M-am gandit sa postez si eu din scrierile mele un fragment . Sper sa va placa .
"Pierduta in ganduri" - Andreea M. Ionescu
" Iata-ma , in aceasta seara care candva era magica , pe ultima suta de metrii ai acestui an . In acesta seara magina , in copilarie , nu reuseam sa adorm , deci as vrut pentru faptul ca stiam ca Mos Nicolae avea sa-si faca aparitia din clipa in clipa lasand langa ghetutele bine lustruite dulciurile preferate sau jucariile mult dorite. Imi amintesc acest lucru de parca s-ar fi intamplat ieri .
Inainte de culcare imi lustruiam ghetutele cele rosii cu modele impreuna cu bunica mea , alaturi punand nelipsita scrisoare in care ii spuneam mosului ca am fost cuminte , ascultatoare si ca la scoala am numai calificative foarte bune . Apoi , cu emotii ma bagam in pat langa bunica mea , punand puiutul de perna verde pe pieptul ei , strangand-o in brate , apoi inchizand ochii speram sa adorm si dimineata sa vina repede.
Si asa se intampla mereu . Adormeam , iar zorii zilei isi faceau aparitia intr-o clipa , iar eu cu nerabdare alergam spre ghetutele care stiam ca vor fi pline ca in fiecare an .
Deschideam incet usa de la sufragerue care ducea spre holul unde ma asteptau ghetutele . Ma apropiam de ele , sufletul imi era coplesit de fericire , ochii mari si sclipitori , inlacrimati erau fermecati de toate cadourile . Nerabdatoare , incepeam sa scotocesc printre cadouri si dulciuri si controlam ghetutele cu foarte mare atentie ca nu cumva sa-mi scape vreo bomboana invelita in staniol rosu cu ingeras in botul mic al cizmulitelor . Toate acestea s-au intamplat acum multi ani cand eram doar un copil cu ochii mari si stralucitori , plini de fericire , sperante , vise si iluzii si asa iata-ma , astazi , aici , dupa atatia ani , povestindu-va amintirile acestea care le voi pretui toata viata si de care imi voi amintii mereu cu foarte mare placere . Uitandu-ma in trecut , realizez ca anii au trecut si ca nu mai pot readuce nimic inapoi si nu mai pot face nimic sa mai simt ce-am simtit atunci , dar in schimb pot incerca sa reaprind flacara sarbatorilor in sufletul meu , sperand si incercand fara oprire sa creez amintiri la fel de frumoase ca cele de atunci sau poate mai frumoase .
Mai pot spune ca imi este dor de clipele acelea , de emotiile si de bucuriile traite atunci , de lacrimile de fericire , care odata cu trecerea timpului s-au transforamat in lacrimi de durere si de dor . Ca sa stiti si motivul pentru care m-am decis sa scriu din nou ... Ei bine , mootivul este o fetita , Alexandra , foarte speciala pentru mine , care are numai 9 ani . Un copil cu o minte agera , frumoasa , desteapta, cu parul lung ca am printeselor din cartile cu povesti si cu un suflet bun , cald si mare care stie sa ofere dragoste si afectiune in fiecare moment . La fel ca si mine , cum eram odinioara , a asteptat cu nerabdare cadourile lui Mos Nicolae si a simtit emotiile pe care si eu , si tu , cititorule sau oricare altcineva le-a simtit . Am privit-o si am asteptat cu sufletul la gura reactia micutei la descoperorea cadourile si am simtit ca sufletul mi se umple de fericire cand am vazut-o zambind ,si nerabdarea cu care astepta sa descopere ce se ascunde in fiecare punga de cadou . Da , am simtit fericire , dar in acelasi timp sufletul mi-a fost coplesit de o durere , undeva adanc in suflet , vazand o familie fericita si cand spun asta ma refer la doi parinti alaturi de copilul lor . Privind-o as fi vrut ca pentru o clipa sa fiu eu in locul ei si sa imi reamintesc cum se simte caldura familiei .
Rapid , ea s-a apropiat de mine , m-a imbratisat si privindu-ma in ochi mi-a spus "Te iubesc". Un moment special avusese loc in acea clipa . Ziua s-a incheiat si o noua zi si-a facut aparitia . Acelasi om , in acelasi trup , dar cu alte dorinte .. Dorinta de a fi un om mai bun , mai frumos , mai fericit , mai vesel , un om care se simte in stare sa lupte pentru ceea ce-si doreste , care indrazneste sa viseze din nou .
Si acum pot sa spun ca mi-e dor sa va stiu langa mine , mi-e dor sa va spun pentru a 1000 -a oara "Va iubesc" si sa va multumesc ca existati . "
Vor mai urma ...