NCPC cu privire la autoritatea parinteasca

Oarecum off-topic:asa cum acum copilul NU VREA sa mearga in vizita la tata,poate maine-poimaine n-o sa mai vrea sa mearga nici la scoala.Din toti psihologii pe la care a fost carat nu i-a explicat niciunul ca in viata nu faci doar ce vrei?

Problema „voinței” copilului minor este destul de sensibilă.
Astfel în opinia legiuitorului dar și a doctrinei și practicii judiciare minorul trebuie protejat, printre altele, și datorită faptului că nu are discernămând (datorită vârstei sale biologice) sau are un discernămând în formare.

În aceste condiții, nu poate fi lăsat la aprecierea copilului efectele și urmările pe care le pot avea anumite decizii ale acestuia.

Astfel, de regulă părinții sunt cei care decid pentru copil cu privire la creșterea, dezvoltarea și educarea acestuia, iar dacă părinții nu se înțeleg intervine statul prin instituțiile specializate.

Deci nu copilul este cel care decide când să meargă și când nu la unul dintre părinți, deoarece percepția lui la o vârstă fragedă poate fi deformată.

Felul cum acele instituții specializate își fac uneori traba, este o altă poveste.
Tocmai de aceea există instanța de judecată unde ambii părinți pot discuta în contradictoriu cu privire la relațiile pe care le dezvoltă fiecare cu minorul și la măsurile luate de instituțiile respective.

Cred ca ati descoperit si dvs ca in viata, asa cum spuneti, exista subiecte in care ai dreptul la optiune si subiecte in care optiunea personala nu functioneaza. Printre subiectele, in care optiunea fiecaruia dintre noi este categorica, este cel al relatiilor personale. Nu ma marit, nu ma imprietenesc, nu socializez, nu cunun, nu botez, decat persoane cu care imi face placere sa fiu impreuna. Adica, nu pot impune relatii personale si afective de nicio natura si nimanui! Da, e obligatoriu sa obtii permis de conducere spre a sofa, da e obligatoriu sa-ti scoti buletin la 14 ani, da e obligatoriu sa mergi la scoala macar 10 clase etc. Sesizati diferenta?

Dv confundati relatiile personale cu relatiile familiale. Ar trebui sa-i explicat clar copilului ca tatal lui e tatal lui, trebuie sa-l vada si punct. E liber sa-si aleaga prietenii, nu si parintii.

După părerea mea, diferența care trebuie sesizată în contextul discuției de pe acest forum este cea între dreptul la opțiune cu privire la dezvoltarea relațiilor personale între părinte și unui copil de 2 ani (de exemplu) sau dintre părinte și o persoană majoră

Cât timp ești minor, poți să vrei să te măriți, sau să cununi sau să botezi, că tot nu e suficient... mai ai nevoie și de acordul reprezentantului legal, adică în general a părinților.

Așa cum minorul nu poate opta de unul singur „se mărite” , tot așa nu poate opta nici pentru a se întâlni sau nu cu unul dintre părinți. Bineînțeles că în funcție de vârstă și de gradul de discernământ pe care-l are, părerea sa va conta.
Dar nu va opta de unul singur. Și e normal să fie așa.