Buna ziua
Am sa fiu scurta si la obiect: intr un dosar de fals si uz de fals in acte: sunt invinuita ca as fi dat acte faptasului si asta in baza unei declaratii a altui inculpat complice in acelasi dosar.Initial am fost chemat la parchet ca martor apoi , mi s-a spus ca sunt invinuit. Ideea e ca faptasul a declarat initial ca am dat acte apoi a rectificat spunand ca nu a primit nimic de la mine . Doar complicele sustine acest lucru . Deci: m-au invinuit pe drept? m-au chemat la parchet ca invinuit, trebuie sa mi iau avocat? Ce se mai poate intampla mai departe .Mentionez ca acest dosar e vechi..el fiind initial la judecatorie de sector.Va multumesc
e4c5
Utilizator 1din 1 utilizatori consideră acest răspuns util
Eu va sfatuiesc ca daca va permiteti financiar sa va angajati un avocat, un penalist bun. Daca nu va permiteti, va sugerez sa va prevalati de dreptul de a tacea. Va veti prezenta la procuror (sunteti obligata !), ii veti spune ca intelegeti sa invocati dreptul la tacere. Procurorul va incheia un proces verbal in care va consemna pozitia d-voastra. Dreptul la tacere este inviolabil si face parte dintre normele care definesc libertatea individuala si siguranta persoanel. La noi nu prea se vorbeste de acest drept inviolabil al persoanei, la noi exista (din pacate!) cultul supunerii in fata autoritatilor, pe principiul ca ,,daca esti nevinovat, de ce sa taci ?", sau mult mai celebrul ,,daca n-ai nimic de ascuns/esti nevinovat, de ce sa nu-ti asculte telefonul ?".
Dreptul la tacere trebuie folosit in mod inteligent.
Faptul ca o persoana nu declara nimic nu ajuta intotdeauna.
In general este de preferat ca invinuitul sa se apere prin darea unei declaratii insa decat sa dea o declaratia total aiurea mai bine tace...
Eu mereu am preferat apararile ofensive si nu cele strict defensive.
Apararile ofensive presupun o atitudine activa si in permanenta ,,miscare" procesuala prin diverse cereri in aparare, probatorii in aparare de administrat.
Dreptul la tacere presupune o atitudine strict defensiva care la noi in tara nu prea este apreciata de judecatori.
Sunt chiar instante care apreciaza impotriva invinuitului sau inculpatului dreptul la tacere.
Este un taram in care este foarte greu sa se descurce fara avocat deoarece dreptul la tacere se foloseste sub aspect tactic in primul rand si nu ca drept la aparare care sa ajute in mod efectiv.
In speta, daca tace este ca si cum declaratia complicelui ar avea greutate mai mare...deoarece aceasta nu este combatuta...
Dar...persoana implicata in cauza este cea mai in masura sa aprecieze singura deoarece si daca da o declaratie aiurea este si mai rau decat daca ar tacea...deoarece minciuna nu ajuta nici ea in aparare decat in anumite situatii...
Intr-adevar in virtutea dreptului la tacere, persoana banuita de savarsirea unei infractiuni este libera sa raspunda sau nu intrebarilor care-i sunt puse,personal il vad util pana in momentul in care iti angajezi aparator.
Daca va stiti nevinovata este simplu - spuneti adevarul... E cea mai buna arma
Chiar si daca aveti un avocat, puteti sa spuneti si dvs o parere personala.
Daca totusi sunteti invinuita de ceva, demonstratia ca sunteti vinovata trebuie sa stea in picioare si sa fie articulata. Momentan a zis unul ca a vazut "nu stiu ce", care poate sa fie chiar si neadevarat...
Ei isi fac treaba si va cerceteaza, asta nu inseamna ca toti chiar si sunt vinovati.
e4c5
Utilizator 1din 1 utilizatori consideră acest răspuns util
Distinsilor preopinenti, in special distinsei @liliana11
Hai sa nu fim farisei ! Anchetatorul si cel anchetat (invinuit, inculpat) se afla pe pozitii antagonice. Sintagma a colabora cu anchetatorii se traduce in fapt in multe ocazii prin a turna in schimbul unor avantaje (dar si cu riscurile aferente !) sau prin a-ti baga capul in lat ( din pacate in cele mai multe cazuri). Anchetatorul nu-ti e nici mama, nici tata, e o persoana care trebuie sa rezolve un caz si care (cam des) intelege sa foloseasca unele mijloace specifice (minciuna, dezinformarea, amenintarea ) pt. a-si face treaba. Uzand de dreptul la tacere in primul rand persoana anchetata se protejeaza pe sine prin aceea ca nu-i ofera anchetatorului nicio munitie, munitie care aproape intotdeauna va fi folosita impotriva sa, a celui ce a furnizat-o !
Ancheta penala
k1980
Buna ziua,
acum cateva zile am fost chemat la sectie sa raspund unei declaratii date in potriva mea de catre un individ, care a delapidat firma la care lucra ... (vezi toată discuția)