ATENTIE!
Potrivit legislatiei europene si din Romania, - nu se instaleaza camere video pe caile comune de acces, alei, casa scarilor etc., in blocuri sau vile cu mai multe apartamente comune, decat daca exista acordul expres (scris) al tuturor locatarilor de drept care tranziteaza aceste zone;
- camerele video exterioare care au rolul de a supraveghea perimetrul locuintei se instaleaza la inaltimi corespunzatoare si astfel pozitionate incat sa nu aduca atingere intimitatii vecinilor, dandu-le astfel motivul sa va actioneze in procese lungi si foarte costisitoare, din care in mod sigur nu veti iesi castigatori (sau, poate aveti avocati mai buni decat ai lor ... ).
- nu se instaleaza camere video in baie, dormitor etc. Niciodata nu puteti sti ce oaspeti veti avea vreodata, sau pe unde ar putea ajunge in mod absolut accidental inregistrarile efectuate de sistemul Dvs.!
ATENTIE!
Utilizarea tehnicilor pentru captarea, manipularea, înregistrarea, stocarea şi comunicarea datelor constituite din imagini privind persoanele fizice reprezintă operaţiuni de prelucrare a datelor cu caracter personal, în conformitate cu Directiva 95/46/CE (paragraful 14) a Parlamentului European, act corelat cu dispoziţiile Convenţiei nr. 108/1981 a Consiliului Europei. Aşadar, avem un prim element clarificat: prin sistemului de supraveghere sunt prelucrate date cu caracter personal. Imaginile cu persoane fizice identificabile sunt date cu caracter personal.
Dată fiind această realitate, înseamnă că Big Brother intră sub incidenţa Legii 677 din 2001, care are drept scop garantarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului la viaţa intimă, familială şi privată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.
De altfel, însăşi Legea Fundamentală (Constituţia României) impune autorităţilor să ocrotească viaţa intimă, familială şi privată (art. 26, alineatul 1).
În acest scop, Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) a emis Decizia nr. 52 din 31 mai 2012 privind prelucrarea datelor cu caracter personal prin utilizarea mijloacelor de supraveghere video, publicată în Monitorul Oficial nr. 389 din 11 iunie 2012. La articolul 6 al actului normativ menţionat scrie fix aşa:
Prelucrarea datelor cu caracter personal prin utilizarea sistemelor de supraveghere video se efectuează numai cu consimţământul expres şi neechivoc al persoanei vizate.
cu excepţia cazurilor prevăzute de articolul 5, alineatul 2, din Legea nr. 677/2001. Adică exceptând situaţiile în care persoana fizică solicită încheierea unui contract (ex: cu angajatorul), viaţa îi este pusă în pericol, în interesul public al autorităţilor, când operatorul e obligat prin lege să monteze camere video (ex: instituţiile bancare) pentru un interes legitim, în scopuri statistice sau de cercetare ştiinţifică, doar dacă datele sunt anonime pe toată durata prelucrării. Acestea sunt singurele excepţii de la obligativitatea obţinerii acordului scris al tuturor persoanelor vizate.
În cazul de faţă, fiindcă ne referim la un condominiu, e vorba despre acordul tuturor locatarilor persoane fizice identificate şi identificabile prin intermediul imaginilor colectate şi stocate. În caz contrar, monitorizarea video la bloc şi în curţile comune e ilegală, iar operatorul (adică persoanele fizice, juridice de drept public ori privat care gestionează sistemul video) e pasibil de a suporta rigorile legii. Pe lângă sancţiunile civile şi administrative inerente, noul Cod Penal le-a dedicat spionilor amatori un articol special, doar al lor: 226.
După cum observaţi, legiuitorii stipulează condiţia posibilităţii identificării persoanei atunci când definesc restricţiile. Astfel, putem decela între camerele video dintr-un hipermarket (care monitorizează bunuri de valoare şi persoane anonime) şi ochii electronici din holul blocului, care filmează locatari cu identitate cunoscută în dependinţele propriilor locuinţe.
De ce e inutilă voinţa majorităţii?
Dat fiind că dreptul la viaţă privată e unul fundamental, personal nepatrimonial, nu poate fi invocată voinţa majorităţii proprietarilor condominiului, aşa cum procedează anumiţi reprezentanţi ai Asociaţiilor de Proprietari pasionaţi de camere video şi înregistrări cu vecini. Deşi Legea 230/2007 spune că hotărârile adunării generale a asociaţiei de proprietari, luate cu majoritatea voturilor, sunt obligatorii, ele nu pot aduce atingere drepturilor fundamentale şi nu pot încălca dispoziţii legale în vigoare. Să presupunem că majoritatea proprietarilor ar hotărî că ţiganilor nu le este permis accesul în bloc şi ar vota în AGP o decizie în acest sens. Ar fi legal? Să zicem că majoritatea ar semna pentru interzicerea deţinerii de animale de companie în apartamente. ªi această trăsnaie ar fi caducă.
Nu putem echivala încălcarea dreptului la viaţa privată cu obligaţia montării de apometre, spre exemplu. Jurisdicţia asociaţiilor de proprietari e limitată la chestiuni administrative, iar voinţa majorităţii nu poate anula drepturile fundamentale garantate individual.
Articolul 226 al Legii 286 din 2009 extinde în sfera penalului răspunderea celor care cred că îşi pot filma vecinii în voie, cu mandat de la majoritate. Astfel, atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta reprezintă infracţiune. Notăm că viaţa privată nu se opreşte odată trecut de uşa apartamentului, iar efectele juridice sunt extinse la toate spaţiile indivize: holurile locuinţei, căi de acces comune, scări, lifturi, subsoluri, boxe, ghene, culoare, poduri, terase etc.
Ai acces la înregistrări, te poţi opune şi poţi cere daune
Aşa cum am arătat, supravegherea video la bloc fără acordul tuturor persoanelor identificabile e o infracţiune. Ce se întâmplă însă dacă toţi locatarii unui imobil de locuinţe (inclusiv minorii, prin acordul expres al reprezentantului legal) sunt de acord cu montarea unui dispozitiv de supraveghere centralizat? Legea 677/2001 ne lămureşte în privinţa drepturilor pe care cei filmaţi şi înregistraţi continuă să la aibă şi după exprimarea neechivocă a voinţei de a fi monitorizaţi. Acestea sunt:
•Dreptul de acces la date (articolul 13). La exercitarea sa, operatorul e obligat să furnizeze toate informaţiile solicitate. Fiind vorba despre un drept garantat, nu-i nevoie să existe o justificare pentru care doreşti să vizionezi imaginile cu tine şi vecinii tăi. Sau cu ora la care s-a întors soţul/soţia, cine ştie?;
•Dreptul de intervenţie asupra datelor (articolul 14). Poţi cere (în mod gratuit) rectificarea, blocarea sau ştergerea imaginilor colectate, dacă ţi se par a nu fi în concordanţă cu legea sau inexacte. Spre exemplu, dacă te răzgândeşti în privinţa disponibilităţii de a-ţi fi supravegheaţi copiii, prelucrarea devine ilegală;
•Dreptul de opoziţie (articolul 15). Cităm întocmai: “Persoana vizată are dreptul de a se opune în orice moment, din motive întemeiate şi legitime legate de situaţia sa particulară, ca date care o vizează să facă obiectul unei prelucrări”. Evident, cu excepţia cazurilor în care legea statuează altfel. Adică nu te poţi opune la a fi filmat de procurori când iei şpagă, nici nu poţi reclama o bancă pentru că are supraveghere video;
•Dreptul de a se adresa justiţiei şi Autorităţii de supraveghere. Cererea de chemare în judecată e scutită de taxă de timbru. Dacă în ciuda demersurilor efectuate, o entitate se ambiţionează să te filmeze fără acordul tău, poţi obţine restabilirea dreptului la viaţă privată şi nişte daune compensatorii, pe cale judecătorească.
Sursa:
[ link extern ] /
avocatnet.ro explicăm legislația
ionut.nicolin89