Buna seara,
Am o sora(este singura sora,mai mica in varsta de 39 ani) care s-a imbolnavit psihic din anul 2000.A inceput cu o criza ,o depresie de moment,care in timp s-a agravat,au fost crize de comportament din ce in ce mai dese,pana in prezent ,cand in ultimii 2 ani(intre 2011-2014) este internata sub supraveghere c-am la doua luni la Spitalul Obregia din Bucuresti.
I s-au pus diferite diagnostice de cel putin 30 medici care au consultat-o in toti acesti ani:schizofrenie,tulburare bipolara bioafectiva,tulburare bipolara cu episoade maniacale etc.Situatia ei actuala este foarte grava;ea nu a acceptat in toti acesti ani faptul ca este atat de bolnava,si cand iese din spital,isi ia cateva zile tratamentul iar apoi nu il mai ia deloc,spunand ca medicamentele o molesesc,ii dau somnolenta si ea nu este bolnava ca sa le ia.Si ,deaici de fiecare data incepe cosmarul:incep crizele ei(nu mai ne accepta pe noi cei din familie,se incuie in casa,sau pleaca deacasa fara sa stim de ea,isi arunca toate lucrurile care spune ca sunt de la noi,hainele,mancarea,obiectele din casa,asternuturile,le arunca la pubela de gunoi sau le da celor de pe strada,apoi consuma cafea multa,merge prin comuna unde locuim si cere de pomana mancare,bani,pleaca deacasa si vine cu diversi barbati de pe strada si face sex fara rusine,ne vorbeste urat noua familiei,ne cere bani zi de zi sa-si cumpere tigari si mancare,ne blesteama ,ne injura,pe mama o agreseaza si ii ia pensia cu forta etc.).
Precizez ca santem numai noi doua surori,nu mai avem decat pe mama care are varsta de 70 ani.Eu sunt casatorita si am un fiu de 20 ani si locuiesc la o casa distanta de sora mea bolnava.
Pana sa se imbolnaveasca ,sora mea a ramas in casa parinteasca unde locuieste si in prezent.Mama a fost despartita de tatal meu si ea lucuieste intr-un apartament in apropiere de comuna noastra.
In anii trecuti,cand sora mea nu era atat de grav bolnava,mai locuia cu mama mea in ap.acesteia.Dar,in ultimii doi ani,mamei mele ii este f.frica de aceasta si locuieste singura in casa parinteasca.Chiar daca insistam sa locuiasca la mine sau la bloc la mama,oricum nu vrea sub nici o forma;sta o zi sau doua cand se externeaza din spital iar apoi pleaca la casa ei,nu mai asculta si nu avem cum sa o supraveghem sa-si ia tratamentul.
Necazul cel mare este in seama mea,pentru ca atunci cand face o criza,nu pot sa o internez fara vointa ei;trebuie sa solicit ambulanta care nu o poate duce la spital decat asistata de Politie.Si este o intreaga nebunie:sora mea se incuie in casa,politia nu are voie sa intre fortat sa o ia sa o urce in ambulanta,sau sora mea fuge deacasa pana eu am chemat ambulanta si tot asa.
Am incercat sa o luam pe sus,noi familia,sa o ducem la spital dar a sunat la 112 si n-i s-au intocmit dosare de cercetare tuturor membrilor din familie ca nu aveam voie sa o fortam sa mearga la spital.
Ea chiar daca este atat de bolnava,nu este declarata juridic ca nu are discernamant.Si din aceasta cauza nici spitalul nu o poate retine pentru tratament,mai mult de o luna de zile.
In acest moment este internata iar in spital si nu stiu cum sa mai fac sa o ajut.
M-am interesat,am discutat cu medici si avocati;ne sugereaza toti sa deschidem actiune in instanta,sa o punem sub interdictie ,iar eu sau mama sa-i fim totore.
Problema este grava ca acest proces dureaza c-am doi ani,iar starea ei este din ce in ce mai grava.Are nevoie de tratament acum,de terapie pe termen mai lung.Ar fi indicat ,ca,atunci cand se externeaza din spitalul de urgenta sa o putem interna intr-o clinica care sa-i dea tratamentul in continuare,sa fie supravegheata de oameni de specialitate;cand iese din dpitalul de urgenta are momente de luciditate,este mai linistita,doarme,nu mai face rele.
Va rog foarte mult sa-mi dati un sfat cum sa procedez,unde sa ma adresez ca acest proces sa fie mai scurt sa o pot ajuta in timp,acum cand are nevoie.
La spitalul de urgenta sunt fisele cu observatiile si diagnosticile ei din anul 2000,are un dosar foarte mare,nu stiu daca o pot ajuta in sustinerea spuselor mele.
Va rog sa ma ajutati cu un sfat,nu stiu ce mai este de facut in situatia aceasta?
Obtinuse si un ajutor pentru medicamente,un fel de pensie dar in crizele ei s-a dus si la contestat spunand ca nu este bolnava.
In prezent nu stiu daca mai primeste ceva ,dar stiu ca nu are bani de mancare si de fiecare data asa incepe criza ei:vine la mine sau la mama si ne cere bani zi de zi,nu vrea nici mancare,nici un alt ajutor.Apoi ajunge de fura din geanta mamei sau o agreseaza pana ii da pensia.
Va rog tare mult sa ma ajutati,nu stiu ce este de facut in continuare pentru ea.
Multumesc anticipat
Buna seara tuturor,
Ma intorc astazi,26.10.2015,dupa un an si jumatate,cu aceeasi problema legata de sora mea bolnava grav psihic.Din Februarie 2014 ,de la ultima discutie cu dvoastra.pe acest subiect,am incercat sa imi ajut sora asa incat sa nu deschid o actiune in instanta pentru obtinerea tutelei.A urmat iar si iar tratament,dar iar a avut o cadere,o noua criza,si tot asa o tinem de 4 luni de zile.O internam la spital fara voia ei,urmeaza acolo tratamentul,apoi revine acasa si in cel mult 2-3 luni are o noua criza.
Din nou si-a aruncat lucrurile.le-a dat de pomana,nu mai are nici haine,nici lucruri in casa,a aruncat si tv.si vase,le-a spart,le-a ars,mobila a lasato in ploaie afara,a stricat totul.
Cand iese din spital,trebuie de fiecare data sa-i iau alte lucruri ,vase,haine,tot ,pentru ca nu mai are nimic.
Simt ca nu mai fac fata in niciun fel,este singura ei sansa sa obtin tutela si sa o pot interna pe termen lung intr-un sanatoriu,in care cel putin sa fie supravegheata,sa aiba caldura si mancare,iar eu sa mai pot dormi linistita.
Asa,in acest fel,nu mai fac fata nici cheltuielilor ei,dar nici atitudinii si intamplarilor pe care le tot creeaza.Este din ce in ce mai agresiva,mai greu de controlat si ne surprinde cu actiuni din ce in ce mai grave.
Acum este iar internata in spital la Obregia,la supraveghere,si sunt foarte ingrijorata de ce va urma cand o va externa,pentru ca neavand tutela nu o pot interna intr-un loc in care sa fie in siguranta.
Voi incepe actiunea in instanta curand,dar ce se va intampla cu ea pana voi obtine tutela?
Va rog,din nou,astept un sfat,poate ati mai vazut astfel de cazuri sau cunoasteti asemenea situatii ,sfatuiti-ma cum sa mai procedez!
Am tot amanat aceasta actiune in instanta,m-am tot gandit atata timp cum este mai bine,nu pot sa cred nici acum ca sora mea este irecuperabila,nu am vrut sa accept acest lucru,dar este clar ca ea este mai bolnava din zi in zi,ca bola ei s-a agravat.
Va rog din suflet sa ma ajutati pentru ca sunt foarte indoita si mi-e tare frica sa nu-i fac un mare rau cu obtinerea tutelei asupra surorii mele.
unika01
Utilizator 3din 4 utilizatori consideră acest răspuns util
Un bolnav psihic distruge psihic familia in care locuieste. Daca dv, considerati ca psihiatria e vrajitorie, conditiile din spitale jalnice, legislatia pulbere, etc, nu va contrazic. Intreb doar: este uman ca in numele moralei, umanitatii, religiei, iubirii, datoriei, etc, sa provocam caderea in dezechilibru a celor sanatosi? Locuiesc cu un bolnav psihic. Oamenii ma ocolesc, nu pot profesa, nu mai am idealuri, nu pot citi, nu am liniste, nu am refugiu, imi vine sa las tot si sa fug, sa-mi schimb identitatea, pentru ca bolnavul psihic sa nu ma mai poata gasi, sa nu-l mai aduca la mine. Ma pierd, cad. Am trecut de faza ori eu ori el, pentru ca nu vreau sa ajung in penitenciar. Imi doresc moartea. Vorbesc ca un bolnav psihic, nu-i asa, domnilor umanisti? Asa e, numai ca viata mea a fost frumoasa si implinita. Radeam, traiam, cream, visam, iubeam. Pana ce a aparut in casa mea bolnavul. Voi plati poate cu viata compasiunea, intelegerea, credinta, speranta, umanismul.
Doamna draga, cantariti bine cat si pana unde puteti duce si alegeti o viata sanatoasa.
Buna seara ,
Va multumesc mult pentru sfatul dvoastra.;apreciez cu atat mai mult,cu cat vine din partea cuiva care traieste o situatie asemanatoare si intelege exact cat este de greu,chiar imposibil sa mai avem o viata langa un asemenea bolnav.
Nu am mai scris in ultimul timp pe acest forum,dar intre timp am deschis o actiune in instanta pentru declararea surorii fara discernamant si obtinerea tutelei .Procesul dureaza de un an si jumatate,avem un dosar cu cel putin 80-90 internari si spitalizari in Obregia,la izolati(internari din anii 1997-2017),cu diagnostice si tratamente de la aproxim.50-60 medici ,cu expertiza medicala la IML prin care se confirma ca este pierduta pshihic total(expertiza efectuata si in 2016 si in 2017),cu martori si ...in zadar.Judecatorul tot amana pronuntarea si astfel sora mea nu poate fi internata permanent intr-o clinica cu supraveghere,si nu putem sa -i dam tratamentul,si vesnic este pe strazi,cerseste,consuma alcool,se prostitueaza,este batuta,batjocorita de tot felul de "oameni",sparge,sare la bataie...si tot asa...si noi iar o luam cand reusim sa o prindem si iar o ducem la spital si o internam...si o spitalizeaza NUMAI 14 zile,apoi o externeaza chiar daca este la fel de rau,tot in criza si nu intereseaza pe nimeni,pe niciun medic;medicii nici nu vor sa auda necazurile prin care trecem,o externeaza motivand ca acestea sunt noile norme ale Casei de Asig.care nu mai deconteaza chelt.ce depasesc 14 zile de tratament.
Astept o minune sa obtin tutela sa o pot spitaliza intr-un camin particular,sper sa reusesc sa mi-o primeasca,sa o scoata din criza,sa ia tratamentul pentru ca si in acest moment este tot in spitalul Obregia internata,la sectia 12,tot la supravegheati si la fel de rau.
Nu am mai vazut-o lucida de mai bine de 2 ani de zile,este pierduta,vorbeste numai de lucruri inexistente,trebuie ajutata.
Sistemul juridic in aceasta tara si sistemul medical,credeti-ma, sunt la la pamant.Nu ajuta oamenii care au drepturi si care sunt bolnavi ,ci ajuta oamenii care dau mita,care platesc si obtin pensii medicale necuvenite.Cand afirm aceste aspecte,credeti-ma le-am simtit personal in acesti ani in care nu am reusit nimic in favoarea bolnavei,sa o ajut sa nu ajunga atat de grav.Si oameni care puteau munci,nu erau atat de grav bolnavi,au pensii medicale de cel putin 10-15 ani,si chiar pensii de insotitor.
Am cerut judecatorului sa -mi dea un ordin pana la pronuntarea definitiva ,prin care sa-mi pot spitaliza sora intr-o clinica privata,unde sa fie ingrijita,am spus ca nu am nevoie de pensia ei,numai sa o pot interna,si nu a vrut.Ne tot amana cu pronuntarea de atata timp,iar sora mea se pierde pe zi ce trece ,fara tratament si nu stiu daca o voi mai putea recupera vreodata sa mai pot vorbi cu ea.
Va multumesc inca odata pentru marturisirea dvoastra.si va sfatuiesc, deasemenea ,sa faceti tot ce puteti sa -l ajutati pe bolnav sa stea intr-un loc unde sa fie tratat si in siguranta.
Buna seara! Am citit cu sufletul incarcat tot ce ati scris despre sora d-voastra. Si sora mea este intr-o depresie puternica de multi ani. Intre timp s-a casatorit, are un baiat de 4 ani si a divortat. Ne preseaza sa-i dam bani sa-si creasca copilul si ne ameninta ca isi face rau ei si copilului. Nu considera ca este bolnava, noi suntem prosti si nebuni. Cand aude de munca te injura si ameninta. Ii fura mamei pensia si chiar o agreseaza fizic. Cand mama a fost internata in spital pt probleme la inima, o suna si ii zicea ca nu ii este rusine sa se prefaca, ca trebuie sa ii dea bani sa creasca copilul. Ne vorbeste de rau, ca nu o ajutam si isi vrea partea de avere desi mama traieste. A facut nenumarate plangeri la politie si foarte multe dosare depuse la judecatorie prin care da in judecata diverse persoane care considera ca i-au facut rau. Am ajuns pe acest forum dand la cautare cum poti interna o persoana bolnava psihic fara voia sa...insa citind povestea d-voastra ma ingrozesc si mai tare de ce ne asteapta.....si sincer nu stiu daca sa o iau din mediul ei si sa devina poate mai agresiva cand iese din spital. Este foarte greu de acceptat ca o persoana vesela, placuta are un asemenea parcurs. Sora mea e jurist de meserie si din 2008 nu mai lucreaza, atunci a inceput sa fie aceasta degradare. Are apartamentul ei, este tanara, doar 44 de ani si poate avea inca multe oportunitati in viata..
Dar nu este adevărat că numai o lună este ținut bolnavul în spitalul de psihiatrie.
Dacă o internați în oraș la un spital de urgență, nu o poate ține mai mult de 16 zile conform legii.
Însă, pentru cazurile cronice, bolnavii cronici sunt internați la SANATORII de psihiatrie, unde o internare este de minim 3-4 luni, sau chiar definitiv(pe viață).
avocatnet.ro explicăm legislația
unika01, utilizator
antella 
marin-florin