Dacă citiţi prevedrrile art. 164 din Codul muncii, veţi observa faptul că angajatorul trebuie să asigure salariul minim brut stabilit prin lege, la un program normal de lucru, de 8 ore.Aşadar, dacă salariatul doreşte să-şi câştige un drept recunoscut de lege, va trebui să-l ceară, indiferent ce cale va alege.Însă consider că un astfel de litigiu se încadrează în sfera litigiilor de muncă în cazul cărora legiuitorul a stabilit necesitatea , obligativitatea şedinţei de informare prealabile procedurii medierii, deoarece potenţialul proces se referă la închieerea şi executarea contractului individual de muncă. Salariatul nu renunţă la un drept al său ci dimpotrivă, pretinde un drept al său, drept conferit prin lege, iar angajatorul este culpabil în a nu-i fi oferit salariatului său acest drept minim, garantat, ci mai puţin decât prevede legea.
@unmoelight, ar fi de preferat să vă şi argumentaţi punctul de vedere atunci când vă exprimaţi opinia .Mulţumesc.
@oroşanu, întâi consider că ar trebui să admitem faptul că însuşi contractul individual de muncă este unul negociat de părţi. Chiar dacă legea spune că părţile nu pot dispune prin convenţie ( contract) , de anumite drepturi, acest lucru pare să se contrazică , deoarece părţile, angajat şi salariat, încheie un contract individual de muncă, prin care se negociază, se stabileşte salariul., căci la el ne referim în speţă.
Printre drepturile despre care legea medirerii impune că nu se poate dispune, se numără , cu titlu exemplificativ, statutul persoanei, alături de care , prin intuiţia de jurişti, ar trebui să punem şi alte drepturi personal nepatrimoniale, pe care nu le enumăr aici , nefăcând obiectul discuţiei.
Un potenţial conflict de muncă , cum este cel enunţat de dvs., îşi are susrsa în neacordarea unui drept cuvenit salariatului , prin lege , fiindcă acestuia ar fi trebuit să i se ofere cel puţin salariul minim brut pe economie , la momentul închieerii contractului individual de muncă.
Dacă acest lucru nu s-a întâmplat , vina aparţine angajatorului, care ştia că trebuie să-i ofere salariatului pentru munca prestată un venit minim garantat, şi nu salariatului, care nu ştia ce drepturi are.Faptul că salariatul află ulterior că lui i se oferă mai puţin decât legea însăşi îi garantează, îl îndreptăţeşte să ceară. Prin aceasta el nu face altceva decât să declanşeze un conflict de drepturi, prin care îşi cere un drept, şi nu renunţă
la dreptul său.
Pe de altă parte , contractul individual de muncă poate fi modificat , iar modificările intervenite în contractul individual de muncă prin acord se pot referi la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului; locul muncii; felul muncii; condiţiile de muncă; salariul; timpul de muncă şi timpul de odihnă.
Dacă tot nu v-am convins, atunci rămâne să mai aşteptăm şi alte opinii, pertinente, care , pe lângă dvs., poate mă vor convinge şi pe mine că mă înşel.