Refuz divort

Un bun parinte ar incerca sa tina departe copilul de o persoana "psihotica ". Copilul daca e deja la liceu este suficient de mare sa se poata discuta cu el si sa inteleaga situatia.Daca mama e asa bolnava cum sustineti sigur a observat si copilul acest aspect si nu-si doreste sa stea langa o astfel de persoana asa ca poate alege in fata instantei sa ramana la dumneavoastra urmand ca mama sa plateasca pensie alimentara. Fiind suficient de mare isi poate vizita mama si paote pastra relatii cu aceasta fara sa interveniti dumneavoastra. In cazul unui copil mic.. inteleg drama..dar la un copil de liceu imi pare ca duceti acelasi tip de batalie inutila pe care o acuzati pe sotie.Daca nu obtine divortul o inraiti si mai tare.. nimeni nu poate fi tinut impotriva vointei lui intr-o casnicie..Mai bine evitati sa devina foarte inversunata ca riscati drame mult mai mari decat un divort.(mai ales daca are probleme psihice)
Copilul s-ar putea sa fie mai traumatizat de certurile permanente si atitudinea ostila a mamei in prezenta dumneavoastra decat de un potential divort. Daca plecati dumneavoastra.. poate se detensioneaza situatia pentru ca e foarte posibil ca si dumneavoastra sa fiti o sursa de stres ce cauzeaza starea doamnei.Imi pare ca subestimati capacitatea de intelegere a copilului. Idea retrograda cum ca parintii trebuie sa formeze un cuplu cu orice pret de dragul copiilor si mai ales in cazul unui licean imi pare o scuza ...si cred ca orice judecator o sa vada asa situatia.

DahliaNoir a scris:
"Un bun parinte ar incerca sa tina departe copilul de o persoana \"psihotica \".


CUM???? In timpul manifestarilor evidente legate de starea psihica a d-nei , am facut tot posibilul sa maschez acest aspect, atat din considerentul de a menaja copilul cat si din considerentul de a nu-i diminua/compromite sansele de castig ale procesului cu intreprin derea de unde fuseses concediata.

" Copilul daca e deja la liceu este suficient de mare sa se poata discuta cu el si sa inteleaga situatia.Daca mama e asa bolnava cum sustineti sigur a observat si copilul acest aspect ...."



Pai mie mi-au trebuit aproape 3 ani ca sa inteleg si sa accept ca am o sotie nesanatoasa mintal...copilul poate ca percepe niste chestii nelalocul lor dar sa inteleaga 100% sau sa accepte ca maica-sa este in situatia asta ?! .......hmmm..


.."........si nu-si doreste sa stea langa o astfel de persoana asa ca poate alege in fata instantei sa ramana la dumneavoastra urmand ca mama sa plateasca pensie alimentara.
..........................
In cazul unui copil mic.. inteleg drama..dar la un copil de liceu."


Eu am fost personal in aceasta situatie , la varsta de 22 de ani , student cu armata facuta, si ideea de a alege intre cei 2 parinti pur si simplu m-a traumatizat. (in final s-au impacat)
Deci cred ca-i atribuiti copilului meu o maturitate in gandire si o tarie sufleteasca pe care nici multi maturi nu o au. Scuze dar NU puteti intelege \"drama\" decat daca ati trecut personal prin ea. Ati trecut prin divortul parintilor d-voastra? La ce varsta ?




"imi pare ca duceti acelasi tip de batalie inutila pe care o acuzati pe sotie."



asta chiar n-am inteles-o ! Nimeni nu duce o \"batalie inutila\"!....Ea stie ca nu-mi voi abandona minorul in nici-o situatie si-mi vrea casa! Deci are convingerea ca,,,custodia copilului ii va ramane automat ei si apoi va incerca in partajul judiciar sa ramana in locuinta \"pentru interesul superior al minorului\" platindu-mi mie o despagubire (de 50% crede ea). Daca se intampla asa atunci bang: JackPot!!! daca nu , nu-i nimic n-a pierdut nimic pentru ea nu a contribuit nici macar cu 1 leu la cumpararea casei (cumparata din banii parintilor mei, in timpul casatoriei). Am mai scris odata :fara sa fie intrebata , a detaliat catre diversi cunoscuti, cum va face ea un imprumut bancar pentru a ma despagubi iar rata lunara o va achita din pensia alimentara data de mine! Deci partea mea din imobil o va cumpara tot cu banii mei.... In ultimii 4 ani a refuzat permanent sa achite partea ei din facturile lunare referitoare la utilitati , nici 50% nici 25%, nici 10% ,NIMIC! Stie ca nu pot lasa copilul fara caldura, fara curent electric, fara internet si a vazut ca le plateam eu ! ( la un moment dat nu mi-a mai permis sa-mi cumpar pentru mine decat haine de la SH , tricouri si camasi de 3-5 lei/buc pt ca ultimii bani din salariu i-am dat pentru pregatiri pt capacitate a minorului si intr-un incident medical propriu in care am cheltui in 3 luni cam 4000 lei ) In primii 2 ani era somera cu putini bani si apoi deloc (vre-o 6 luni) si am inteles situatia , platind tot fara comentarii dar dupa ce a recuperat cateva sute de milioane de lei si a avut din nou acces la un salariu decent (cca 80% din al meu) tot a refuzat sa contribuie la plata facturilor zicandu-mi ca : \"..ce-i casa mea?!. De ce sa platesc eu curentul? \" In schimb a cumparat diverse articole de imbracaminte relativ scumpe pe care le-a dat minorului insotite de comentarii precum ca eu nu-i cumpar niciodata nimic si decat il cert si-l pedepsesc; deasemenea i-a cumparat masiv ciocolata, pizza, si alte asemenea.
Si a mai achitat polita de asigurare obligatorie a locuintei , desi eu i-am zis ca-i o prostie si cum n-am platit-o pana atunci (precum 80% dintre romani) sa n-o platim nici de acum incolo


"Daca nu obtine divortul o inraiti si mai tare.. nimeni nu poate fi tinut impotriva vointei lui intr-o casnicie..Mai bine evitati sa devina foarte inversunata ca riscati drame mult mai mari decat un divort.(mai ales daca are probleme psihice)
..................................................................................
Idea retrograda cum ca parintii trebuie sa formeze un cuplu cu orice pret de dragul copiilor si mai ales in cazul unui licean imi pare o scuza ...si cred ca orice judecator o sa vada asa situatia."


Usor usor incep sa inclin in a va da dreptate............

Nu ma deranjeaza divortul , dar sa si-l ceara din CULPA EI EXCLUSIVA si NU din culpa MEA EXCLUSIVA !


"Copilul s-ar putea sa fie mai traumatizat de certurile permanente si atitudinea ostila a mamei in prezenta dumneavoastra decat de un potential divort."


Nu pot sti ce evolutie psihica va avea in continuare. Poate va face reclamatii unor interlopi...sau unor rromi care vand flori , pentru ca mananca seminte in piata.. ce reactie vor avera aia cu privire la fiica ei ?!


" Daca plecati dumneavoastra.. poate se detensioneaza situatia pentru ca e foarte posibil ca si dumneavoastra sa fiti o sursa de stres ce cauzeaza starea doamnei."



Daca plec eu? Da se detensioneaza , dar situatia mea se va \"tensiona\" in sensul in care : 25% din venit pensie alimentara + 25% chiria unei alte locuinte in care sa locuiesc + 10-15% utilitati + x % pentru a ma mentine pe linia de plutire dpdv medical ( ceva probleme rinichi, inima, etc) nu prea cred ca va dura prea mult (pana voi cheltui prezumptiva despagubire, dupa aia ...faliment .. demisie ..Spania! Italia!....si cam pa! si la pensia alimentara , gata si cu acoperirea garantata a ratei lunare ..doar poate sa catige la LOTO vreunul din noi.


"Imi pare ca subestimati capacitatea de iyntelegere a copilului. "



Sa speram ca subestimnez ......

Din pacate reusesc sa vad doar bucati din raspunsul dumneavoastra. Din ce vad la 2 aspecte va raspund (sub rezerva ca din cauza formei mesajului dumneavoastra e posibil sa nu fi inteles corect).
Imi pare ca sustineti ca ati incercat sa va protejati copilul mascand boala psihica a sotiei. Din punctul meu de vedere..e o greseala. Bolile psihice nu trebuie ascunse...bolnavul trebuie acceptat cu boala sala pentru a fi integrat corect in familie. Trebuia sa apelati la un psiholog pt a va ajuta sa-l faceti pe copil sa inteleaga si pentru a va consilia intreaga familie sa faceti fata la situatie.
Ma intrebati de divortul parintilor mei. Am trait intr-o familie in care parintii nu s-au inteles niciodata. S-au despartit in fapt cand aveam 14 ani timp in care ma vedeam cu tatal meu la aproximativ 2 sapt. Dupa un an s-au impacat de dragul meu. Mereu au avut o atitudine civilizata unul fata de altul desi nu aveau nimic in comun. Mai exact se ignorau cu gratie si mediul era ostil pt ca sarcasmul, ironia si lipsa aprecierii unul fata de altul se simtea in absolut tot desi nu erau reprosuri pe fata sau violente fizice. Oamenii nu se mai potriveau pur si simplu nici in conceptii, in stil de viata etc. pt ca evolutia lor spirituala si profesionala a fost diferita de la un anumit punct. Eu am aparut la mai bine de un an de la casatorie ...si a mers bine si o perioada dupa nasterea mea. Apoi fiecare a vazut viata diferit si s-au indepartat incet incet.Dupa impacarea parintilor , la 15 ani,am perceput mediul familial foarte rece si am ajuns sa ma consider vinovata pentru nefericirea parintilor mei.(eram motivul pt care locuiau impreuna ). La 17 ani am discutat cu amandoi ca ar fi mai bine sa locuiasca separat. Am ramas la mama. Il vizitam pe tata absolut oricand doream fiind suficient sa-mi anunt mama printr-un telefon ca sunt la tata ca sa nu se ingrijoreze. (de cele mai multe ori confirma si tata tot telefonic).Am inteles ca a fi tata bun pentru mine nu inseamna si a fi un sot bun pentru mama mea. La 17 ani. Amandoi s-au relaxat si le-a fost mult mai bine dupa separare decat le era cand erau impreuna.Tatal era cel care imi facea toate poftele financiar dar am inclinat spre stilul mamei de viata.Tata era inclinat exact ca sotia dumneavoastra spre stari conflictuale cu toata lumea si catalogari inutile a unor persoane.Asta a fost modul in care el a inteles sa-si traiasca viata si din intrigi si conflicte si-a tras el satisfactia. Mama s-a dezis de el si si-a recastigat pozitia in societate si linistea.A avut rate pentru ca a ramas cu apartamentul si i-a platiti tatalui partea lui. Contributia tatalui era sporadica si clar nu se putea baza pe asta...dar a castigat liniste ce s-a dovedit extrem de importanta.
Am investit emotional si financiar in relatii din care am simtit la final ca ies pe minus..dar..asa e in viata- acordam sprijin si incredere unor oameni in speranta (nicidecum cu certitudinea ) ca investitiile se intorc. In cele mai multe cazuri nu se intampla asa. Daca e boala psihica.. cu atat mai mult trebuie sa intelegeti ca nu e rea intentie din partea sotiei ci e boala de care nu este vinovata. Incercati sa discutati dumneavoastra cu copilul si eventual apelati la sprijinul unui psiholog. Dupa modul in care discutati imi pare ca sunteti un om educat si sigur o sa gasiti calea cea mai buna de a va proteja copilul eficient si nu incercand sa mascati o situatie neplacuta. Copilul o sa simta ca daca continuati relatia.. e un compromis. Nu are nevoie de parinti care locuiesc impreuna ci de parinti care se inteleg intre ei si cu el. E evident ca dumneavoastra nu va intelegeti cu sotia asa faceti incat copilul sa se inteleaga si cu dumneavoastra si cu mama lui in mod separat.
Daca considerati ca nu-l ingrijeste in cazul in care ramane sa locuiasca cu doamna atunci solicitati ca domiciliul copilului sa fie la dumneavoastra si solicitati doamnei pensie alimentara. Cu pensia alimentara si cu venitul dumneavoastra inchiriati ceva si asigurati-va ca este bine ingrijit copilul. Ganditi-va ca oricat de greu va este nu puteti lasa un copil in preajma unei persoane bolnave psihic. Nu este in siguranta.

@DahliaNoir

Scuze pentru incadrarea textului.Nu stiu ce s-a intamplat
Scuze pt intrebarea mea referitoare la divortul parintilor d-voastra. S-a vrut retorica , n-am crezut ca sunteti/ati fost un "caz" si cred ca-mi sunteti de mare folos in cele scrise de mai sus.
N-a fost vorba doar de protejarea copilului dar si a sanselor d-nei de a castiga procesul, cu intreprinderea de unde fusese concediata abuziv.Exista posibilitatea ca diagnosticul medical sa fie prezentat in instanta ca un argument major contra ei. Si mie mi-a fost foarte greu sa accept realitatea . Eu mi-am cunoscut sotia din liceu unde am fost un exemplu notoriu in randul elevilor si profesorilor in ceea ce priveste foarte buna intelegere si colaborare a 2 elevi olimpici la invatatura. Am urmat facultati vecine in aceeasi localitate , unde iarasi ne-am inteles foarte bine, dupa ce ne-am angajat amandoi in acelasi oras, in primii 10 ani , avand o viata profesionala zbuciumata amandoi, totusi ne-am inteles foarte bine, eram deja invidiati de colegi si stabilisem un nou standard sot-sotie. Parintii mei m-au sprijinit fara sa fac macar vreo aluzie , in perioadele cele mai critice financiar cu sume relativ foarte mari de bani, copilul meu crestea ca din apa, lenes dar sclipitor la scoala , genul sportiv si usor obraznic. In jurul meu ploaie de nenorociri , divorturi, decese, scandaluri, batai date nevestelor care fugeau de acasa, la mine ..nimic. eram "nemuritor si rece"..si deodata poc!
reprosuri asupra unor intamplari produse in urma cu 10-15 ani ale caror consecinte nici vorba sa le mai pot schimba, aflu ca sotia mea cica ar fi "mimat" buna intelegere.....mentionez ca am fost adeptul nonviolentei si sinceritatii absolute in cuplu , fara glume si fara bravade.

Ati fost un caz aproape fericit, la mine dupa taceri pline de aluzii cu tranteli de usi si cratite urmau discutii pline de reprosuri dar si de trivialitati la adresa rudelor apropiate : parinti (care ne-au ajutat atat de mult!) frati cu care am racit relatiile ca sa nu -mi "racesc" casnicia, inteleg acum ca de fapt m-a provocat cu multa tenacitate la a o pocni si daca n-am facut-o asta a indarjit-o si mai tare. (daca o pocneam, asta ar fi reprezentat un greu argument contra mea atat in fata justitiei cat si a copilului meu, dar asta compilez abia acum cand de 3 zile citesc "motivele temeinice de divort")

La mine nu se poate pune problema mentinerii unui armistitiu sau unui razboi rece, trebuie sa fie cu focuri de artificii , trebuie ca si capul meu sa fie adaugat pe o panoplie a proceselor castigate de d-na. Restul galaxiei este cantitate NEGLIJABILA! Inclusiv rudele ei care vor fi martori impotriva mea sunt "inrolate cu forta" (Candva acolo , in semi-cloaca in care traiesc , cand apaream veneau vecinii si alte rude sa ne vada si pentru ca parintii ei sa se poata impauna cu mine: ginerele meu , absolvent facultate, angajat , nefumator , nebautor, nescandalagiu, nu curvar, etc.... si deodata aflu ( cu mare uluire) ca am fost un "rau" ca aia din jurul meu care fumau 2 pachete pe zi, erau pe tratamente anti boli venerice, dati afara din serviciu, arestati, rupti de beti isi fugareau nevestele si copii cu cutitul in mana pe drum , "aia erau barbati , nu pampalai ca tine!"..

A fi "inclinat" catre stari conflictuale este una dar cand inclinatia asta duce la a-ti reclama 50% din colegii de serviciu la : Politie, DNA, Avocatul Poporului,etc si apoi sa le faci plangeri penale lor si sefilor tai , sa-ti reclami propriul sot la seful direct lui intr-o perioada in care eram singura sursa de venit din casa , asta este mai mult decat o "inclinatie" eu ii zic "deviatie".

Lecturand ceea ce tocmai mi-ati scris , m-am mai linistit si m-am mai "decantat" putin .
Multumesc sincer pentru ca pentru un moment v-ati deschis sufletul in problema divortului parintilor d-voastra!

1. Eu zic sa incercati urmatorul exercitiu: dati cautare pe google dupa diagnosticele pe care i le atribuiti sotiei si luati simptomele si le cautati in raspunsurile pe care le-ati dat la acest subiect. S-ar putea sa aveti o surpriza.
2. Dvs nu puteti face o evaluare obiectiva a sotiei dvs. Sunteti sotul ei, va incadrati perfect in definitia subiectivismului. Exista un motiv pentru care psihologii si psihiatrii nu sunt lasati sa-si trateze familia - subiectivismul (si ei sunt oameni scoliti in domeniu).
3. Nu mai bateti moneda pe starea psihica a sotiei. Descrieti-i doar comportamentul, dar abtineti-va de la a pune diagnosticuri sau sa-i evaluati capacitatea de decizie (legal, are dreptul sa decida). Dvs trebuie sa demonstrati ca relatia dintre dvs si ea este iremediabil distrusa, nu sa va asumati prerogative medicale sau judecatoresti.
4. Din nou, daca aveti dovezi (inscrisuri sau martori) cum ca locuinta a fost cumparata din banii de la parintii dvs aveti sanse sa ramaneti cu locuinta si sa-i platiti dvs sulta doamnei - dar asta este un proces separat, dupa cel de divort pe care ar trebui sa va concentrati. Poate chiar reusiti sa va intelegeti in afara instantei si iesiti mai ieftin amandoi.
5. In procesul de divort se vor dezbate urmatoarele lucruri:
- divortul,care se va acorda pentru ca aveti relatii iremediabil distruse (reiese din cele expuse de dvs) si se va acorda din culpa comuna - asta trebuie sa cereti: culpa comuna
- autoritatea parinteasca pentru copilul inca minor - care va fi exercitata in comun
- domiciliul copilului, care avand 17 ani va fi intrebat unde vrea sa locuiasca, dar ati putea sa gasiti o solutie toti trei (mama, tata si copilul) pe care sa o prezentati judecatorului. Pentru acest aspect ar trebui sa va clarificati impreuna cu sotia unde veti locui fiecare dupa divort.
- pensia de intretinere - care poate fi in bani sau in natura, in functie de cum va distribuiti responsabilitatile intre parinti
- programul de relatii personale ale parintelui la care nu domiciliaza - dar dat fiind ca e vorba de un tanar de 17 ani, programul ar trebui sa fie neingradit dupa cum e disponibil parintele si copilul
Pentru fiecare dintre punctele pe care vi le-am enumerat cu liniuta trebuie sa aveti o propunere/cerere pe care s-o inaintati instantei. Ar fi si mai bine daca pe punctele astea ati reusi sa ajungeti la o solutie cu sotia (la mediator, spre ex) si sa inaintati intelegerea instantei.

Pentru restul lucrurilor cred ca e mai bine sa va adresati unui consilier psihologic pentru a va indruma in legatura cu cea mai de succes metoda pentru dvs de a trece peste evenimentele curente.