avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 529 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Cafeneaua avocaţilor O problema interesanta privind capacitatea de exercitiu
Discuție deschisă în Cafeneaua avocaţilor

O problema interesanta privind capacitatea de exercitiu

Phiii, ce ma mai doare capul! O sa iau un algocalmin inainte de a va scrie ... asa, acu' parca e ceva, ceva mai bine.

Unu. In ultimii doi-trei ani am auzit de cel putin treizeci de ori, in feluri diferite dar vizand acelasi fond: "Domnu' avocat, ce se intampla daca am avalizat un bilet la ordin/imprumutat o suma de bani/ oricare alta afacere paguboasa in beneficiul firmei lu' nasu' Costica?" Intotdeauna cand raspund imi pun fata de psihiatru binevoitor si ma intreb daca omul acela n-ar fi trebuit sa stie ce-i avalul sau ce riscuri implica imprumutul INAINTE de a se sinucide financiar.

Oy-vey! Iar incepe durerea de cap, alt algocalmin ... mi-a mai ramas doar unul ...

Doi. Esmerlanda si Zambirel (n-am scris gresit, chiar asa ii cheama) au vreo 7-8 copii din care doi in orfelinatul din Saraceni, 3 dati ca slugi pe la ciobani sau pe la unii mai avuti iar restul, cei mai marisori, or fi si ei pe undeva, prin lume. Nu se cere permis pentru facut copii iar in Romania nu-ti face nimeni nimic daca faci copii si-i dai la orfelinat pana mai cresc putin ca sa-i poti vinde ca slugi.

Ooof, asta-i ultimul algocalmin, apoi, daca nici asa nu ma lasa, trebuie sa merg la farmacie

Trei. Oricare persoana majora din oricare tara civilizata beneficiaza de doua prezumtii importante: in dreptul civil prezumtia capacitatii de exercitiu si a discernamantului pana la proba contrara iar in dreptul penal prezumtia de nevinovatie pana la ramanerea definitiva a unei hotarari judecatoresti de condamnare.

Ooof, iar e de serviciu la farmacie intepata aceea care nu da nimic fara sa ai reteta ...

Patru. S-ar putea sa fiti intre fericitii care habar n-au ca majoritatea covarsitoare (vreo 82%) a medicamentelor din Romania sunt medicamente cu circuit civil restricitionat, sau cu regim special, cum preferati sa-i ziceti, adica vi se pot vinde (farmacistii si medicii folosesc eufemismul pompos "se elibereaza" cu toate ca farmaciile nu "elibereaza" medicamente dupa cum nici birtul din colt nu elibereaza votca, tutun sau bere ci, pur si simplu, le vinde) numai cu aprobarea prealabila a unui medic. Algocalminul sau Quarelinul sunt date naibii de periculoase, la nivel mondial inregistrandu-se in fiecare an sute de cazuri de agralonucitoza provocata de excesul de calmante. Va dati seama? In fiecare an in intreaga lume se imbolnavesc din cauza excesului de calmante aproape tot atatea persoane cate sunt mutilate sau omorate in accidente de circulatie in Romania intr-o luna!

Cinci. Nu ma mai doare capul dar am vesti proaste pentru voi. Capacitatea voastra de exercitiu ca si discernamantul vostru se intinde exact pana la Algocalmin. Dincolo de "granita algocalminica" sunteti obligati sa va puneti sub tutela unui medic care va hotara pentru voi, printr-o reteta mazgalita in graba lui parinteasca de a incasa coplata si a scapa de voi, ce anume aveti voie si ce nu aveti voie sa luati daca va doare capul sau oricare alta extremitate.

Sase. Ce ar fi daca ... nenea Nelu, finu' lu nasu' Costica, cel care avalizeaza bilete la ordin si pe urma intreaba "ce-i ala aval, dom' avocat?" ar avea nevoie de o reteta de la avocatul de familie ca sa poata cumpara legal un porc pentru Craciun (un porc gras are atata colesterol incat va asigur ca e mai periculos decat algocalminul) sau ca sa faca un contract ori ca sa avalizeze un bilet la ordin toata lumea s-ar revolta, nu-i asa? Toti ati zice ca matragunele de avocati au pus stapanire pe libertatea voastra si pe dreptul de a dispune dupa cum doriti de viata, sanatatea si bunurile voastre cat timp nu faceti nici un rau altora, nu-i asa?

Dar atunci, va intreb, de ce alianta paternalista a medicilor cu guvernul are dreptul sa zica: nu esti in stare sa hotarasti ce este mai bine pentru tine, doar medicul sub tutela caruia te afli poate sa hotarasca asta Asadar dupa majorat te poti sinucide financiar si-ti poti lasa familia si copiii pe drumuri, poti conduce doua tone de metal cu 180 la ora, poti sa te imbeti sistematic pana ajungi o epava, poti manca mai mult si mai nesanatos decat un ramator pana iti crapa inima sau te damblagesti, poti fuma pana iti scoti plamanii pe nas, poti face bungee-jumping chiar daca stai prost cu aritmetica si ai socotit de doua ori gresit pe degete iar coarda e mai lunga cu 1 metru decat distanta, poti sa urci pe munti in decembrie cand e pericol de avalansa cu toate ca habar n-ai ce trebuie sa faci, poti face ABSOLUT orice lucru DACA nu interfereaza cu profesia medicala. Daca interfereaza cu medicina trebuie sa platesti mai intai iar apoi sa fii recunoscator ca medicul iti da voie sa faci ceva.

Cu toata inchipuita mea durere de cap mi-am adus aminte ca libertatea este lucrul care se plateste cel mai scump prin povara responsabilitatii si ca unul din cei mai mari prieteni din cati a avut vreodata omenirea, domnul Mohandas Karamchand Gandhi (Mahatma) care era de profesie avocat a zis odata ca libertatea nu face doi bani daca nu include si dreptul de a face greseli.

I have a dream ... intr-o zi oricare om de pe aceasta planeta va fi liber de orice tutela paternalista si ca persoana responsabila va avea dreptul, nu obligatia sa apeleze la un medic daca doreste sa consulte unul dupa cum poate sa mearga la avocat numai daca vrea si va putea sa cumpere pana si Quarelin fara sa aiba nevoie de aprobarea tutorelui medic deoarece beneficiaza de prezumtia ca major fiind actioneaza cu discernamant. Dar pana atunci mai e mult, mult de tot, nu-i asa?

Adalbert Gabriel Gazdovici
Ultima modificare: Miercuri, 16 Octombrie 2013
Adalbert Gabriel Gazdovici, Avocat
Cat priveste libertatea pe care tu, Adalbert, spui ca n-o avem intr-ale medicinei… eu stiu oameni care simt nevoia sa si-o limiteze mai tare.

De exemplu, discutam cu un parinte caruia ii explicam ca raspunde pentru pruncul lui daca e sanatos, daca stie carte, daca are relatii bune cu colegii, daca ii da unuia in cap... daca... daca... si el imi explica mie ca nu mereu raspunde el de copilul lui, uneori decide medicul, deci tot medicul raspunde.
Discutia a degenerat in sensul ca oricat i-am explicat ca are libertatea de a merge la 10 medici si de a nu urma recomandarea niciunuia, ca el ca parinte decide in final... argumentul meu nu avea logica in fata fugii lui de raspundere. Nu, el nu trebuia sa decida, caci nu trebuia sa raspunda.

Nevoia de a arunca vina pe cineva... ne limiteaza libertatea mai mult decat o reteta.

Care reteta... reteta... nu trebuie sa ramana la farmacist decat daca e compensata. In rest, farmacistul vede reteta si ti-a da inapoi.
In aceste conditii, mai crezi ca e chiar restrictionat accesul la algocalmin? Am consumat antibiotice de 3 ori in 6 luni si am avut o singura reteta; prima data, fara reteta, i-am spus farmacistei ca uite ce am si am sunat medicul si nu e de garda si nu suporta intarziere; a doua data mi-a trimis medicul reteta prin sot; a treia data am fost cu reteta de data trecuta. Am spus ca am crezut ca o sa-mi treaca, am tot incercat cu altele, nu mi-a trecut si iacata-ma mai tarziu cu 2 luni iar!
NICIODATA nu m-a refuzat vreun farmacist! Ce-i drept, nu i-am mintit; poate ca si adevraul are valoarea lui.

Iar unele medicamente, desi nu au un raport bun beneficiu (sa treaca durerea de cap) – risc (deces, AVC etc.), au un raport bun in alte cazuri.
Algocalminul, de exemplu, se foloseste pentru a scade in minute febra foarte mare, in special la copii mici; ajungi de la 41 de grade la 38 in 3-5 minute, fara a trece prin inceputul de crestere a febrei inainte de scaderea ei!
Vazand ca la 41-42 de grade iti prajesti creierul (sunt sanse mari la toti oamenii peste 2-4 ani), riscul unui efect secundar e minor raportat la acest beneficiu.

In esenta, libertatea se afla in noi. :D
Si da, companiile farmaceutice cred ca se afla in sopatele acestei libertati de a cumpara medicamente pe o reteta... care nu ramane nicaieri! :D Pe sistemul o fi, n-o fi...
AVLIL a scris:

Discutia a degenerat in sensul ca oricat i-am explicat ca are libertatea de a merge la 10 medici si de a nu urma recomandarea niciunuia, ca el ca parinte decide in final... argumentul meu nu avea logica in fata fugii lui de raspundere. Nu, el nu trebuia sa decida, caci nu trebuia sa raspunda.


În legătură cu acest aspect, am o mică observație.

Părintele e primul care trebuie să răspundă, dar nu pot să fiu de acord cu „semnătura” care i se cere părintelui care (de regulă) nu are nici o legătură cu medicina, pentru orice vaccin sau procedură medicală ce trebuie administrat/aplicată copiilor de la naștere și până la adolescență.
Adică, de ce să-și asume responsabilitatea un părinte strungar, de exemplu, pentru efectele viitoare pe care s-ar putea să le aibă un vaccin administrat copilului său?

Pe vremea mea, exista un program național conform căruia, periodic, la o anumită vârstă, toți copiii primeau o anumită doză dintr-un anumit vaccin (de exemplu), fără ca părinții să aibă drept de opțiune.
Și cu toate astea (culmea !) nu apăreau efecte secundare/adverse (chiar dacă nu exista tehnologia de acum, și mai ales nu existau nici „drepturile omului” de acum)...
Adică „rezultatele finale” erau mai bune decât cele de azi.

Cred că totul ține de asumarea răspunderii și în acest domeniu ca și în altele. E mult mai ușor să nu faci nimic dacă nu ai o „semnătură” cu care să fii acoperit, decât să faci ceva asumându-ți.

În afară de această mică paranteză (pentru care îmi cer scuze dacă o veți considera „pe lângă” tema dezbătută), subiectul e interesant.

Totuși, capacitatea de exercițiu ar trebui evaluată și din perspectiva asumării unei răspunderi în ceea ce privește „exercitarea capacității” respective.

Părerea mea.
Ultima modificare: Vineri, 18 Octombrie 2013
Patrick_, utilizator
Patrick_ a scris:

Totuși, capacitatea de exercițiu ar trebui evaluată și din perspectiva asumării unei răspunderi în ceea ce privește „exercitarea capacității” respective.


Cele două situații, fiind extreme, nu pot duce la ceva bun.
Ca de fiecare dată trebuie găsită calea de mijloc.

Adică, finul care avalizează (fără să știe ce face) datoria nașului este exact în situația părintelui care își dă acordul (fără să știe ce face) pentru admnistrarea unui vaccin copilului său.
În ambele cazuri răspunderea asumată poate fi justificată într-o oarecare măsură, dar nu poate în nici un fel asumată în cunoștiință de cauză.

Discuția nu se poate limita doar la nivelul de a-ți permite (sau nu) o „libertate” ci și la de a-ți asuma (sau nu) responsabilitatea unei „libertăți”, bineînțeles, atâta timp cât aceasta i-ar putea afecta și pe alții.
Ultima modificare: Vineri, 18 Octombrie 2013
Patrick_, utilizator
ubik sa joaca cu noi:)
discernamantul vizeaza eventuala intocmire valabila a actului..sub sanctiunea nulitatii, discernamant care se prezuma

algocalminul etc etc vizeaza niste optiuni...care includ discernamantul

altfel...am aflat de o reteta cu patrunjel...detoxifiant imediat...cica din cauza uleiurilor eterice ale patrunjelului
ubik nu se joacă. Sau, reformulînd: chiar şi atunci cînd se joacă, o face la modul cel mai serios.

Voi reveni. Sau nu, cine ştie? Maestrul a scăpat de durerea de cap punîndu-ne nouă cauza în braţe. Cauza durerii, că despre ea vorbeam, nu despre cauza finului avalist.

Alte discuții în legătură

Cum pot ataca o eventuala lege a vaccinarii? SimonaAn25 SimonaAn25 Avand in vedere faptul ca actualul proiect de lege privind vaccinarea incalca multe drepturi si libertati, incalcand si constitutia României, ce actiuni ... (vezi toată discuția)
Poti sa cumperi de la farmacie si 1 capsula de nurofen sau trebuie ... Andreea Vogue Andreea Vogue Poti sa cumperi de la farmacie si 1 capsula de nurofen sau trebuie sa cumperi toata cutia? Daca mergeti la farmacie si doresti sa cumperi doar 1 capsula de ... (vezi toată discuția)
Vaccinarea - obligativitate sau abuz? ramonas1000 ramonas1000 Vaccinarea obligatorie este legala? Stiu ca medicii de familie au obligatia sa vaccineze copiii conform schemei de vaccinuri, dar sunt vaccinarile ... (vezi toată discuția)