''Isus, prietenul teroristilor''?

cga43 a scris:

Eu am citit intr-o carte ca si credinta in Cthulhu este considerata, la randul ei, tot dintre cele drepte si adevarate. Dvs ce credeti - merita Cthulhu sa stea alaturi de marile divinitati ale lumii?

Ceea ce cred eu nu conteaza decat in fata Adevaratului Dumnezeu. Mata esti libera total sa-l asezi pe Chu-chu tlu ala al matale unde vrei. Desi nu meriti sa-ti marturisesc, prima legatura cu Dumnezeu am facut-o prin intermediul unei Biblii protestante, insa constiinta mi-a spus ca ceva nu este in regula asa ca am continuat cautarile pana cand rezultatul a linistit intru-totul sufletul meu. Centrul cautarii mele s-a concentrat in jurul celui care s-a intitulat Calea Adevarul si Viata si care ne-a lasat noua "Un domn, o credinta, un botez". Asa ca orice altceva le-am considerat Chu-Chu lhu. In fine, nici nu te invidiez, nici nu te compatimesc, ci doar ma rog ca Bunul Dumnezeu sa te ajute sa-l cunosti!

emil6702 a scris:

Ceea ce cred eu nu conteaza decat in fata Adevaratului Dumnezeu. Mata esti libera total sa-l asezi pe Chu-chu tlu ala al matale unde vrei. Desi nu meriti sa-ti marturisesc

Dumneavoastra cititi textele la care raspundeti? Nu am facut nici o afirmatie, am pus o intrebare, atata tot. Inteleg ca aveti prejudecati in ce priveste cultul care il venereaza pe Cthulhu. In cazul asta, imi puteti spune macar ce credeti despre ortodoxismul syriac - credeti ca exista posibilitatea ca Dumnezeu sa se reveleze prin intermediul acestei biserici?

cga43 a scris:

[Dumneavoastra cititi textele la care raspundeti? Nu am facut nici o afirmatie, am pus o intrebare, atata tot. Inteleg ca aveti prejudecati in ce priveste cultul care il venereaza pe Cthulhu. In cazul asta, imi puteti spune macar ce credeti despre ortodoxismul syriac - credeti ca exista posibilitatea ca Dumnezeu sa se reveleze prin intermediul acestei biserici?

[Editat - utilizatorul vi se adreseaza politicos, va rog sa raspundeti si dvs. la fel. Frumusetea discutiilor consta in contradictiile argumentate, nu in zdrobirea adversarului - fiecare are dreptul la opinie proprie. Multumesc pentru intelegere.]

Intrebarea am pus-o eu initial si era cu totul alta. Totusi, ai fi putut deduce pana acum ca pe mine nu ma intereseaza decat relatia personala cu Dumnezeu, stabilita in urma unor cautari personale sincere. Daca tot ai intrebat de Biserica Antiochiei, alaturi de celelalte biserici asa-zis orientale, copte si armene, ma bucur sa te anunt ca Biserica pe care o apar se afla pe calea de mijloc dintre erezia monofizita, care pune accentul doar pe divinitatea lui Iisus si cea apuseana (catolica) si care accentueaza latura sa umana. Ai vazut in Rasaritul Ortodox european asa-zisele indulgente pt rascumpararea pacatelor ca sa nu mai pomenesc de celebra Inchizitie? Ba din contra, aceasta a fost martirizata si pe parcursul secolului trecut. Si asa am ajuns la intrebarea initiala. Am preferat sa citesc Sfantul Inchisorilor, iar de Wurmbrand nu am sa citesc nimic. De ce? Dl Richard se afla in viata multumita unui martir ortodox din inchisoare, Valeriu Gafencu, care primind cateva flacoane de streptomicina pt boala care-l macina, i le-a daruit distinsului pastor si l-a salvat de la moarte, preferand sa moara el in schimb. Or, dl Richard nu pomeneste nicaieri de acest sacrificiu al unui ortodox autentic.

Din ”Jurnalul fericirii”, N. Steinhardt

”Mii de draci ma furnica vazand cum este confundat crestinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie timpa si lasa, o bondieuserie (expresia lui tante Alice), ca si cum menirea crestinismului n-ar fi decit sa lase lumea batjocorita de fortele raului, iar el sa inlesneasca faradelegile dat fiind ca e prin definitie osindit la cecitate si paraplegie”.

”De ce-l saruta Isus Hristos pe marele inchizitor in apologul din Fratii Karamazov?
Ii raspund doctorului Al-G Pre limba lui, adica in stil indianist: ca sa-l trec de la avidya la vidya, ca sa spulbere maya, adica sa imprastie fumul, sa indeparteze valul, sa risipeasca magia. Dupa ce este sarutat, marele inchizitor, in sfarsit, vede realitatea. Sarutul, pe gura, actioneaza ca un soc, zguduie, trezeste”.

- din aceste paragrafe (dar nu numai) se poate observa ca N.Steinhardt – pe care il preferati – ar fi fost de acord cu R.W. Pentru el, a iubi neconditionat si nelimitat – toate sufletele - nu inseamna prostie. Si se mai poate observa ceva: N.Steinhardt nu doar ca a citit despre alte credinte dar dovedeste ca le-a si inteles si nu a ”criticat” pe cineva pentru credinta sa. Si aceasta este una dintre diferentele majore intre ”marile spirite” si muritorii de rand.

emil6702 a scris:
Dl Richard se afla in viata multumita unui martir ortodox din inchisoare, Valeriu Gafencu, care primind cateva flacoane de streptomicina pt boala care-l macina, i le-a daruit distinsului pastor si l-a salvat de la moarte, preferand sa moara el in schimb. Or, dl Richard nu pomeneste nicaieri de acest sacrificiu al unui ortodox autentic.

Nu stiu despre acest gest al lui Valeriu Gafencu - unde a fost povestit? - dar daca acest om Valeriu era un mare credincios in mod sigur nu si-ar fi dorit recunoastere pentru gestul sau si cu atat mai putin laude... Pentru unii, sacrificiul de sine e ceva natural - asa cum pentru cei mai multi a se supune totalitarismului e ceva natural. Valeriu Gafencu - si multi altii - iubeau viata, nu moartea, deci nu se puteau supune totalitarismului – oameni ca acestia nu pot fi obedienti. Asadar, de ce n-am putea interpreta altfel gestul lui Valeriu Gafencu? Stiindu-se grav bolnav s-a gandit ca celalalt are mai multe sanse de a continua o anumita lupta, are mai multe sanse de a trai luand streptomicina... si nu a dorit sa fie laudat pentru acest gest.
E posibil, e probabil - nu neaparat adevarat - dar poate fi un ”raspuns”...

Cu multa intelepciune si fara a judeca raspundea N. Steinhardt oricarei persoane care ar fi exprimat un alt punct de vedere sau care l-ar fi ”tentat” sa faca anumite comparatii.

@trope-doi in cea mai mare parte sunt de acord cu dvs. si ati ajuns exact unde voiam: ”Mii de draci ma furnica vazand cum este confundat crestinismul cu prostia..." In mod cert, Gafencu a stiut ca Wurmbrandt avea mai multe sanse decat el sa supravietuiasca, in mod cert nu ar fi voit laude pt gestul sau, insa f putini dintre noi suntem pregatiti sa ne sacrificam pt aproapele nostru. Totusi, eu personal nu pot sa nu multumesc cuiva pt cel mai mic bine, dar unul care este un apologet al iubirii?