de ce in astfel de situatii nu se poate aplica si ce scrie aici, de exemplu?...
Art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., prevede cã: „Înşelãciunea sãvârşitã prin folosire de nume sau calitãţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacã mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplicã regulile privind concursul de infracţiuni”.
„Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executãrii unui contract, sãvârşitã în aşa fel încât, fãrã aceastã eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţii stipulate, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alineatele precedente, dupã distincţiile acolo arãtate”.
Indiferent de variantele sale, incriminate în art. 215 C. pen., înşelãciunea este o infracţiune contra patrimoniului, care constã în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale.
Doctrina şi practica judiciarã au stabilit cã pentru existenţa infracţiunii de înşelãciune în varianta prevãzutã de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., trebuie sã fie îndeplinite urmãtoarele condiţii:
1. Sã aibã loc încheierea sau executarea unui contract;
2. Cu prilejul încheierii sau executãrii contractului, subiectul activ sã inducã sau sã menţinã în eroare subiectul pasiv;
3. Sã fie folosite mijloace frauduloase pentru inducerea sau menţinerea în eroare a subiectului pasiv;
4. Acţiunea de amãgire sã determine, pe cei induşi sau menţinuţi în eroare, sã încheie sau sã execute contractul, în condiţiile stipulate, adicã în condiţii care altfel nu ar fi fost acceptate şi care au creat o situaţie pãgubitoare pentru subiectul pasiv;
5. Acţiunea sã fie sãvârşitã cu intenţie.
La încheierea contractelor comerciale ambele pãrţi contractante trebuie sã fie de bunã credinţã, loialitatea constituind elementul principal atât la încheierea contractului, cât şi la executarea acestuia.
Dacã oricare dintre pãrţi are o intenţie dolosivã, cu scopul de a înşela cealaltã parte asupra condiţiilor contractului, nu mai suntem în prezenţa bunei credinţe, dolul constituind expresia relei-credinţe.
Dolul este forma de înşelare prin manopere viclene, maşinaţiuni de înşelare, de amãgire, comise de una din pãrţi, în vederea încheierii unui act juridic.
Partea contractantã care exercitã, în mod intenţionat, manevre viclene de înşelare a celeilalte pãrţi, transformã buna credinţã în rea credinţã.
Cealaltã parte, victima manoperelor dolosive, rãmâne de bunã credinţã, ea gãsindu-se într-o stare de eroare, încât dacã ar fi cunoscut realitatea, adicã maşinaţiunile viclene ale contractantului, nu ar fi încheiat contractul.
Mijloacele frauduloase prin care se realizeazã latura obiectivã a infracţiunii de înşelãciune în contracte comerciale sunt variate...
(CURTEA SUPREMÃ DE JUSTIŢIE, Decizia nr. 2019/2003, Dosar nr. 4501/2002)
[ link extern ] ---/