copil care doreste sa-si cunoasca tatal

Patrick_ a scris:

...
Și eu am dreptul de vă cunoaște personal și chiar de a dezvolta relații personale cu D-voastră, dar asta nu înseamnă că D-voastră aveți obligația să mă vizitați după un program stabilit.

...

Nu cred ca sunt tatal d-voastra :oops: insa daca as fi as avea categoric obligatia de a va vizita cat timp sunteti minor si de a ma ingriji nu numai de pensia de intretinere (ce ar fi daca ambii parinti ar avea numai obligatia de intretinere, cine ar creste efectiv copilul?) ci si de cresterea si educatia d-voastra.

Din moment ce fiecarui drept ii apartine o obligatie corelativa dreptul copilului are drept corelatie obligatia parintelui.Din punctul meu de vedere este indubitabil faptul ca minorul are dreptul iar parintele obligatia.
Exista foarte multe argumente care sa sustina aceasta teza printre care si interesul suprem al minorului.
In plus, in opinia mea, asa cum CEDO recunoaste in mod inechivoc dreptul la legaturi personale intre parinte si minor in mod sigur ar considera ca si viceversa are aceeasi aplicabilitate.

Singura problema care este sensibila este aceea ca nu poti obliga tatal sa mearga la domiciliul minorului nici chiar daca ai avea o hotarare judecatoreasca.Parerea mea este ca nu se va obtine o astfel de hotarare judecatoreasca insa se poate obtine o hotarare judecatoreasca in care minorul sa poata merge la tatal sau la domiciliul sau chiar cu executare silita.

Tatal nu are numai obligatia de intretinere ci si alte obligatii juridice si asa cum aratam versiunea cu aplicabilitatea jurisprudentei CEDO cu privire la art 8 are valabilitate juridica intocmai ca si cum ar fi vorba de parinte.
Nu trebuie uitat faptul ca jurisprudenta CEDO are in vedere si interesul suprem al minorului cand are in vedere dreptul tatalui.
Deci, coordonata de baza o constituie copilul in primul rand.
Suferinta tatalui constituie si ea o coordonata de baza si in aceasta logica suferinta sau curiozitatea copilului ne da o referinta clara.
Copilul are dreptul de a-si cunoaste tatal...si nu poate fi nelegal asa ceva...si daca nu este nelegal acest drept fundamental nu poate fi ingradit de instanta de judecata.
Exercitarea legaturilor personale nu exista doar in patrimoniul de drepturi nepatrimoniale al parintelui...ci in egala masura si in patrimoniul de drepturi nepatrimoniale ale copilului pentru ca in caz contrar nu am mai avea conceptul de interes superior al minorului.

avocat_lascoschi@yahoo.com a scris:

Suferinta tatalui constituie si ea o coordonata de baza si in aceasta logica suferinta sau curiozitatea copilului ne da o referinta clara.

nu am inteles actiunea care se promoveaza potrivit redactarii acestui text

? deci


sau dreptul de care vb ubik e PERSONAL NEPATRIMONIAL ( substantial vb) si nesusceptibil executarii..

Domnule Lascoschi în acestă situație nu prea ne ajută jurisprudența CEDO, deoarece este vorba de o posibilă obligație a unei persoane fizice - respectiv obligația tatălui de a-și vizita fiica - iar CEDO are ca obiect respectarea de către stat a unor drepturi ale persoanelor, deci niște obligații ale statului și nu ale unor persoane.

În toată jurisprudența CEDO se face referire la apărarea drepturilor persoanelor iar în legătură cu această speță la respectarea dreptului copilului de a-și cunoaște părinții și de a avea legături cu aceștia și reciproc drepturile părinților de a avea legături cu copiii lor.
nu se vorbește deloc despre obligații ale acestora în acest sens.

Voi mai căuta decizii ale instanțelor superioare în sensul susținut de D-l avocat u.b.i.c. dar după părerea mea, dreptul copilului de a-și cunoaște tatăl și de a avea relații personale cu acesta nu poate avea, ca obligație corelativă, obligația tatălui de a-l vizita pe copil conform unui program de vizitare impus.

Toate prevederile referitoare la programul de vizitare minor a părintelui sunt în sensul limitării dreptului tatălui la un anumit interval maxim de timp de vizită și nu la impunerea ca obligatorie a acelui program, respectiv a unui interval minim de timp de vizită.

În fond dacă ne referim strict la problema stabilirii unnui program de vizitare a minorului, problema de fapt se reduce la executarea silită a unei hotărâri judecătorești care stabilește acel program.
În speța D-voastră, mama va obține foarte ușor o hot de stabilire a programului de vizitare a fiicei de către tată. Și de asemenea, tatăl va putea cere executarea silită a acelei hot, dacă mama nu respectă programul stabilit (adică dacă nu-i permite tatălui viztele în programul stabilit).
Dar credeți că mama va putea să ceară executarea silită a acelei hot, adică va putea aduce cu forța pe tată în vizită la minor, sau va putea să meargă cu minorul în vizită la tată cu exectorul judecătoresc?
În fond e vorba de o hot care ar trebui să poată fi executată silit de ambele părți... :)

u.b.i.k. a scris:

m13d a scris:

Ori şi părintele să ceară statului concursul forţei coercitive ca să impună copilului sa-i respecte dreptul de a refuza vizita acestuia.

Unu. Parintii (tatal in speta) au un drept sa nu-si vada copiii? In care sistem de drept? X-(
Doi. Am scris de doua ori in acest topic ca in procedura noastra civila obligatia de a face care nu se poate aduce la indeplinire decat de catre persoana debitorului (cu alte cuvinte, tatal nu poate angaja un alt barbat care sa faca vizitele :O ) judecatorul, la cererea creditorului va stabili o amenda civila. Asta e tot. Daca timp de 6 luni, in ciuda amenzii civile, nu vine sa-si vada fiica vom cere decaderea din drepturile parintesti. Punct.

:offtopic: Nu va supăraţi domnule Adalbert, dacă nu vă dau dreptate nu înseamnă că urmăresc să vă enervez ci doar ca am o opinie contrară.