Program Vizita

Rubia a scris:

Eu zic sa vedeti partea buna a lucrurilor.

I nalte tari drepturile mamei sunt atat de mari..ca nu il mai vedeti deloc.

Eu ma refer la tarile civilizate care formeaza UE. Tari pe care noi toti le luam ca si modele in tot ansamblul lor. Iar in acele tari nu exista alta notiune decat cea de "custodie comuna": Franta, Germania, Belgia, Olanda, etc.
Lucrurile se vor schimba cu siguranta si in Romania, insa din pacate pt mine si multi altii in situatia mea, copii nostrii vor fi deja prea mari si mult prea "indoctrinati" ca sa se mai poata schima ceva in relatiile dintre parinte-copil. Daca rata divortului bate spre 50%, ganditi-va cat de buna mai este actuala lege care dateaza de cand casatoriile erau dictate de parinti. Notiunea de divort aproape ca nu exista. Iar in viitor va fi si mai grav din acest punct de vedere, faptul ca evoluezi economic distruge din pacate ideea de stabilitate a familiei. Este o realitate a zilelor noastre pe care trebuie sa o luam in calcul. Din ce in ce mai multi copii vor avea parinti divortati. Tarile pe care le-am enumerat au inteles acest lucru si au actionat in consecinta.Noi...

La baza societatii sta familia, nu divortul. Faptul ca ajungem la o rata a divorturilor de 50% este o mare problema: pentru soti, pentru societate si in mod deosebit pentru copii. Familia ii creeaza copilului echilibrul. Divortul...dezechilibrul. Toate sicanele dintre parinti se rasfrang asupra copilului.

Credeti-ma ca eu stiu un caz intr-una din tarile europene enumerate de dvs. in care tatal nu isi poate vedea fiica de 2 ani de zile. Si este un om absolut normal, dar femeia este foarte protejata in tarile UE.

In Romania majoritatea femeilor sunt agresate fizic, mai ales in mediul rural. Deocamdata la noi bataia e rupta din rai, batem nevasta, batem copiii...

Deci pana vom devenii ca si ceilalti cetateni UE, va mai curge multa apa pe Dunare...

Va doresc mult succes, si consider calea amiabila cea mai buna.

Calea amiabila in situatia in care legea ii da unuia dintre parinti o bomba atomica iar celuilalt o prastie nu prea functioneaza. In Romania majoritatea barbatilor din rural bat tot ce prind. Ok si de acord. Dar eu nu sunt marea majoritate si mai exista ca mine. Vreau ca legea sa fie en-detail nu en-gross. Pe de alta parte si majoritatea femeilor de la tara isi vand copii, ii bat, se mai imbata si uita pe unde i-au lasat. Asta e Romania. Dar daca facem legile dupa comportamentul unor maimute nu cred ca vom ajunge prea departe. Nu stiu cazul de care vorbiti, este foarte posibil ca el sa existe. Eu ce spun e ca in aceste state, la momentul divortului parintii pleaca cu drepturi si obligatii egale. Evaluarea se face apoi periodic, initiatorul fiind statul. In momentul in care unul dovedeste ca nu este apt, atunci da ii se retrag foarte multe drepturi. Iar eu nu vorbeam aici de femei si barbati. Diferenta ati facut-o singura. Eu vb de un parinte caruia i se dau toate drepturile si de celalalt care ramane cu ochii in soare si cauta "partea buna a lucrurilor" ca sa nu ajunga la Balaceanca.

Domnule, din pacate pentru acel copil :(( , trebuie sa va dau dreptate.
Calea amiabila nu prea pare a avea sanse in cazul dv.
Sunteti atat de preocupat de dv., de drepturile dv. si de timpul dv., incat despre cum e bine sau cum sa faceti pentru copil mai ramane foarte putina preocupare sau energie.
In conditiile in care va indarjiti de 3 pagini sa ne spuneti ca nu exista cale de intelegere amiabila, aveti dreptate, nu prea vad cum... din nefericire!

Presupun ca inainte de casatorie v-ati intalnit cu fosta sotie si, chiar daca ati mai dormit unul la altul mai mult sau mai putin timp, nu va strogati concubinul meu! si concubina mea!
Care este greseala mamei ca incearca sa intemeieze o noua relatie, imi e greu sa vad! :O

Dar referitor la faptul ca dv. sunteti cel care nu il creste... nu vad problema. La noi in legislatie (slava cerului si legiuitorului!!!) un singur parinte are dreptul de a creste copilul, de a-l educa, de a-i stabili domiciliul etc.
In aceste conditii, ca exista concubin au ba, dv. oricum erati un parinte care nu isi crestea copilul.
Odata ce nu este din vina ori decizia dv., acesta nu vad cum e un lucru begativ, dar e o realitate.
Cred ca ar trebui sa treceti peste aceasta exprimare, este negativa numai in gandirea dv. si atat.

Referitor la custodia comuna, nu stiu cat cunoasteti dv. despre ea, cate tipuri sunt, cert e ca e cel mai bun lucru pentru parintele care nu are sanse mari de a i se incrdinta copilul, pentru celalalt parinte fiiind un dezavantaj.
Lasand insa parintii deoparte, un mare dezavantaj, o instabilitate psihica si o reala inadaptare la societate este si pentru copil aceasta custodie comuna.
Din nefericire, in legislatiile occidentale, copilul e tot mai putin ajutat de toti, de parinti, si societate in aceeasi masura, punand p[e el presiunea de a se adapta si a creste in conditii de impartire sufleteasca.

In plus, in practica aceasta custodie comuna are aceleasi efecte ca legislatia noastra, unul dintre parinti care are timpul majoritar cu copilul incercand, de regula, sa indearteze minorul de celalalt parinte.
Daca tot ati spus de Franta, in 85% din cazuri copilul merge la mama. Cam jumatate din tatii care au si drept de domiciliu temporar al copilului nu-si mai vad copiii dupa o perioada de la divort.
Se ajunge in majoritatea cazurilor inFranta ca parintii cu drept de vizita sa-si vada mai des copiii decat cei cu drept de domiciliu temporar. Multi dintre parinti isi vad copilul 2 ore la 2 saptamani.

De asemenea, se mareste in fiecare an numarul copiilor care nu se prezinta la vizita, ele nefiind sanctionate de justitie. majoritatea plangerilor parintilor sunt clasate fara a ajunge in justitie (98%!! conform ministerului lor de interne), tot mai multi parinti decizand sa nu ajunga in instante.

Vi se pare mai frumos? Vreti sa ajungeti acolo?
In Italia procentul de incredintare catre mama a minorului e mai mare de 90%...
Toate tarile care au copiat, intr-o dorinta de respectare a drepturilor parintilor mai mult decat pe cele ale copiilor, au copiat modelul custodiei americane au cam dat gres.
Efectul nu e cel scontat, in majoritatea cazurilor psihologii nefiind de acord cu astfel de impartire a minorului.

Cred ca e cea mai buna incredintarea din dreptul nostru si ca face cel mai bine minorului.
Sa aplaudam legi straine fara sa stim ce spun si ce efect au ele nu-mi pare tocmai corect. Se pare ca toti romanii aplauda legi din afara, pareri din afara, oameni din afara, fara a le cantari intai valoarea. E o preconceptie si cred ca e gresita.
Sa intelegem ca legislatia romaneasca respecta legislatia europeana, drepturile garantate prin acte internationale si nu are decat marele defect de a fi foarte instabila... insa, asta nu se aplica in domeniul incredintarii minorului, asa ca aceasta caracteristica a legislatiei romane nu va atinge.

Ce puteti face fara instanta: doar ceea ce va permite mama. Faptul ca ea va lasa sa aveti legaturi cu minorul ma face sa tind a crede (pana la proba contrarie, e numai o prezumtie) ca dv. sunteti singura cauza pentru care nu se poate ajunge la o intelegere amiabila.
Se poate judeca si pe vara dosarul, asa incat mergeti la un avocat sa va spuna ce puteti face si cum, ce p[uteti obtine etc. Puteti merge chiar la mai mult de unul sa vedeti abordari diferite.

Succes si un copil fericit!

Imi pare rau ca ati inteles acest lucru. Intelegerea amiabila nu are legatura cu mine. Nu pot sa scriu un roman aici ca sa nu mai extrageti din context. Daca un parinte trebuie sa fie la mila celuilalt pentru a isi vedea copilul nu cred ca e un lucru sanatos. Aici nu e vorba de orgoliul meu sau de frustrarile mele. Am si eu o "concubina" in momentul de fata. Nu sunt preocupat de drepturile mele sau de timpul meu sau de ce ati mai enumerat. Daca era vb de orgoliu cred ca faceam o pasiune din a ne plimba prin tribunale. Platesc o pensie de intretinere, platesc o pensie de studii privata, plus jucarii, haine , medicamente luna de luna. O fac pentru ca este copilul meu si va ramane asa chiar daca nu voi avea o legatura stransa cu el. A aduce omagii si slava cerului si legiuitorului ca un singur parinte are toate drepturile e un lucru bun??? Daca acum plec din viata copilului este mai bine pentru dezvoltarea lui? Sau este mai bine pentru fosta sotie? Nu am nicio problema cu relatia ei actuala. Nu am avut nici la divort culpa comuna fara motivare, ca sa fie civilizat. Nu ma intereseaza ca are pe cineva, ma intereseaza faptul ca acel cineva ia locul meu in viata copilului meu pentru ca asa vrea fosta sotie cu ajutorul legilor de care vorbeam. Ce pot face in acest moment? Nu fac nimic, stau si scriu pe un forum, unde sunt "certat" de un avocat. Nu ati inteles nimic din ce am scris. Probabil ca un Gheorghe avea mai mult succes cu bata. Oricum avea cam aceleasi drepturi ca si mine.
Ati facut o prezumtie cum ca vina e doar la mine, ca doar mama copilului ma lasa sa am legaturi cu copilul meu. Da ma lasa 16 ore pe luna sa stau cu el. Dar de ce trebuie ca un parinte sa dea voie celuilalt sa stea cu copilul sau? Asta e un lucru normal in viziunea dumneavoastra? Singura mea vina este ca nu imi convine sa stau 16 ore pe luna cu copilul meu. Stiu sunt orgolios si ma gandesc doar la mine nu si la copil. Cum sa vreau mai mult?

:offtopic: Va rog sa nu citati mesajul imediat anterior, nu este necesar. Multumesc.