buna seara
am nevoie de un sfat va rog. concubinul meu este in divort de sotia sa si exista deja un program de vizitare prin hotarare judecatoreasca definitiva obtinut pe cale separata prin care el poate lua copilul. noua problema este ca baietelul lui nu vrea sa plece la plimbare cu tatal sau. mentionez ca pana acum fosta lui sotie nu l-a lasat sa ia copilul si acum dna a inventat aceasta noua problema ca nu vrea copilul. copilul are 4 ani. problema este ca el sufera foarte mult si isi doreste sa ia copilul sa-l aduca si la noi acasa.
ce se poate face in aceasta situatie? putem sa acceptam vointa copilului de 4 ani? da, copilul zice ca nu vrea dar eu nu cred ca are varsta la care poate decide. cred ca este invatat de mama sa sa refuze sa plece cu tatal lui.
ce se poate face? daca tatal insista si incearca sa convinga copilul ea zice ca face presiuni si traumatizeaza copilul.
In primul rand nici toate hotararile judecatoresti din lume nu pot obliga sa faca un copil de 4 ani sa plece cu cine nu vrea. La fel si cu influenta pe care spuneti ca o are sotia...e mama si e normal sa aiba influenta dar daca acel copil vroia sa isi vada tatal mama ceda pana la urma. Trebuie vazut care era relatia dintre ei inainte sa plece tatal de acasa. Banuiala mea e ca nu erau foarte apropiati. Oricum, cu forta nu rezolvati nimic. Trebuie ca tatal sa incerce sa se reapropie incet incet de copil.. un telefon, o intalnire "intamplatoare", un cadou... iar dumneavoastra trebuie sa stati deoparte pana incepe sa isi accepte tatal si li se consolideaza cat de cat relatia. Nu cred ca poate fi vorba de adus sa stea cu dumneavoastra. In niciun caz nu e normal ca un copil de 4 ani sa ramana noaptea intr-o casa straina cu o femeie pe care nu o cunoaste. Orice relatie ar avea ea cu tatal copilului. Si va spun asta ca mama. Copilul se mai sperie noaptea, e dezorientat, are nevoie de un mediu familiar si persoane pe care le cunoaste. Poate in timp se poate face si asta, dar nu acum si sigur nu cu un copil asa mic. Trebuie sa ii dati timp sa se apropie, dar asta dupa ce tatal lui reuseste sa lege o relatie cu el. Si de fapt unde e graba? Lucrurile se vor aranja pana la urma daca tatal are dorinta si rabdare...
Un copil de 4 ani nu este chiar atat de mic incat sa nu paota dormi intr-o casa in care nu este ruda cu toate persoanele care locuiesc acolo. Daca ii e frica sa doarma noaptea singur poate dormi cu tatal, dar nu inseamna ca sotia tatalui trebuie sa paraseasca locuinta.
Graba o inteleg: copilul are deja 4 ani si tatal vrea sa isi recontruiasca relatia cu el.
Incercati sa-i propuneti sotului (ca dvs nu aveti nici o implicare in proces) sa ii propuna mamei copilului sa se intalneasca in medii neutre: in parc, la un loc de joaca, la restaurant (nu-mi mai vin alte idei), eventual cu alte persoane care ii sunt cunoscute copilului (pentru a diminua stresul la care e supus copilul) pentru cateva ore (1-2) si apoi sa prelungeasca treptat perioada la 3-4 ore, o dupa amiaza, o zi intreaga si incet incet ajungeti la cele doua zile care se practica.
Asa incat copilul sa poata sa isi depaseasca teama si cei doi sa isi reconstruiasca relatia.
Dvs veti intra in discutie abia dupa ce cei doi isi reconstruiesc cat-de-cat relatia si veti avea prezente temporare: cateodata sunteti, cateodata sunt doar ei doi - pana la urma au nevoie de timp doar ei singuri pentru a ajunge sa-si umple golurile pe care le acumuleaza in perioadele in care nu se vad.
Incercati sa-i propuneti mamei un astfel de program treptat (sotul , nu dvs) insa cat mai repede pentru ca e vorba despre un copil deja maricel si timpul trece si nu-l ajuta cu nimic.
Daca nu reusiti sa ajungeti la o intelegere cu mama chemati-o la o mediere si daca nu reusiti sa trasati un astfel de program treptat in mediere, cred ca ar putea deschide un nou proces -insa un proces dureaza asa de mult incat pana se termina s-ar putea sa fie prea tarziu.
De asemenea - tatal ar putea cere ajutorul DGASPC pentru supravegherea vizitelor .. si poate ajung la un conses cei doi parinti.
Intr-un final, copilul trebuie sa inteleaga ca tatal il iubeste indiferent de refuzurile lui si ca este inteles.
As zice sa facem o analiza pe caz:
1 - ce inseamna "noua problema"? care au fost problemele vechi? inteleg ca in decembrie 2013 s-a cerut monitorizarea dreptului de vizita, de ce? copilul s-a mai opus si anterior ? mama s- a mai opus? ce v-a "iesit" la monitorizare?
2 - tatal a mai luat copilul cu el? ce a facut cu copilul in perioadele respective, cat au durat perioadele respective?
daca deja copilul are 4 ani iar cei doi sunt in divort, banuiesc ca cel putin pana la 3 ani si jumatate daca nu si mai mult, cei doi parinti si copilul au stat impreuna. Tatal a fost agresiv cu copilul in acel interval, are copilul amintiri urate despre tata, care ar justifica refuzul lui ?
3 - cum anume insista tatal de zice "ea" ca il traumatizeaza pe cel mic? a avut tatal ceva actiuni "in forta" pana acum care sa il fi marcat pe copil?
Cei doi parinti sunt potential egali in sufletul unui copil, nu l-ar asculta mai mult pe unul decat pe celalalt, decat daca unul din ei a inclinat grav balanta in defavoarea sa, prin niste actiuni care sa il fi marcat pe baiat; iar el e la o varsta in care informatia si-o ia in egala masura prin toate simturile: auz, vaz ... .
si tatal si mama trebuie sa se gandeasca la binele puiului de om, care are sentimente si care daca are o personalitate puternica se poate impune chiar si de la 4 ani. Copilul trebuie sa se acomodeze cu noua situatie, tatal trebuie sa-i ofere copilului timp, sa aiba rabdare si sa lase copilul sa vina singur la el. Daca tatal o sa fie alaturi de copilul lui neconditionat, o sa-i ofere sprijinul de cate ori are nevoie, copilul v-a face pasi mari spre tatal lui. Acum, poate si influientat de mama, dar nu neaparat, isi vede tatal ca pe un strain. Arata-ti copilului, prin dragoste, ca sunteti tatal lui. Intelepciune si succes va doresc!
avocatnet.ro explicăm legislația
cris0811, utilizator
hanna84