Cel mai bun actor roman?

Florin Piersic

Florin Piersic este unul dintre "monstrii sacri" ai cinematografiei romanesti. S-a nascut la Cluj pe data de 27 ianuarie, fiind un varsator veritabil adica norocos, ingenios, idealist si foarte atragator. Pentru femei, asa cum recunoaste si el, a fost "actorul care intotdeauna a reprezentat un justitiar, pistolar, macho" fiind un sex simbol barbatesc. Pentru regizori era "actorul care putea sa joace orice".

In 1941, familia Piersic s-a stabilit la Cernauti, in timpul Romaniei Mari, tatal fiind numit acolo medic veterinar-sef al orasului.

La inceputul carierei sale era considerat un "june prim" sau un "Fat-Frumos" al cinematografiei autohtone si a jucat in foarte multe filme romanesti. Varful carierei sale este filmul "De-as fi Harap Alb" din anul 1965, insa rolul prin care s-a evidentiat a fost Margelatul, acest personaj fiind poate cel mai indragit personaj din cinematografia romaneasca.

A absolvit Liceul de baieti Nr. 3 din Cluj, iar apoi Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti (IATC, astazi UNATC). I-a avut colegi de generatie pe Leopoldina Balanuta, Geta Angheluta, Ioana Bulca, Ica Matache, Lucia Mara, Dumitru Furdui, Cosma Brasoveanu, Gheorghe Popovici Poenaru, Liviu Craciun, Radu Voicescu, Anatolie Spanu si altii. A debutat la Teatrul National din Bucuresti cu rolul Richard din "Discipolul..." si cu Alexei din "Tragedia optimista".

S-a casatorit in anii 60' cu actrita Teatrului Mic, Tatiana Iekel, nascuta in 1932, cu care l-a avut pe primul lor copil, actorul Florin Piersic Jr.. Dupa divortul de prima sotie, Piersic s-a casatorit cu actrita Anna Szeles, nascuta in 1942 la Oradea, cu care l-a avut pe cel de-al doilea fiu, pe Daniel. In 1985 Anna Szeles a cerut si a obtinut divortul, apoi s-a mutat impreuna cu fiul in Ungaria.

Florin Piersic s-a recasatorit in 1993 cu Anna Torok, o clujeanca cu care avea o relatie de sapte ani.

In luna decembrie 2006, Florin Piersic si-a lansat la Cluj-Napoca DVD-ul "Omul cu 100 de chipuri", cu inregistrari si un interviu realizat de TVR Media.

Din 2008 este cetatean de onoare al municipiului Oradea.

A jucat in foarte multe filme pana in anul 1987, dupa care, din cauza decaderii artei cinematografice din Romania, a mai aparut doar in trei productii: Donau, Duna, Dunaj, Dunav, Dunarea (2003), Fix Alert (2005), Eminescu versus Eminem (2005).

Debutul sau in cinematografie s-a produs cu filmul Ciulinii Baraganului din 1957, unde a jucat rolul lui Tanase. Imediat in anul urmator joaca in O Poveste ca-n basme (1959), apoi Aproape de soare (1960), S-a furat o bomba (1961), Pasi spre luna (1963), si-a incercat talentul in ceea ce priveste filmele istorice in Neamul Soimarestilor din 1965 regizat de Mircea Dragan si urmeaza si filmul care il urca printre marii actori romani De-as fi Harap Alb (1965) regizat de marele regizor Gopo.

Aflat la varsta de 70 de ani, marele actor si-a inceput cariera intr-un domeniu aflat la inceput de drum in Romania, si anume telenovela. Aparitia initial in doua dintre episoadele telenovelei “Lacrimi de iubire” a crescut ratingul acesteia si astfel regizorul s-a vazut nevoit sa inventeze un rol in care sa apara din nou Piersic.

In momentul de fata se considera un om implinit atat in cariera, cat si in familie, avand si un fiu care l-a mostenit in ceea ce priveste cariera.

Florin Piersic este un om sensibil, cu amintirea locurilor de altadata mereu vii in mintea sa, cu dragoste pentru tot ce inseamna frumos si bine. Artistul spune că se reîntoarce cu drag în urbea în care s-a născut, în primul rând pentru oamenii locului. „Dacă ne luăm cu viaţa în altă parte, uităm să trăim”, afirmă actorul.

Actorul a spus că nu poate să uite străzile tăcute, pavate cu piatră cubică ale oraşului, unde a învăţat ce înseamnă să fii „Om” şi să ai caracter. Cel care l-a jucat pe neuitatul Mărgelatu spune că în Cluj s-a scris istorie: în 1849, Nicolae Bălcescu a venit aici pentru a găsi o cale de înţelegere „între cele două revoluţii şi pentru a-l întâlni pe Avram Iancu”. În Cluj, artistul a văzut primele spectacole şi a înţeles că, prin teatru şi film, îşi va împlini destinul.
În 2009 a primit Premiul pentru întreaga carieră în cadrul festivalului de film Transilvania.

[ link extern ]

[ link extern ]

[ link extern ]

Carmen Irina Petrescu


Actrita Irina Petrescu s-a nascut la Bucuresti, pe 19 iunie 1945.

A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale" Bucuresti, promotia 1963, clasa prof. Ion Șahighian si David Esrig.

Si-a facut debutul in film la 17 ani. In teatru a debutat la 23 de ani, la Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra".

A jucat in filme precum "Valurile Dunarii", "Rautaciosul adolescent", "Strainul", "Duminica la ora 6", "Hotel de lux" si in nenumarate piese de teatru. Dupa o casatorie esuata in tinerete , nu s-a mai casatorit.

In 2007, la cea de-a sasea editie a Festivalului International de Film Transilvania (TIFF), a primit Premiul de Excelenta.

Cateva roluri in filme: Despre IULIAN MIHU, aşa cum a fost; Despre NOI, aşa cum suntem (2009) - ea insasi,

Stratul cel mai adanc al orasului (1994) - lectura comentariului; Domnisoara Christina (1992) - D-ra Mosca; Hotel de lux (1992); Cei care platesc cu viata (1991); Stâlpii societatii (1988) Castelul din Carpati (1981); In asteptarea lui Lefty (TV) / (1979); Actiunea Autobuzul (1978) - agenta straina Dominique; Dincolo de pod (1976) - Maica Aegidia; Prin cenuşa imperiului (1976) - sarboaica; Trei zile şi trei nopti (1976) - Hermina, iubita lui Dunca; ªapte zile (1973); Stejar, extrema urgenta (1973); Facerea lumii (1971) - Eva Filipache; Duminica la ora şase (1966) - studenta la arhitectura Anca; Butaságom története (1965) - Jacqueline; De-aş fi... Harap Alb (1965) - fata-vrajitoare; Paşi spre luna (1964) – Artemis; Strainul (1964) - eleva Sonia; Poveste sentimentala (1961); Nu vreau sa ma insor (1960); Valurile Dunarii (1960) - Ana Streja.

Cateva roluri in teatru: Lena - Leonce si Lena de Georg Buchner, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra București, 1970; Beatrice - Teatrul comic de Carlo Goldoni, regia Silviu Purcarete, Teatrul Bulandra Bucuresti, 1992; Actrita principala - Hamlet de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra Bucuresti, 2000; Arina Panteleimonovna - Casatoria de Gogol, regia Yuriy Kordonskiy, Teatrul Bulandra București 2003; Nell - Sfârsit de partida de Samuel Beckett, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Metropolis 2009.

De ce este faimoasa Irina Petrescu?
A jucat roluri importante în film, teatru radiofonic şi teatru TV.

De ce ne place Irina Petrescu?
Este o distinsa doamna a teatrului si cinematografiei romanesti. Nu ii place sa i se spuna "Doamna teatrului romanesc".

[ link extern ]

[ link extern ]


Sursa: [ link extern ]

Ovidiu Iuliu Moldovan s-a nascut pe 01 ianuarie 1942 in comuna Sarmasu, jud. Mures de azi , Cluj in acea vreme. Se numea Ovidiu Moldovan. Si-a adaugat in acte prenumele Iuliu in memoria tatalui sau, prizonier in al doilea razboi mondial, ucis de hortisti in 1944.

Cariera:

Este absolvent al Institutului de Artă Teatrală si Cinematografică din Bucuresti, promotia 1964. A debutat la Teatrul National din Timisoara, in 1965 si din 1970 a jucat la Teatrul National Bucuresti.

Printre personajele interpretate in teatru: Adam - "Anotimpurile" de Werker, Sebastian -"A 12-a noapte" de W.Shakespeare, Antonio - "Furtuna" de W.shakespeare, Mio - "Pogoara iarna" de M.Anderson, Oswald - "Regele Lear" de W.Shakespeare, Despot - "Despot Voda" de V. Alecsandri, Caligula - "Caligula" de A
. Camus, Thieste - "Thieste" de Seneca, Gelu Ruscanu - "Jocul ielelor" de C. Petrescu, Iason - "Medeea" de Seneca, Baiazid - "Mostenirea" de T.Popovici.
A jucat in multe filme: "Profetul, aurul şi ardelenii", "Artista, dolarii şi ardelenii", "Pruncul, petrolul şi ardelenii", "Castelul din Carpaţi", "Misterele Bucureştilor", "Horea", "Secretul lui Nemesis" sau "Sosesc păsările călătoare".

Este memorabil si filmul serial de televiziune "Un august in flacari", regia Dan Pita.
Activitatea lui Ovidiu Iuliu Moldovan s-a completat si cu rolurile din piesele pentru teatru radiofonic. Era insa indragostit de poezia eminesciana si a sustinut aproximativ 80 de recitaluri de poezie.

Dupa 1995, cand a murit mama sa, a refuzat sa mai joace in filme.

Ovidiu Iuliu Moldovan a murit la 66 de ani, in 2008. Ultimul spectacol in care a fost distribuit: "Celalalt Cioran", regia Radu Penciulescu. Ultimul spectacol interpretat: "Trecut-au anii...", dedicat lui Eminescu.

In anul 2004 a primit premiul UNITER pentru întreaga carieră .

Post mortem, in 2008, i-a fost conferita Ordinul "Steaua Românie" în grad de cavaler.

[ link extern ]

Sursa : [ link extern ]

TOMA CARAGIU
Toma Caragiu (n. 21 august 1925 - d. 4 martie 1977, București) a fost un actor români de origine aromână, cu activitate bogată în teatru, TV, film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame, unul dintre filmele sale de referință fiind Actorul și sălbaticii (1975).S-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu și Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir.
Familia Caragiu se stabilește la Ploiești, pe str. Rudului 144. Toma este elev în clasa a opta la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești. Actorul va declara mai târziu:[3]
„...am copilărit și am făcut școala la Ploiești. Sunt deci ploieștean get-beget.”
—Toma Caragiu
Este cooptat în trupa de teatru a liceului și scrie în revista liceului Frământări. Primește diploma de bacalaureat în vara anului 1945.
Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile și intră la Conservatorul de Muzica și Arta Dramatică București, clasa Victor Ion Popa. În vacanțe susține o muncă vie de animator cultural și adunând în jurul său alți artiști realizează spectacolul Tache, Ianke și Cadâr de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploiești, apoi Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan. Astfel ia ființă nucleul denumit „Brigada culturală Prahova” ce se transformă în „Teatrul Sindicatelor Unite” (1947) din care se va naște „Teatrul de Stat Ploiești” (1949).
Debutul pe scenă îl face pe scena studioului „Teatrului Național” din Piața Amzei (1948), când încă student în anul III, i se încredințează rolul unui scutier în piesa Toreadorul din Olmado pus în scenă de regizorul Ion Șahighian.
La 1 mai 1948 se angajează ca membru al corpului artistic al Teatrului Național. Obține diploma de absolvire a IATC în 1949, la vârsta de 24 de ani.
La 1 aprilie 1951 se angajează la „Teatrul de Stat” din Constanța, recent înființat, unde joacă, printre alte roluri, pe Rică Venturiano în piesa O noapte furtunoasă.
În 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al „Teatrului de Stat” din Ploiești, funcție pe care o va deține timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieșteană 34 de roluri.
În 1965 este invitat de Liviu Ciulei și pleacă la Teatrul Bulandra din București, lăsând în urmă o zestre de 90 de premiere.
A jucat alături de alți monștri sacri cum ar fi Ștefan Bănică, Octavian Cotescu, Anda Călugăreanu și alții.
A murit în mod tragic, sub dărâmăturile blocului din București unde locuia în Cutremurul din 1977 4 martie, care va lua viața și bunului său prieten, regizorul Alexandru Bocăneț.[1]
Toma Caragiu a fost înmormântat la cimitirul Belu din București.

După primii ani de viață petrecuți în Grecia, Toma se refugiază împreună cu familia (mama, tata și cele două surori mai mici, Matilda și Geta) în Cadrilater, pe atunci în România. După o serie de peregrinări, se stabilesc în Ploiești,[4] unde Toma termină liceul.
Se căsătorește în 1952 cu o colegă de teatru, Maria Bondar (alintată „Bebe”), dar căsnicia nu este dintre cele mai fericite.[4] Divorțul are loc în 1962, nu înainte de adoptarea unei fetițe de 3 ani, viitoarea Maria (Doina) Caragiu; aceasta nu va urma cariera artistică a tatălui (ea declara într-un interviu din 2007: „nu am talentul lui, cultura lui, nici măcar nu-i continui meseria”,[5] ) dar va beneficia de drepturi de autor după tatăl său.[6]
În 1963 are loc căsătoria cu Elena Bichman (n. 1937, București), tot actriță, aflată și ea la a doua căsnicie, după divorțul de actorul și dramaturgul Paul Ioachim.[1] Se pare că nici această căsnicie nu a fost dintre cele mai fericite, posibil datorită temperamentului mai aventuros al actriței.[1][4] După tragica moarte a artistului, Elena Caragiu (familiar „Mimi”) părăsește în 1977 țara și se stabilește în Statele Unite ale Americii, continuîndu-și viața recurgând la diverse expediente[4] sub numele de Helen Cara-Chester.[1] In prezent e recasatorita a treia oara. A venit in Romania in sep. 2011 ca sa faca o casa memoriala Toma Caragiu. Doreste foarte mult sa recumpere casa de la Peris de la actualuol proprietar.
Din 1964 actorul se mută în București împreună cu soția; cumpără o casă rustică în satul Brătulești, comuna Periș, aflată la circa 29 km de Capitală, unde își petrece timpul liber.[4] Casa va fi vândută ulterior, după moartea maestrului, de către moștenitorea sa, Maria (Doina) Caragiu.[4]
În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film și TV Alexandru Bocăneț, venit să sărbătorească finalizarea filmului său Gloria nu cîntă, în care maestrul juca rolul principal. Imobilul în care locuia (blocul Continental)[7] a fost distrus de cutremur până la etajul III (Toma Caragiu locuia la etajul II),[4] dar cei doi au fost surprinși încercând să fugă pe scări și prinși între dărâmături.
Una dintre surorile marelui actor, Matilda Caragiu (căsătorită Marioțeanu), (n. 1927), a ajuns o respectată lingvistă, membră a Academiei Române, iar cealaltă soră, Geta Caragiu (căsătorită Gheorghiță), (n. 1929), este o talentată sculptoriță.


Toma Caragiu a jucat în 38 de filme.


Nufarul rosu - r.Gheorghe Tobias,1955
Vara romantica -r.Sinisa Ivetici,1961
Poveste sentimentală - r. Iulian Mihu, 1962
Străzile au amintiri - r.Manole Marcus, 1962
Politică și delicatese - r. Haralambie Boroș, 1963
Cartierul veseliei - r. Manole Marcus, 1965
Procesul alb - r. Iulian Mihu, 1966
Haiducii - r. Dinu Cocea, 1966
Vremea zăpezilor - r. Gheorghe Naghi, 1966
Șeful sectorului suflete - r. Gheorghe Vitanidis, 1967
Subteranul - r. Virgil Calotescu, 1967
Răpirea fecioarelor - r. Dinu Cocea, 1968
Răzbunarea haiducilor - r. Dinu Cocea, 1968
KO -r.Mircea muresan, 1968
Haiducii lui Șapte Cai - r. Dinu Cocea, 1970
BD în alertă - r. Mircea Drăgan, 1970
BD în acțiune - r. Mircea Drăgan, 1970
BD la munte și la mare - r. Mircea Drăgan, 1971
Zestrea Domniței Ralu - r. Dinu Cocea, 1971




Săptămâna nebunilor - r. Dinu Cocea, 1971
Facerea lumii - r. Gheorghe Vitanidis, 1971
Bariera - r. Mircea Mureșan, 1972
Explozia - r. Mircea Drăgan, 1972
Ciprian Porumbescu - r. Gheorghe Vitanidis, 1973
Proprietarii - r. Șerban Creangă, 1974
Trei scrisori secrete - r. Virgil Calotescu, 1974
Tatăl risipitor - r. Adrian Petringenaru, 1974
Actorul și sălbaticii - r. Manole Marcus, 1975
Nu filmăm să ne amuzăm - r. Iulian Mihu, 1975
Mastodontul - r. Virgil Calotescu, 1975
Operațiunea "Monstrul" - r. Manole Marcus, 1975
Premiera - r. Mihai Constantinescu, 1975
Serenada pentru etajul XII - r. Carol Corfanta, 1976
Condiția Penelopei (voce) - r. Luminița Cazacu, 1976
Tufǎ de Veneția -r. Petre Bokor, 1977
Gloria nu cântă - r. Alexandru Bocăneț, 1977
Buzduganul cu trei peceți - r. Constantin Vaeni, 1977
Marele singuratic - r. Iulian Mihu, 1977
Singurătatea florilor

Ion Caramitru

De origine macedo-romana, nascut in Bucuresti pe 9 martie 1942 este un om de teatru, film , televiziune si un om politic roman (monarxist convins ).

A absolvit I.A.T.C.-ul in 1964 clasa profesor Beate Fredanov.

Repertoriul său actoricesc cuprinde roluri principale în piese de teatru importante semnate de autori precum William Shakespeare, A.P. Cehov, Luigi Pirandello, Georg Büchner, Bernard Shaw, Alfred de Musset etc. A colaborat cu mari regizori ai scenei româneşti precum Sică Alexandrescu, Moni Ghelerter, Liviu Ciulei, Vlad Mugur, Andrei ªerban, Radu Penciulescu, Alexandru Tocilescu, Cătălina Buzoianu.

Ion Caramitru este şi un foarte apreciat actor de film. Dintre zecile de pelicule în care a apărut în roluri importante merită menţionate producţiile: "Pădurea spânzuraţilor", film premiat la Cannes, în 1965, pentru regie (Liviu Ciulei), "Iarba verde de acasă" în regia lui Stere Gulea (1978), "Ecaterina Teodoroiu", regia Dinu Cocea. De asemenea, el este cunoscut publicului şi pentru rolul Socrate din celebra serie "Liceenii". Talentul său, remarcat de producătorii din străinătate, l-a recomandat pentru roluri în filme precum "Kafka" (1991), regia Steven Soderbergh, alături de Jeremy Irons şi Theresa Russell, "Mission: Impossible", regia Brian de Palma sau minunatul rol Count Fontana din "Amen" (2002), regia Costa Gavras.

A participat la revoluţia română din 1989, fiind printre cei care au cucerit Televiziunea Română în 22 decembrie 1989. Alături de Mircea Dinescu a anunţat la televiziune căderea regimului Ceauşescu.

A fost membru în Consiliul Frontului Salvării Naţionale (figurând pe lista membrilor iniţiali anunţaţi la TVR de Ion Iliescu), apoi în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională, unde a ocupat funcţia de vicepreşedinte, membru PNŢCD, ministru al culturii (12 decembrie 1996 - 28 decembrie 2000) în guvernele Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu si vicepreşedinte al Asociaţiei revoluţionarilor fără privilegii.

In prezent, isi continua cu succes activitatea ca presedinte UNITER, este directorul Teatrului National "I.L. Caragiale " din Bucuresti, joacă la Teatrul Naţional în „Eduard al III-lea“, în regia lui Alexandru Tocilescu şi este regizorul a două spectacole aflate în repertoriul curent: „ªapte dintr-o lovitură”, de Lia Bugnar şi „Toţi fiii mei“, de Arthur Miller.

In onoarea sa a aparut sub egida Fundatiei Culturale "Camil Petrescu" si a revistei Teatrul azi, cu sprijinul AFCN si UNITER, volumul "Cu Ion Caramitru de la Hamlet la Hamlet si mai departe" ce face parte din colectia Galeria Teatrului Romanesc, ingrijita de Florica Ichim, in care apar o serie de sapte dialoguri pe care actorul Ion Caramitru si criticul de teatru Mircea Morariu le-au avut in perioada 26 ianuarie – 1 februarie 2009, un schimb de opinii dintre doi oameni preocupati de teatru: unul in calitate de personaj principal – actorul, celalalt – criticul, personaj secundar, care astfel recompun impreuna o anume imagine asupra istoriei Romaniei postbelice, vazuta prin prisma experientelor personale.

Formeaza alaturi de actrita Micaela Caracas un cuplu solid in viata (In 2008 au primit "Diploma pentru cel mai popular cuplu de actori", în cadrul unei ceremonii organizate la sediul Uniunii Teatrale din România (UNITER) din Bucureşti) si este tatal a trei baieti : Andrei. Stefan si Matei.

[ link extern ]
[ link extern ]