Multumesc frumos pentru raspuns.
Procesul de divort si incredintare a inceput inainte de aparitia noului cod si s-a incheiat dupa intrarea in vigoare. In sentinta, judecatorul scrie ca are in vedere noul cod, dar avand in vedere starea conflictuala dintre parinti, il incredinteaza exclusiv mamei. Cu toate ca eu nu am generat si nici nu am raspuns incercarilor ei de a genera conflicte, planul ei a functionat perfect. Plangea in fata instantei cat este ea de oropsita, cand iesea din sala imi arata degetul mijlociu si imi radea in fata. Mi-a facut plangeri penale pentru tot felul de aberatii - plangeri care s-au dovedit total nefondate si au primit NUP - dar credeti ca rezultatul a contat in fata instantei? Impresiona doar ca ea plangea in fata instantei, ca depunea la dosar copia plangerii penale facuta, dar raspunsul primit (dupa cateva luni) nici nu-l baga in seama instanta. Orice minciuna era luata de buna de instanta, chiar daca dovedeam ulterior ca este minciuna (dau un ex. a fost plecata 3 luni in delegatie, lasand copilul (avea 4 ani atunci) in grija vecinilor (mie interzicandu-mi orice legatura cu copilul - procesul pentru programul de vizita era in curs). In fata instantei a negat vehement ca a fost plecata. Am solicitat instantei sa ceara de la serviciul ei un raspuns. Credeti ca a contat in fata instantei faptul ca raspunsul a fost pozitiv, adica a fost plecata trei luni? Credeti ca a contat ca a mintit in fata instanta? Credeti ca a contat ca a lasat copilul la vecini si i-a interzis orice legatura cu mine (pe viu sau prin telefon)? Mi s-a rupt sufletul cand, dupa stabilirea programului de vizita, la prima intalnire cu copilul, sa-l aud cum plangand imi spunea: " am crezut ca n-o sa te mai vad niciodata"... dar instanta e oarba!!!
Ce si cum pot sa fac sa obtin custodia comuna? Daca incepe iar cu jocul ei murdar in fata instantei... cum sa procedez?
formulat apel si recurs si angajati-va un avocat bun.
daca nu mai sunteti in termen promovati o naoua actiune.
@cornelmunteanu2000 - cred ca a contat tot ceea ce ati spus dvs in instanta insa data fiind starea conflictuala dintre dvs si sotie, punerea ei la colt nu prea ar fi ajutat copilului.
Ati cerut sa se stabileasca domiciliul copilului la dvs?
Exercitarea autoritatii parintesti in comun nu v-ar rezolva in nici un fel problemele (adica dna i-ar interzice in continuare tot ce ii interzice acum si v-ar ascunde in continuare tot ce va ascunde acum).
Banuiesc ca in hotararea pe care o aveti scrie ca aveti dreptul de a veghea la cresterea, educatia si sanatatea copilului, deci aveti dreptul sa mergeti la orice medic ce l-a vazut pe copilul dvs si sa-i cereti informatii despre copil. Problema este: cum aflati ca a fost la medic si la ce medic a fost? Dar problema asta ramane si daca ati avea autoritate in comun.
Psihologul nu va poate intocmi un raport, pentru ca nu poate evalua copilul fara acordul parintelui care exercita autoritatea parinteasca.
Tocmai asta e problema. Ar fi cam greu sa ma duc la toti medicii din oras sa-i intreb daca fiul meu e cumva pacientu lor :) Chiar daca legea 272 obliga persoana careia ii este incredintat copilul sa-mi dea informatii, daca nu-mi da.... nu-mi da si gata!!! Buna lege!!!
Si prevederea asta mi se pare o tampenie colosala, nu pot sa-l duc la un psiholog fara acordul celui care exercita autoritatea parinteasca. Adica daca copilul este terorizat psihic de cel caruia ii este incredintat, trebuie sa cer aprobare de la cel/cea care-l terorizeaza pentru a obtine o hartie ca e terorizat!!!! Bravos natiune, halal sa-ti fie! (Va rog sa nu ma indrumati spre protectia copilului - este o institutie care lucreaza in batjocura. Cel putin in cazul meu! Si nici sa nu ma sfatuiti sa cer instantei sa asculte copilul. Am cerut de mai multe ori si DEGEABA. Mi s-a respins cererea de fiecare data. Cu toate ca erau dovezi depuse la dosar care aratau situatia copilului.
Si legat de legea noua. LA CE E BUNA NOUA LEGE??? La ce e buna varianta cu incredintarea comuna daca se acorda numai cand partile se inteleg? Pai daca se inteleg la ce le trebuie legea? Nu acesta ar fi scopul principal al noii legi, si anume acela de a stopa aceste abuzuri, de a nu mai permite folosirea copiilor ca arme de razbunare?
Legea de protectie a drepturilor copilului a prevazut si niste masuri care se potrivesc situatiei dvs:
(5) În cazul în care părintele la care copilul locuieşte împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanţă sau convenit de părinţi, părintele la care nu locuieşte în mod statornic poate cere serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială în circumscripţia căruia se află locuinţa copilului să monitorizeze relaţiile personale cu copilul pentru o durată de până la 6 luni.
(6) Monitorizarea permite reprezentanţilor serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuieşte în mod statornic, la înapoierea acestuia, să realizeze intervievarea părinţilor, a copilului şi a persoanelor cu care copilul locuieşte, precum şi a altor persoane, în vederea întocmirii raportului de monitorizare.
(7) La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoana cu atribuţii de asistenţă socială care a întocmit raportul prevăzut la alin. (6) poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, poate recomanda consilierea psihologică a unuia dintre părinţi sau a ambilor, precum şi o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea relaţiei personale dintre copil şi părintele la care nu locuieşte.
(8) Raportul de monitorizare prevăzut la alin. (6) se înmânează fiecăruia dintre părinţi şi poate fi folosit ca probă în instanţă.