Regretele din viata noastra

Regret pt ca n-am gresit mai mult,...doar asa pot incerca experiente noi si pot spune ca traiesc.Detest monotonia.:dance3:

Regret doar ca timpul alearga prea repede si uneori as dori sa-l pot tine in frau.
Regretele nu trebuie sa existe in viata nimanui,atata timp cat ai fost constient atunci cand ai ranit si ai adus neplaceri celor din viata ta.
Pentru asemenea persoane care traiesc doar pentru a aduce necazuri si greutati celor din jur,nu poate exista penitenta.
Daca D-zeu,poate ierta asemenea fapte..........

Scrisoare de ramas bun – Gabriel Garcia Marquez

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza,ci pentru ceea ce semnifica.
As dormi mai putin,dar as visa mai mult,intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge cand ceilati se opresc,m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata,m-as imbraca foarte modest,m-as intinde la soare,lasand la vederea tuturor nu numai corpul,ci si sufletul meu.
Dumnezeul meu,daca as avea o bucatica de viata…
N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.
As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!
Unui copil i-as da aripi,dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.
Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.
Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui,insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.
Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut,pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul,doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.
Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.
Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.
Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.
Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea,as spune te iubesc.
Nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita!
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui,tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi
cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti.
De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata,in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.
Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui imi pare rau, iarta-ma, te rog si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.
Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima.
Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.

De la contradictia ca regretele iti permit sa te crezi mai bun decit esti, pana la convingerea ca toate nereusitele se explica prin faptul ca nu ti-ai utilizat cum se cuvine calitatile nu e decit un pas mic .Pe care eu l-am facut.Probabil inclusiv de ideea ratarii s-ar cuveni sa ne apropiem cu prudenta.La urma urmei,lumea e plina de ratati.Cati ar putea spune ca si-au vazut implinite toate asteptarile? Poate e chiar o lipsa de modestie sa declari: sunt un ratat! Ca sa devii “ratat” trebuie sa fi avut niste visuri inalte,niste ambitii mari.Le-am avut? N-as putea sa jur.In schimb,acum,mi-ar fi mai usor,cred,sa vorbesc despre esecuri pe care altadata le-am ocolit sau le-am judecat superficia[...]
Ne place oare sa vorbim despre esecurile noastre? Putem sa cantam din tot sufletul asa cum canta Edith Piaf : “Non,je ne regrette rien”…Putem fi sinceri intotdeauna sau “nu e deloc simplu sa-ti descarci sufletul cum ai rasturna un sac.E de ajuns sa-mi imaginez subconstientul meu ca o grota intunecoasa prin ungherele caruia isi tes panza paianjenii…
Sunt indoieli de care ma jenez si neputinte pe care as vrea sa nu le stiu…O pudoare egoista ,mai puternica decat dorinta de a fi sincer ,ma blocheaza.[...]
Cu o usurinta pe care n-o pot pune decat pe seama superficialitatii, am neglijat, sistematic, ceea ce oameni din Lisa au intuit instinctiv; ca lumea nu e facuta pentru visatori; mai ales pentru visatorii care se multumesc sa-si viseze viata. In principiu, civilizatia nu suprima "gorila" din noi, ci "copilul". Dar inclusiv in existenta mea as putea gasi dovezi ca, dupa ce ne "civilizam" si ne "educam" instinctele, ne pomenim, intr-o zi, obositi si bantuiti de indoieli. In fond, de ce anume mai pot fi sigur azi? Sunt incapabil sa dau un raspuns cinstit.
Intelepciunea e plina de restrictii: sa nu faci, sa nu dregi, sa te abtii. Or, daca retinerile ar avea valoare, ar insemna ca eu am fost de mic intelept. Lipindu-ma de ziduri, stand mereu in defensiva, am facut ce recomanda inteleptii. Si ce-am reusit? Sa trec niste "balti". Am pierdut nenumarate ocazii de a iesi din barlogul vietii interioare. M-am umplut de melancolii, precum cainii de purici. M-am ales cu intelegerea ireparabilului.

Octavian Paler - Desertul pentru totdeauna

Toate la timpul lor
Alice Nastase Buciuta

Ne mandrim, uneori, cu puterea de a ne infrana dorintele, cu taria de a ne feri de riscuri inutile. Adesea, cotiturile prea aventuroase ale vietii nu ne par decat ispite, care merita sa fie ocolite la mare distanta.
Insa de foarte multe ori ne trezim, peste ani, ca regretam ca nu am infaptuit la timp lucruri pentru care apoi s-a facut prea tarziu. Am vrea sa convingem ceasurile sa cunoasca sensuri opuse, desi stim ca nu se mai poate. Si ne oblojim durerea cu pansamentul promisiunii ca, atat cat mai avem de trait, vom cantari mai aprig decizia de a spune Nu.
Sunt, in viata, refuzuri care, desi par semne ale cumpatarii, ne tin departe de propria fericire. Cunosc bine o doamna fina, educata, frumoasa, care a refuzat sa isi urmeze iubitul din facultate, cel dintai, atunci cand acesta a decis sa plece departe de tara. I se paruse, atunci, ca va mai iubi de multe ori, ca inima ei isi va reveni cu usurinta. Ca va uita si va tresari de dragul altcuiva, altcandva, iarasi. “Nu am mai iubit niciodata pe nimeni”, mi-a spus, cand am intrebat-o de ce e tot singura, dupa atatia ani. Si am crezut-o. Si am inteles-o. Pentru ca stiu ca exista iubiri de pe urma carora nu-ti mai poti reveni niciodata cu adevarat.
Cunosc femei oropsite in tratamente istovitoare pentru a putea ramane insarcinate din nou, dupa ce cu ani in urma au renuntat, de buna voie, la sarcini venite firesc si usor. La pavaza scuzei, la umbra adevarului ca nu se simteau pregatite sa devina mame, au amanat decizia, pana cand a devenit imposibila. Si am destui semeni care, din politete, din lene, din teama, n-au plecat din case in care nu mai erau fericiti, nu si-au urmat iubiri care le-ar fi umplut sufletul si rostul, iar mai tarziu, peste ani, din miezul singuratatii lor privesc in urma si simt ca ar fi trebuit sa indrazneasca mai mult, sa ceara mai mult.
Sa fim mandri ca am trait asa cum se cuvine, judecand dupa normele lumilor, sau sa ne aparam de regretele cumplite pe care mai mult ca sigur le vom avea atunci cand vom intelege ca am vrea, dar nu mai putem da timpul inapoi ca sa ne schimbam istoria? Sa riscam? Sa regretam? Sa asteptam?
Stiu, toate trebuie facute la timpul lor, dar de unde stim care e adevaratul timp potrivit al iubirilor noastre, al indraznelilor noastre, al indoielilor noastre?…

Copyright by [ link extern ]