1. Decizia de debit a fost emisă potrivit legii în vigoare la data stabilirii debitului, adică potrivit Legii nr. 263/2010. Nu există prevedere legală care să permită Legii nr. 19/2000 să ultraactiveze în privinţa debitelor din pensii. Asta înseamnă că decizia este titlu executoriu şi că executarea debitului se face potrivit Codului de procedură fiscală, prin executorii proprii ai casei de pensii.
2. Debitul se recuperează de la persoana care a primit aceşti bani necuveniţi,
indiferent de situaţia de fapt (art. 179, alin. 1 din Legea nr. 263/2010). Legea nr. 263/2010 nu distinge în această privinţă, prin urmare nici nouă, interpreţilor legii, nu ne este permis să distingem. Asta nu înseamnă că cei care au greşit nu trebuie să răspundă, dimpotrivă.
3. Debitul se constituie
întotdeauna cu respectarea termenului general de prescripţie de 3 ani. Acest aspect rezultă chiar din decizia de debit, unde este înscrisă în clar perioada constituirii debitului. De asemenea, se poate solicita serviciului Plăţi din cadrul casei de pensii un desfăşurător cu debitul (cuvenit/încasat) ori un desfăşurător cu pensia în plată (LASS sau PLATT) din care rezultă cu claritate că termenul de prescripţie a fost respectat. Din acest motiv litigiile vizând contestarea deciziilor de debit sunt rar câştigate de pensionari.
roxana_1986 a scris :
Suma este pe 3 ani initial au dorit sa ii ceara pe 4 ani dar a contestta in instanta si a castigat dde s-a scos un an de la plata (… )
Nu există aşa ceva pentru că emiterea deciziilor de debit în primul rând nu se negociază iar în al doilea rând termenul de prescripţie este respectat. Eu cred că dvs. nu cunoaşteţi exact situaţia pentru că ceea ce aţi scris mai sus nu are cum să fie real.
Dvs. spuneţi mai sus următorul lucru: că în decembrie 2012, adică acum 5 luni, cei de la pensii i-au
spus domnului că vor emite o decizie de debit pe o perioadă de 4 ani. Având în vedere aceste spuse, persoana s-a dus în instanţă şi a câştigat un proces. Asta nu este posibil în primul rând pentru că nu poţi să conteşti în instanţă ceea ce ţi-a spus un angajat de la casa de pensii, iar în al doilea rând pentru că în cinci luni în instanţele din România nu se stabileşte nici măcar primul termen al cauzei, cu atât mai puţin să se pronunţe o soluţie.
4. Răspunderea persoanelor care au greşit poate fi una disciplinară sau chiar civilă (se presupune că discutăm atât despre persoana care a greşit iniţial cât şi despre persoana care a verificat sesizarea depusă de pensionar). Dacă acestea sunt personal contractual, iar cei care lucrează la Stabiliri şi/sau Recalculare pensii cam asta sunt, vor răspunde potrivit dispoziţiilor Codului muncii, iar dacă sunt funcţionari publici vor răspunde potrivit dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. De asemenea, ar trebui atrasă răspunderea conducătorului casei de pensii, care este funcţionar public. Penru angajarea răspunderii disciplinare trebuie sesizate Comisiile de disciplină din cadrul Casei teritoriale de pensii (pentru funcţionarii publici de execuţie) şi din cadrul C.N.P.P. (pentru directorul casei de pensii).
Vă contraziceţi în privinţa identităţii persoanelor responsabile. Întâi aţi scris:
na cedat sa facut adresa oficiala prin care reclama posbile greseli privind calcularea pensiei sale a primit raspuns oficial in scris ca totul este perfect legal.
Mai apoi aţi scris:
NU a da t functonarul respectiv in judecata ci casa de pens pentru greseala comisa caci deh cum ati zs acesta nu poate fi identficat .
Păi dacă pensionarul are un răspuns oficial, cum “nu poate fi identificat” funcţionarul? Semnătura celui care a verificat sesizarea se află pe răspunsul oficial. Numele sau codul personal al angajatului care a greşit pensia se află pe buletinele de calcul. Verificatorul, care este o persoană distinctă de cel care stabileşte drepturile de pensie, semnează alături de director.
În opinia mea, litigiul trebuia să înceapă cu chemarea în instanţă a directorului executiv al casei de pensii, în calitate de comitent. Mai apoi acesta are acţiune în regres împotriva angajaţilor săi. Nu trebuie să fie problema nimănui care este numele angajaţilor care au greşit, ci doar a directorului. Aceasta este şi raţiunea reglementărilor legale referitoare la răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor lor.
Mai apoi, nu trebuie uitat faptul că nu ne aflăm în materia contenciosului administrativ, unde poate fi chemat în instanţă funcţionarul public vinovat, ci ne aflăm în materia asigurărilor sociale, unde nu există o asemenea prevedere legală. Eu nu îl creditez pe domnul respectiv cu şanse reale de câştigare a unui litigiu având un obiect aşa cum l-aţi descris aici: solicitare daune morale de la casa de pensii si de la angajatul vinovat.