Custodie comuna dupa exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti

Nu doresc discuţii în contradictoriu numai ca să mă aflu în treabă, dar toată lumea prezintă aici textul de lege că autoritatea părintească unică este o excepţie iar cea comună regula, exact ca o poezie, fără a se face diferenţa de la caz la caz.
Părinte înseamnă să fii mereu lângă copilul tău, să te bucuri de primii lui paşi, să sari în miez de noapte să linişteşti copilul care plânge, să-i urmăreşti respiraţia, să-l înveţi care e diferenţa între bine şi rău, să-i asculţi trăirile de la grădiniţă, de la şcoală, să-i ştergi mucii şi funduleţul ş.a.m.d.
Spuneţi-mi, ce sentiment de abandon are un copil care şi-a văzut un părinte odată pe an? Dar ce beneficiu are copilul dacă apare din neant părintele, se ocupă intensiv de copil 1-2 luni, apoi dispare iar un an, doi, trei?Acesta este adevăratul abandon, amăgeşte copilul că are un tată iubitor, apoi îl părăseşte!
Ştim cu toţii că singura deosebire între vechea încredinţare şi autoritatea părintească comună este posibilitatea părintelui nerezident de a şicana pe cel rezident cu semnătura pentru ieşirea peste graniţă, atât! În rest, programul de vizită e la fel.
De ce credeţi că un tată este mai părinte dacă are autoritate părintească comună decât era când mama avea încredinţarea minorului? Chiar credeţi că acea hotărâre judecătorească îl va determina să nu-i ma aducă "corecţii" mamei când o întâlneşte, să se-mbete mai rar, să nu joace la păcănele sau să nu se drogheze?!

Apropo, la sfârşitul anului 2012, când s-a dat hotărârea în cazul doamnei(şi până la comunicare + termenul legal de apel) şi până hotărârea a devenit definitivă şi irevocabilă, adică primăvara anului 2013, Noul Cod Civil a fost dezbătut, supercunoscut, au fost instruiri ale judecătorilor în cursul anului 2012, deci nu putem vorbi despre un început, de ex. ian.-februarie 2012!!!

Nu stiu de ce discutam in afara subiectului si ii dam doamnei tot mai multe motive sa fie confuza.
In contextul legal actual dl nu trebuie sa demonstreze ca dna este o mama rea pentru a primi autoritate comuna, ci trebuie sa demonstreze ca si-a rezolvat problemele ce au dus la autoritatea exclusiva.
Ca urmare dna nu trebuie sa stea cu mainile in san gandindu-se ca ea a fost un parinte model si n-are cum sa fie obligata sa imparta autoritatea parinteasca cu tatal cu probleme de comportament ci trebuie sa se dea peste cap pentru a demonstra ca problemele tatalui ce au condus la hot anterioara sunt reale, prezente si incurca in continuare interesul copilului.
Nu e vorba despre cine e mai parinte ci de a demonstra ca tatal respectiv nu poate lua (si nici nu doreste sa ia) decizii in interesul minorului ci doreste sicanarea mamei.

@dna avlil deci faptul ca am dorit ca acest copil sa aiba si un tata prezent, macar in wd, imi va dauna de fapt mie si copilului pe viitor, pt ca asa cum spunea si @martonze fostul sot a simtit sa fie mai "parinte" acum cand a intervenit si altcineva in viata mea, care nu doarme peste noapte la noi. Iar faptul ca minora mea nu stie natura exacta a situatiei mele sentimentale este pt ca nu doresc sa o implic in ceva ce poate nu are inca un viitor sigur, asa cum doreste fostul meu sot sa o implice, amenintandu-ma deja ca ii va spune copilului despre aceasta relatie. Si va intreb ce relevanta are acest lucru in "interesul" minorei, atata timp cat lucrurile nu se schimba, in sensul in care tatal are acces la acest copil indiferent de implicarea mea sentimentala in alta relatie?? Si totodata dc a cerut exact acum aceasta custodie exclusiva??
Oricum va multumesc tuturor pt sfaturi si am credinta ca totusi justitia nu va "anula" asa usor o hotarare DEFINITIVA si irevocabila.