FlaviaGazdovici a scris:
Cu privire la detalierea excesiva a obiectului conflictului inainte de sedinta de mediere, art. 44, alin. 1 din Legea 192/2006 interzice expres desfasurarea sedintei de mediere inaintea semnarii contractului cu mediatorul. Faptul ca doar dvs va expuneti dorintele, inainte chiar de acceptarea medierii duce, pana la urma, la o stare de inechitate. Deci, nici macar in cadrul acelei sedinte de informare pe care avocatul dvs a solicitat-o, din punct de vedere legal, nu ati fi avut voie sa expuneti aceste pretentii de fata cu mediatorul, chiar daca partea adversa dorea sa le auda. Inteleg ca sunteti intr-o situatie dificila, dar fiecare trebuie sa isi faca meseria in conditiile legii, iar legea nu este intodeauna cum ne dorim noi.
Eu interpretez usor diferit articolul mentionat de dumneavoastra. In intalnirea premergatoare medierii sau chiar informarii (care presupune tot ambele parti ale conflictului, din punctul meu de vedere), partea solicitanta poate detalia daca doreste, mediatorul nu ii poate interzice acest lucru si ar fi descurajant si frustrant pentru un potential client, cred, daca ar intra in biroul unui mediator, iar acesta ar refuza sa il asculte pana dupa semnarea unui contract de mediere. Contractul de mediere este oricum ipotetic, pentru ca impune acceptul ambelor parti, iar obligatia de confidentialitate guverneaza, cred eu, orice discutie dintre mediator si potentialul client, inclusiv inainte de semnarea contractului de mediere.
Oricine poate solicita o simpla consultatie mediatorului, iar acest lucru presupune sa-i expuna problema sa, precum si asteptarile pe care le are. Poate unele sunt nerealiste sau imposibile legal, caz in care mediatorul ar trebui sa-l instiinteze, acest lucru neintrand in conflict cu obligatia sa de a nu da consultatii juridice. Nu poti prelua un caz care nu are obiect, adica un obiect macar potential posibil si legal. Ar fi imoral si lipsit de etica profesionala.
Mediatorul trebuie sa poate aprecia daca este vorba despre un drept potential "mediabil" si trebuie sa-si faca o idee in legatura cu intentiile si motivatia solicitantului. Exista riscul ca acesta sa nu fie de buna credinta, iar medierea nu poate fi transformata in instrument de hartuire sau santaj. Apoi, medierea presupune minim doua parti in conflict, deci intalnirea mediatorului cu solicitantul nu e chiar o mediere, ci o faza premergatoare acesteia, nu se poate spune ca faci mediere inainte de semnarea contractului de mediere daca asculti punctul de vedere al solicitantului. Cred ca nu mai e nicio sansa pentru mediere daca refuzi sa asculti ceea ce are de spus acea persoana.
Sigur, asta e strict parerea mea, nu va contrazic in cele sustinute mai sus, doar ca le vad dintr-o alta perspectiva. :)