NCPC cu privire la autoritatea parinteasca

D-le Patrick, aveti deplina dreptate, teoretic.(aveti copii?)
Fetita mea se tot apropia de soba fierbinte si eu ii spuneam:"nu-i voie, ars!!", dar ea nu asculta. Si am lasat-o odata sa puna manuta... si de atunci, nu s-a mai apropiat de soba fierbinte.
Fetita abia invata sa umble avea in jur de 1 an.

Senzatiile neplacute i se intiparesc in memorie omuletului.
Apoi, anxietatea de despartire produce somatizari sub diverse forme, care-si lasa amprenta asupra sanatatii fizice si psihice a copilului.

Vedeti dumneavoastra, daca un parinte isi agreseaza fizic copilul in mod dovedit-Politie, IML-acel parinte este decazut din drepturi.
Abuzul emotional, traumatismul psihic-desi este prevazut in lege ca un motiv de decadere din drepturi a parintelui respectiv-nu se aplica de nici o instanta.
Cum pot eu dovedi ca minorul, sa presupunem dupa o interventie in forta, tresare noaptea din somn plangand ca nu vrea sa plece cu... Cum pot dovedi ca luni de-a randul copilul refuza sa iasa din curte, cu crize, refuzul alimentatiei, etc.?
Da, domnule, in acea stare, nici la gradinita, nici la scoala nu poti scoate copilul din casa, eventual in camasa de forta la spitalul de psihiatrie!

Stiti cum este sa-ti vezi copilul leguma, dupa ce a varsat tot ce a mancat si mai mult de atat?
Stiti ce placut e sa vezi omuletul invelit in paturi si dus la Urgente, pentru perfuzii?

Si de ce toate astea? Fiindca cineva "are dreptul", dar se foloseste de acel drept doar cand vrea si doar cum vrea? Fiindca n-are obligatia sa viziteze minorul, ci doar dreptul

proastasatului a scris:

Intrebarea pentru mine ramane, daca, sa zicem, minorul ar continua sa refuze programul de vizitare, de ce acest refuz trebuie "penalizat" din patrimoniul parintelui rezident.

De ce? Tocmai pentru că acel copil nu are discernământ încă.. adică.. nu știe ce e bine pentru el și ce e rău. Părinții însă știu. Mai ales dacă acceptă ajutorul instituțiilor. Deci părinții au obligația să-l educe în așa fel încât să înțeleagă ceea ce e bine sau rău, chiar dacă pentru asta ar trebui să fie penalizați.

proastasatului a scris:

Dar nu ma mira, caci la noi legile noi apar spre a fi experimente, contestate ulterior la CEDO la CCR, in instante, si urmeaza apoi despagubirile la sfantu asteapta! O astfel de penalitate, in modesta mea opinie, ar fi putut fi posibila doar pe legea veche, care stabilea incredintarea, iar parintelui caruia ii era incredintat copilul, raspundea in totalitate. Actualmente, cand copiind ca orbii din legislatiile altor tari cu realitati si mentalitati total diferite de ale noastre, exista autoritate parinteasca comuna, vezi Doamne drepturi si obligatii egale ale ambilor parinti, care ar putea fi temeiul pentru care, eu, si doar eu, sa raspund pecuniar, pentru o optiune (justificata sau nu) a minorului, atata vreme cat noi, parintii, raspundem in mod egal de cresterea si educarea copilului? Respectiv, imi poate fi doar mie imputat refuzul minorului, sau si celalat parinte a avut o contributie la actuala situatie de fapt? Si sa te tii procese noi si noi!

Autoritatea părintească exercitată în comun este cu totul altceva.

:offtopic:

Referitor la „legile de la noi” și la condamnările CEDO, poate ar fi bine să vedeți legislația altor țări privitoare la obligațiile părinților raportat la copii. Vedeți de exemplu legile din țările nordice. :)

Iar cu privire la CEDO, pot să vă spun că doar 3% din cererile adresate Curții de către justițiabilii români sunt admisibile, iar din aceste 3% doar o foarte mică parte sunt și admise. Media de condamnări a RO nu e mai mare decât altor țări, doar că altora nu le pasă prea mult de ceea ce spune CEDO, ci le pasă mai mult de ceea ce spun instanțele proprii.

Martonze a scris:

Cum pot eu dovedi ca minorul, sa presupunem dupa o interventie in forta, tresare noaptea din somn plangand ca nu vrea sa plece cu... Cum pot dovedi ca luni de-a randul copilul refuza sa iasa din curte, cu crize, refuzul alimentatiei, etc.?

Tocmai de aceea s-au introdus după părerea mea, aceste „penalități” pe care le va plăti părintele „debitor”, iar copilul nu va mai putea fi forțat să accepte vizitele.

Este cat se poate de logica #-o prevederea.
Exista deci o hotarare definitiva si irevocabila, taticul merge la executor si cere executarea silita, primeste investirea si dispare 6 luni. Dupa 6 luni, se prezinta cu executorul, cu Politia - copilul spune: cine-i acest om? - si refuza plecarea.
Mana cereasca pentru taticul ratacitor- auzi!!!? intre 100 si 1000 lei/zi penalitati in favoarea creditorului!! Cu asa o pleasca, pentru una mica, tot birtul se prezinta ca martor in instanta ca mama n-a lasat bietul tata sa relationeze cu copilasul iubit!!
Apoi, iar dispare si uite asa, ciclul se repetaX-(
Si mama si-a si facut rost de ocupatie pentru urmatoarele 3 luni, de, mai trebuie si ea sa relationeze cu alte persoane, nu toata ziua la cratita si la spalat dupa copil!!

D-le Patrick, sunteti un pic cinic: cine are atatia bani sa plateasca penalizari intre 100 si 1000 lei/zi, acela nu ajunge la executare silita, fiindca nu primeste sentinte pe care nu le agreeaza, prietenii stiu de ce :)

Iar pentru unii mancatori de specialitate turceasca, este mana cereasca de a obtine profit de pe urma minorului.
Poate sa-i spuna la telefon minorului ca atunci cand il ia in vizita, il va stalci in bataie si, evident, copilul va refuza plecarea....

Dnule Patrick, cu tot respectul, presupun ca eu nu am reusit sa ma exprim coerent. Reiau: in anul 2010, Romania pe locu II, dupa Turcia, la condamnarile la CEDO, avand de achitat peste 7 milioane euro! Un motiv in plus pentru introducerea legii raspunderii magistratilor! In al doilea rand, comparatia cu tarile nordice imi pare la fel de potrivita cu cea cu Pib-ul Germaniei, sau a salariului mediu din Luxemburg, sau a nivelului de coruptie din Finlanda (cel mai scazut procent din lume!!!). Noi, din fericire/din nefericire traim in Romania. In tarile nordice:a. un copil a fost luat din familie pentru ca era hranit cu mana(norvegia), doi copii mici au fost luati din familie pentru ca dormeau in pat cu parintii (olanda), un sot a ridicat tonul la sotie, vecinii au sunat la politie si respectivul a fost ridicat cu catuse /cateva modeste exemple/ b. tot in tarile nordice, de la care, ma repet, am copiat ca orbii, nici un tatic nu fenteaza cuantumul pensiei alimentare si nicio instanta nu trece cu vederea ca tatal are o rata de de 400 euro pe luna si in acelasi timp salariul minim pe economie. c. in tarile nordice si in Germania si Austria, daca nu poti plati o pensie decenta ptr ca esti somer (nu ptr ca te dai somer, caci asta e posibil doar la Romanela), statul plateste in locul tatalui si in ziua in care acesta produce primul venit, statul isi recupereaza banii, tu ca mama cu copil esti aparata!. d. in aceleasi tari autoritatea tutelara nu e simplu agent imobiliar, rezumandu-se la numaratul camerelor, si enuntarea tipului de incalzire. e. in aceleasi tarai alocatia de stat pentru copil nu e o bataie de joc, adesea sub nivelul unei pomeni. f. tot acolo, daca tatal paraseste domiciliul conjugal in perioada in care mama este in concediu de maternitate, realizand venituri mici si total limitate, diferenta de venit al familiei, care oferea minorului o viata mai buna sau mai putin buna este suportata de tata sau stat NU de bunicii materni!!!!!!!!CAND Romania va avea acest tip de sistem FUNCTIONAL si cu adevarat SANCTIONATORIU in cazul incalcarii oricarei reguli, ATUNIC SI DOAR ATUNCI poate copia legile. In prezent, Romania copiaza regulile de circulatie pe autostrada, aplicandu-le pe ulita satului! Daca nu ar fi de plans ar fi de ras!
Cu privire la autoritatea parinteasca, aceasta inseamna, DREPTURI SI OBLIGATII comune, adica responsabilitate egala fata de cresterea si educarea unui copil. In masura in care acel copil se poarta conform asteptarilor si regulilor sociale este meritul ambilor parinti, in masura in care copilul are un comportament altfel decat cel firesc este vina ambilor. Ca atare, daca un tata ajunge in situatia ca propriul copil nu vrea sa petreaca timp alaturi de el, acel tata, si NU doar legea, ar trebui sa se intrebe in ce masura comportamentul copilului este SI rezultatul propriului comportament. Inteleg ca tatal are doar drepturi, dar sa ajungem sa-l socotim si lipsit de orice responsabilitate vis-a-vis de purtarea propriului copil mi se pare cam mult! Acolo unde drepturile sunt egale, responsabilitatile sunt asemenea. Simplu, as zice! Ca atare, de ce doar eu mama, as avea de "platit" pentru comportamentul nefiresc al copilului nostru? Tu, tata, nu ai nicio vina oare?????????????/