medieribucuresti a scris:
Faptul ca ati cautat un mediator care sa accepte sa scrie doar ce va doriti Dvs este alegere eronata/nefericita. Pana la urma daca tot stiti ce trebuie sa faca mediatorul nu inteleg de ce mai apelati la mediere. Faceti o scrisoare cu confirmare de primire si vedeti ce va raspunde sotia.
Initial am demarat actiunea cu un “AVOCAT”, care m-a asigurat ca se poate demara o procedura si fara mediator, printr-o informare catre “parata”, urmand sa ne prezentam apoi direct in instanta ( cu reprezentare sau fara ). Dupa ce am formulat toate cerintele ( verbal ), am platit si am stat linistit.
La 2 saptamani, am primit un telefon urlator din partea “paratei” care ma acuza ca, dupa ce ca o mai pun si pe drumuri, nici nu ma prezint la mediator.
MEDIATOR ??? ce mediator ? … ei bine … “avocatul” meu alesese sa paseze problema, ca sa nu-l mai doara capul, si sa formuleze simplu “chemare spre solutionare autoritate tutelara ( desi discutia a fost complexa si de durata ). Astfel din INITIATOR eu ajunsesem VICTIMA.
“BINE” … am zis . Atunci sa dansam cum cant EU. Si am ajuns din aproape in aproape la ceea ce am postat in primul mesaj.
Nu numai ca am avut o discutie ferma cu MEDIATORUL, dar solicitarea mea a fost inmanata si pe suport electronic, tocmai pentru a da COPY-PASTE la doleantele mele COMPLETE, NU trunchiate, NU adaptate, NU interpretate.
DA … mediatorul si/sau avocatul ar trebui sa fie un profesionist.
DA … initiatorul si partenerul de negociere ar trebui sa aiba educatie si constiinta.
DA … ar trebui sa nu ajungem sa ne confruntam cu asa ceva, dar …
FINALUL :
1. Totul a decurs normal
2. Partea chemata la mediere s-a comportat civilizat si a colaborat, pentru ca stia de ce este acolo, si mai ales pentru ce.
3. in sfarsit s-a facut o reparatie morala a efectelor legilor iesite din uzanta si depasite de conditiile sociale si morale ce tin de cresterea si educatia unui copil.
Restul … e tacere …