olden a scris:
Neglijenţa în serviciu
Încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu (...)
Neglijenţa în serviciu poate fi săvârşită şi de salariatul unei persoane juridice de drept privat. Articolul 258 din Codul penal prevede că dispoziţiile articolelor 246-250 (deci, inclusiv 249 referitor la neglijenţa în serviciu) se aplică şi celorlalţi
funcţionari. Codul penal are definiţii proprii, autonome, pentru noţiunile de funcţionar public şi funcţionar (v. articolul 147 - prin "funcţionar" se înţelege "şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice..."). Practică judiciară găsiţi uşor; de pildă:
[ link extern ]
[ link extern ]
ªi nu, demisia nu e o soluţie bună pentru a răspunde abuzului angajatorului. Mai degrabă, dialogul şi negocierea, aşa cum sugera şi colegul freeelis.
@vindictive
Drepturile angajatorului pe care le-aţi enunţat (articolul 40 din Codul muncii) sunt condiţionate de
legalitatea lor, dar şi de contractul de muncă (şi extensia sa obişnuită în practică: fişa postului).
Înţeleg că în speţă funcţia este cea de consilier de vânzări şi nu există niciun document agreat de părţi care să prevadă atribuţia salariatului de a transporta banii la bancă.
Cât despre problema care a iniţiat discuţia, aceea a posibilităţii salariatului de a refuza "sarcinile trasate" de angajator, desigur că, teoretic şi iluzoriu, salariatul este îndreptăţit să refuze orice activitate pentru care nu şi-a dat acordul la angajare sau ulterior, printr-o modificare a contractului. Practic, însă, un asemenea refuz poate fi cu uşurinţă privit ca un afront de angajator, care în funcţie de temperament, inteligenţă etc. va încerca să scape de salariatul-problemă.
Un argument în apărarea salariatului în speţă este oferit de Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor. Potrivit prevederilor acesteia (teoretice şi iluzorii, la rândul lor) societăţile comerciale (ca şi alte persoane juridice) au obligaţia să asigure paza bunurilor pe care le deţin (articolul 2:1). Această obligaţie poate fi îndeplinită şi în forma pazei proprii (articolul 12), însă aceasta presupune
personal calificat. Paza transporturilor bunurilor şi valorilor, constând în sume de bani sau alte valori se realizează inclusiv cu personal propriu (articolul 25:1), cu respectarea unui plan de pază întocmit de unitatea ale cărei bunuri se transportă, cu avizul obligatoriu al poliţiei (articolul 26). Bineînţeles, în imaginarul legiuitorului, aceste bunuri se transportă în mijloace auto speciale (v. articolul 27).
Există chiar şi o răspundere a conducătorilor de unităţi în privinţa organizării pazei (v. articolul 52), după cum există şi sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor legii (v. articolul 57 şi următoarele, în special articolul 60:c şi 61:b).