mirebire a scris:
Din cele expuse de dvs:
- sotia dvs nu sufera de nici o deraiere mintala - ati descris un comportament normal: femeia si-a facut un plan de cum sa se descurce fara dvs (observati ca nu si-a propus sa nu va dea nici un ban din ceea ce aveti dreptul). Somifere si antidepresive ar trebui sa ia cam jumatate din populatia Romaniei (unii le inlocuiesc cu alcool, dar tot aia e). Antiepilepticele sunt alta mancare, n-au legatura. As zice sa renuntati la acesta afirmatie in cadrul instantei.
- ati putea argumenta ca aveti conditii mai bune psihic/moral/material pentru dezvoltarea copilului, ca v-ati ocupat de educatia lui (in relatia cu scoala) si sa cereti ca locuinta copilului sa se stabileasca la dvs (aveti astfel de conditii?)
- divortul se va pronunta din vina ambilor soti (presupun ca veti avea si dvs martori care sa declare ca nu aveti cu cine va intelege)
- lipsa relatiilor sexuale este un motiv de divort - dvs puteti spune ca n-au lipsit, ea spune ca au lipsit. Sunteti la egalitate. Daca de-a lungul timpului s-a mai plans la cineva ca nu va mai atingeti de ea are si martor.
- legea permite divortul oricui, indiferent de starea celui care vrea sa divorteze sau a celui de care vrea sa divorteze - asa e normal, casnicia nu e o piatra de moara legata de gatul nimanui. Daca cel care vrea sa divorteze nu demonstreaza ca are motive intemeiate sa vrea sa divorteze nu i se acorda divortul, dar in cazul dvs (de circa 2 ani o ignorati) divortul este intemeiat.
- cererile din actiunea de divort nu au legatura cu cele din actiunea de partaj (adica nu puteti cere plati compensatorii la divort pentru ca la partaj veti pierde locuinta, adica puteti cere, insa nu veti primi)
- mergeti din nou la avocat si intrebati-l cum puteti tergiversa procesul (nu cum puteti sa impiedicati divortul, ca asta ati inteles ca nu puteti) - insa tineti cont ca aceste prelungiri inseamna bani pe care ii cheltuiti (aiurea dupa parerea mea) si disconfort major pentru fiul dvs
Nu pot sa detaliez totul aici dar la consultul unui medic psihiatru caruia i-am descris simptomele pe larg (fara exagerari malitioase, etc) diagnosticul a fost foarte abrupt:
schizofrenie paranoida. Pe atunci nu era cazul de divort ci numai de reclamatii calomnioase la adresa unor colegi comuni de serviciu care apoi au avut un efect teribil si asupra mea (reprosuri, animozitati, pana la a ramane fara serviciu).Mi-a fost foarte greu sa accept verdictul medicului si a doua zi nu-mi aduceam aminte termenul . Nici vorba sa folosesc vreo astfel de aluzie jignitoare, am folosit-o in forum ca sa scurtez putin discutia referitoare la starea psihica. Cel mult voi incerca sa gasesc o cale juridic posibila de a cere o expertiza psihiatrica a reclamantei. Practic toate reclamatiile produse acum 3-4 ani mi-au creat un mare disconfort moral , psihic , profesional, facandu-mi fara voie o gramada de dusmani, care nu intelegeau ca ma disociez de aceste reclamatii, ci considerau ca sunt eminenta ascunsa care o foloseste pe ea ca si unealta. Ca obiect al acestei uri mai mult sau mai putin justificate sau in unele cazuri absolut nejustificate au intrat si rudele mele apropiate, prieteni comuni, cunostinte etc.
Da! E buna sugestia. As avea evident mai bune conditii desi sunt "tatal" Problema majora este ca daca as ramane fara locuinta in urma partajului (cu sulta fara sulta, etc...)atunci asta ar putea atarna hotarator in stabilirea de catre instanta, dar cel putin la data divortului si pana la partaj , voi fi in aceasta masura. In relatia cu scoala , dupa ce au aparut discutii jignitoare referitoare la mama unui coleg de scoala ce venea la sedintele cu parintii cu fusta "prea scurta" si "epilata" , cu interdictia de a mai avea relatii de prietenie cu colegul respectiv (i-a zis copilului textual ca "ma-sa (colegului) e o curva") am ales sa ma duc eu la sedintele cu parintii iar acum la liceu sunt vicepresedintele comitetului de parinti pe clasa, sper ca m-am implicat destul. Oricum ideea asta e teribil de buna. Voi cere liceului o adeverinta oficiala a calitatii mele acolo.
"Daca de-a lungul timpului s-a mai plans la cineva ca nu va mai atingeti de ea are si martor."
Pai ajunsese la discutii calomnioase impotriva unor colegi de serviciu, in timpul relatiilor sexuale...ma simteam ca "musca pe bou" eram ca la sedinta , de la 50 kg a ajuns la cca 80kg , conceptul de igiena intima personala i-s-a redus considerabil, si de plans s-a plans in trecut la mai multi prieteni si cunoscuti, iar in ultima luna a luat toata lista de telefon la rand apoi i-a informat fata in fata pe cei ce-i scapase telefonic , asta fara s-o intrebe nimeni , nimic! (fara nici-o jena sau pudoare!). N-or mai fi fost relatii intime dar nici vorba de peste 2 ani. Cum Dumnezeu, pot STI martorii ei , care locuiesc la 30 km de noi, daca nu mai avem astfel de relatii si de cand anume? Ma bate gandul sincer ca oricaruia dintre ei va declara asa ceva , sa-i fac imediat plangere penala pentru marturie mincinoasa. Eu acum ceva timp, un pic "drojdit" i-am zis unui coleg mai tanar care mi-se dadea "potent" ca eu o fac si de 5 ori pe noapte! Pai asta poate fi o contra-dovada?! Trebuia sa ma filmez cu un ziar din data respectiva sau cum?
"- legea permite divortul oricui, indiferent de starea celui care vrea sa divorteze"
Foarte de acord, dar sa ceara divort din culpa ei exclusiva , nu a mea!
"- cererile din actiunea de divort nu au legatura cu cele din actiunea de partaj:"
Am inteles asta, abia azi am citit si ma voi mai gandi ce si cum. Nu ma intereseaza banii ei , darc as vrea sa o fac sa se rasgandeasca...greu lucru avand in vedere starea ei medicala.
tergiversarea mi-se pare o chestie rudimentara dar cred ca e bine ca ,,,copilul meu sa fie cat ma "copt" (matur) posibil la data divortului. deci "disconfortul" sa poata fi suportat cat mai bune ! Asta este o convingere personala la care nu voi renunta.
Multumesc pentru sugestii si detalii. Nu am depus inca intampinarea si oscilez asupra punctelor cererii reconventionale ce urmeaza a o inainta....
avocatnet.ro explicăm legislația
gi-jane2, moderator
mirebire, utilizator
cristeo