"Plecatul de acasa"

Încep prin a spune că deschid acest subiect în speranţa că o să găsesc sfaturi cu adevărat folositoare, avertizări etc.
Deci, problema mea se pune în felul următor (cu amănunte - poate sunt necesare): eu am 16 ani, fac 17 în luna mai, aşadar sunt minoră. Am o relaţie de 2 ani jumate cu un băiat de 25 de ani. ªi acum vine partea "frumoasă": părinţii mei nu îl acceptă şi ar face orice că să îi facă rău (bineînţeles, din cauza vârstei).
Am încercat în ultimele 8 luni să găsesc vreun fel de "înţelegere", în aşa fel încât să împac ambele "tabere", dar nu s-a putut. Eu am întreţinut relaţii sexuale cu acest băiat, dar este foarte important de spus că am fost amândoi de comun acord, n-am fost silită de nimeni. Deoarece părinţii mei ştiu acest lucru, ne tot ameninţă că o să-l bage după gratii (tatăl meu nu este o fire de om despre care să poţi spune că ai vreo şansă să-l îndupleci).
Partea culminantă de abia acum vine: sunt însărcinată în 3 luni jumate. Vreau să păstrez copilul, sunt foarte conştientă de tot ceea ce înseamnă asta, că o să trebuiasă să fac o mulţime de sacrificii ş.a.m.d., dar este un suflet... şi pentru faptul că am avut un moment de inconştienţă maximă şi pentru faptul că am dat dovadă de o mare lipsă de maturitate, o să suport, o să mă chinui, dar sper să fie bine, într-un final.
Momentan, părinţii mei nu ştiu că eu sunt însărcinată şi vreau să le spun, apoi să plec de acasă, să mă duc la băiatul cu care eu am o relaţie. ªi el, şi eu, şi părinţii lui sunt de acord cu acest lucru. (ca eu să păstrez copilul şi să mă mut la ei- pentru că ne-au arătat mereu tot sprijinul din lume), dar acum mi-e frică de cum o să reacţioneze părinţii mei. Aşa că am stat si am cântărit situaţia şi altă soluţie nu există decât ca eu să plec definitiv de acasă.
Ne-am interesat, am vorbit, am căutat şi am aflat că se poate rezolva situaţia în felul următor: mă duc eu, cu băiatul şi cu părinţii lui, dau o declaraţie la secţia de poliţie la care aparţin şi le spun situaţia, că sunt însărcinată şi că vreau să plec de acasă, să mă mut la băiat, şi să semneze cine este nevoit cum că este de acord.
Din câte am înţeles, din moment ce dau această declaraţie, pot chiar în secunda aia să plec de acasă. Chiar dacă părinţii mei vin cu poliţia că să mă ia pe mine înapoi acasă şi să îl bage pe băiat după gratii, nu se mai poate.
ªi ajungând la final cu povestea mea, vreau să vă întreb pe voi dacă am înţeles eu bine ce am înţeles... şi dacă nu, ce alte soluţii ar mai putea exista.