Refuz divort

Stimate domn , ar trebui sa aveti un avocat foarte bun din cel putin doua motive.
1. Divortul se poate admite si din culpa comuna pe care nu ati luat-o in calcul.
2. Cat priveste partajul va spun din propria experienta ca instanta va tine cont de faptul ca sotia mai are o proprietate si va va acorda dumneavoastra locuinta comuna cu plata sultei catre sotie. Este un proces lung care va va uza psihic dar peste care trebuie sa treceti cu demnitate . La mine a durat exact 4 ani cu toate caile de atac iar fostul meu sot este avocat. Am locuit in perioada divortului in acelasi apartament cu doua camere impreuna , au fost foarte multe inconveniente dar au trecut. Asta ca sa stiti ce va urma. Iar minorul va fi audiat in camera de consiliu in prezenta unui psiholog si nu va fi intrebat neaparat cu cine vrea sa locuiasca iar parerea lui este doar informativa pentru instanta. Nu va mai cramponati de martori concentrati-va pe ceea ce este in interesul dumneavoastra. La divort cat si la partaj puteti cere interogatoriu , iar intrebarile fireste le ve-ti pune dumneavoastra prin avocat. La partaj se va cere expertiza , puteti cere cota majorata daca stiti ca ati contribuit mai mult si puteti dovedi acest lucru. Avocatul este foarte important pentru bunul mers al procesului , IN MASURA IN CARE ESTE INTERESAT SA CASTIGE va cauta spete si chichite avocatesti care sa va poata castiga procesul

mirebire ,



1-NU EU i-am "atribuit" aceste(acest!) diagnostic , ci un medic psihiatru oarecum celebru , denumirea ca atare am "simtit-o" ca pe o lovitura fizica, parea ca ;,,, cade cerul pe mine! Abia dupa cca 3 zile mi-am reamintit unul dintre termeni si am dat "Google search" si surpriza am avut-o atunci...deci nenea ala avusese dreptate ! daca este vorba fix de acel diagnostic sau de unul asemanator, pe mine asta ma lasa rece: tot despre o deraiere psihica este vorba , cum se numeste ea in termeni medicali, chiar nu prea ma intereseaza. Si DA! simptomele corespund dureros de precis cu cele descrise pe Google mai putin una-delirul.

2- Nu incerc sa fac o evaluare, sunt constient (am mai scris mai sus) ca sunt posibil subiectiv si
3- Nici prin cap nu-mi trece sa fac astfel de afirmatii in fata judecatorului -nu am dovezi certe -adeverinte medicale, etc si cred ca as fi pasibil de plangere pentru calomnie.
4- Am inteles asta deja , este un punct lamurit pt. mine
5-....de ce sa cer (eu) "culpa comuna"??? Eu am de gand sa cer culpa exclusiva a ei ! Inteleg ca 99% se va dispune divort din culpa comuna dar sa cer eu asta ? Mi-se pare pur masochism! Care ar putea fi interesul meu juridic, moral , de onoare, etc daca as cere asta? Nu cumva mi-as recunoaste o culpa pe care eu o consider NET inexistenta? (in partea asta rog sarim peste partea cu subiectivismul si cu principiul de baza in divort ca intotdeauna este "vina celuilalt"- va inteleg suspiciunea si mi-o asum , dar haideti sa presupunem (cu lipsa de modestie) ca nu as avea nici-o vina) Inteleg totusi ca juridic vorbind culpa exclusiva este foarte greu de dovedit si ma consolezcu gandul ca va fi culpa comuna
-autoritatea parinteasca-aici este "beton" va fi comuna (nici daca as avea eu exclusiva nu cred ca mi-as putea asuma riscul reprosurilor (justificate sau ne-)de mai tarziu ale copilului nostru
-domiciliul copilului,- eh asta-i treaba "spinoasa" pentrui ca: eu sunt "venetic" in oras,nu am alta locuinta pe cand d-na mai are mostenita casa parinteasca (impreuna cu un frate al ei care locuieste permanent in alt oras (unde lucreaza si are inca 2 locuinte))
"ar trebui sa va clarificati impreuna cu sotia " ...ufffffff....ma abtin iarasi de la diagnostice ...in ultima perioada am "clarificat" .."impreuna cu sotia" niste aspecte si s-a dovedit in repetate randuri ca este lipsita de orice consecventa, minima onoare, etc in a-si tine cuvantul dat. Eu platesc in continuare TOATE utilitatile si am ajuns sa-mi cumpar haine de la SH (pentru pur si simplu nu-mi permit sa-mi las copilul pe intuneric si fara gaze aproape in prag de iarna) iar ea mi-a umplut casa cu cosmetice-am vazut si eu un parfum Yves Rocher si cautandu-l pe internet vad ca-i 185 lei!!! (deci doar i-am descris comportamentul fara sa "pun"diagnostice) Interpelata a zis ca "Ce? Doar e casa ta!!" dar peste cateva zile tot ea a zis " - Tu sa pleci la ma-ta , din casa asta!"
(Domiciliul parintilor mei este la cateva sute de km. distanta de locuinta mea actuala si de locul meu de munca (cu caracteristica unei mobilitati profesionale foarte reduse!)
- programul de relatii personale- copilul este deja atat de razvratit incat niciunul dintre noi nu i-ar putea impune un astfel de program fara sa riste repercursiuni negative considerabile din partea lui. Practic daca as incerca sa-l "intorc" impotriva maica-sii mi-e foarte teama ca l-as intoarce impotriva mea!

"-- pensia de intretinere - care poate fi in bani sau in natura, in functie de cum va distribuiti responsabilitatile intre parinti"

Asta este foarte interesant! Doresc din tot sufletul ca eventuala pensie alimentara ce care este posibil sa o dau sa o dau cu adevarat copilului meu si nu pentru parfumuri Yves Roscher, etc... Ce este aia "pensie alimentara in natura" ?

Multumesc pentru "liniute"! Voi face o propunere unilaterala instantei care o va corobora cu cea a sotiei si va judeca si hotara in consecinta. (mediatorul la care va referiti NU s-a nascut inca-:wassat:

Voi incerca sa apelez la un psiholog de copii pentru ai explica cat mai calm copilului cum trebuie sa analizeze situatia spre a fi in cunostinta de cauza cand va fi interogat sau daca va trebui sa aleaga intre noi. N-am incercat nici-o astfel de discutie, de care sincer am trac.

laura1964 ,

1.Stimata doamna! Am o avocata buna! Mi-a explicat deja 2 chestiuni :
-nu voi putea respinge divortul (Martorii-rude vor declara chiar si ca sunt Dracula sau taliban)
iar un motiv "intemeiat" de divort o constituie "lipsa relatiilor intime mai mult de 2 ani" demonstrata (in mod monstruos dupa mine ) prin declaratia maica-sii. (daca ar fi avut vreun tachograf care sa inregistreze "cursele" as mai fi inteles dar asa inteleg ca si daca m-as fi "apucat" de maica-sa tot nu ar mai fi contat in declaratii.-scuze daca par trivial)
-divortul se va pronunta "din culpa comuna" deoarece legislatia actuala pur si simplu nu discrimineaza intre o culpa impartita 0,000001%/99,99999% ; 1%/99% sau 10%/90% care-s totuna cu 50%/50% , si niciun complet de judecata nu are instrumente juridice, timpul fizic necesar sau disponibilitatea de a "scormoni" prin mizeriile unui divort . Ceea ce mie mi-se intampla odaata in viata , un judecator "traieste" de cateva sute de ori si la un moment dat se va aplatiza empatic si va gandi :

Ia uite-l si pe asta, ce agitat e! Si este abia la primul divort! De Prigoana ce sa mai zicem?!

2-Multumesc mult pt experienta impartasita! Cred ca asta va fi si cazul meu.
exceptie "parerea minorului NU este informativa pentru instanta ci este capitala !( in lege o fi scriind ca-i informativa dar in practica juridica este ca o cutuma considerata hotaratoare) -eliminam cazurile extreme : parinte in inchisoare, etc Ce conteaza daca instanta hotaraste ca minorul sa locuiasca cu tatal si el fuge intr-o zi la maica-sa (sau pur si simplu dispare "in lumea mare" ?! Dar cazul minorelor care "se indragostesc" brusc de cate un pervers si fug de acasa? sau fug la manastire? sau cauta o evadare in prostitutie sau in vagabondaj?

Am locuit in perioada divortului in acelasi apartament cu doua camere impreuna

Cat a durat divortul ? Apoi in timpul partajului cum ati locuit ? Cum ati impartit cheltuielile cu utilitatile in perioadele coabitarii "fortate"? Aceasta impartire a avut vreo relevanta la partaj?

La partaj se va cere expertiza .

.

In ce a constat efectiv expertiza la partaj?

Cred ca majoritatea avocatilor sunt interesati sa castige. Cu cat mai multe castiguri cu atat mai multi viitori clienti si onorarii mai mari. Ramane de discutat ce semnifica "castigarea" unui proces de divort (unul de partaj cred ca inseamna "sa merit cat mai putin si sa primesc cat mai mult, mult mai mult decat am meritat" dar asta nu este chiar asa , depinde in primul rand de inscrisuri si apoi de martori si abia in ultimul rand in lipsa primelor 2 , depinde de avocat (cred).

Deci , divortul a durat 4 luni (chiar rapid as zice eu), hotararea necomunicata inca dar oficiala ar fi :
-se desface casatoria din culpa comuna
-minorul va locui la domiciliul mamei iar eu voi plati pensie alimentara 25% din venituri
-sotia va reveni la numele anterior casatoriei

Pe scurt , in sala au vorbit numai martorii, care au spus absolut numai baliverne de ambele parti iar interogatoriu intre parti pare-se ca nu a fost aprobat de instanta.

Intrebari:

1-De ce nu s-a aprobat "interogatoriul" ? Si daca in cursul lui as fi putut pune intrebari (prin avocat) sau ar fi trebuit sa aleg doar intrebarile dintr-o lista prestabilita si comunicata din timp partii adverse?

2- Sotia si-a facut un "plan de afaceri" din treaba cu pensia alimentara si cheltuieste niste sume scandaloase pe parfumuri, manichiura, cosmetice. Cum pot face asa incat pensia alimentara virata de mine sa ajunga direct intr-un cont bancar al minorului sau o alta modalitate de a ma asigura ca o va primi personal si nu va fi cheltuita de mama dupa bunul sau plac. (dupa ce implineste 18 ani , se schimba oricum treaba si cu siguranta va putea avea un cont bancar propriu unde-i voi vira banii pana va termina studiile)

3-Desi are probleme mari la scufita (care in literatura de specialitate se trateaza dar nu se vindeca niciodata), avocatul ei a declarat in instanta ca a fost vorba numai de o "usoara depresie trecatoare" de care intre timp s-ar fi vindecat si in schimb m-a facut albie de porci si responsabil pe mine de asta...(mentionez ca depresia se caracterizeaza printr-o pasivizare a celui afectat, ce devine apatic, prea linistit, cu idei suicidale , etc si nici vorba prin a reclama majoritatea colegilor de servici cat si sefii directi la toate institutiie statului la care legea permite). Incredintarea minorului ma afecteaza cel mai mult , asa ca intentionez sa depun cerere de apel impotriva hotararii pe care o voi primi. In legatura cu asta as dori ceva sfaturi si sugestii. (de solicitat voi cere incredintarea minorului catre mine, desi practic continuam sa locuim in acelasi apartament)

4-Momentan inteleg ca se vor "compensa" cheltuielile de judecata deci nimeni nu plateste catre nimeni, dar in cazul apelului , in cazul ca l-as pierde , este posibil ca aceste cjheltuieli (taxe si onorarii avocat ) cat si cele pricinuite de apel sa-mi-se puna mie in sarcina ? Asta n-ar contrazice art.481 din NCPC ? sau nu interpretez eu bine?

5-Inteleg ca apelul este "suspensiv" dar ce inseamna asta mai exact ? Sa zicem ca pierd apelul , inseamna ca voi datora si pensia alimentara neplatita pentru lunile cat a durat apelul , sau voi fi obligat sa platesc doar incepand cu momentul in care pronunta hotararea dupa consumarea apelului?

6- Chiar daca recursul nu era "suspensiv" nu sunt foarte lamurit daca in cazul divortului se poate sau nu se poate face recurs si daca nu , atunci de ce ?

Am citit in mare povestea d-voastra.

Eu zic sa va concentrati pe castigarea locuintei daca spuneti ca ati cumparat-o din banii parintilor, cred ca sunt sanse mari sa o primiti in totalitate sau maxim cu o sulta nesemnificativa catre sotia d-voastra. Daca reusiti asta ati impuscat 2 iepuri zic eu, odata aveti casa si apoi aveti sanse sa stea copilul la dumneavoastra fiind mediul lui cunoscut. La anii astia mama lui nu il va putea lua cu forta la alt domiciliu. Deci zic sa faceti tot ce puteti sa tineti cu dintii de locuinta in care aveti domiciliul acum. Avand in vedere ca sotia mai are un imobil, aveti sanse mari sa primiti d-voastra locuinta in natura.

Asta-i parerea mea vis-a vis de strategia pe care trebuie sa o aveti in vedere in continuare. Nu cred ca are rost sa pierdeti resurse cu apelul, nu vad ce ati putea intoarce din hotararea instantei. Incepeti partajul si urmariti castigarea locuintei. Pana se termina partajul nu va poate scoate nimeni din casa.