Buna ziua.
Sunt divortata de 3 ani si jumatate, avand custodie exclusiva asupra copilului rezultat din casatorie si tatal avand un drept de vizitare fixat de instanta pe care nu si l-a respectat niciodata de la momentul hotararii judecatoresti.
Imediat dupa divort, tatal a plecat din tara locuind cu o femeie pe care a cunoscut-o in timpul procesului nostru, dupa ce facuse cu alta femeie un copil in paralel cu cel avut impreuna si a venit sporadic de 2-3 ori pe an.
Copilul l-a vizitat intotdeauna in prezenta mea, fie mergand in parc fie mai rar la domiciliul copilului. Aceasta prezenta a mea a fost ceruta de catre mine in instanta fiindca in timpul casatoriei cu el, tatal a facut in paralel cu copilul avut un altul, diferenta de 3 luni intre luni si mi-a comunicat acest lucru in prima seara a venirii mele din maternitate. Aceasta lipsa de afectiune si instabilitate emotionala m-a ingrijorat si nu am fost de acord sa las copilul exclusiv cu el, in programul de vizitare.
In acest moment tatal doreste schimbarea custodiei exclusive in custodie comuna, invocand dreptul noii legislatii si a drepturilor omului dorind sa ia copilul la el in Grecia unde locuieste cu respectiva femeie, sporadic sau la adresa parintilor sai, unde are oficial domiciliul trect in buletin; face apel la protectia copilului pentru o expertiza si evaluare la domiciliul copilului. Prezenta cerere de custodie comuna este facuta si in baza spune el, a unei nevoi a sa de implicare in viata copilului care duce o viata dezechilibrata datorita refuzului meu de a-l duce la o gradinita si privindu-l astfel pe copil de o dezvoltare armonioasa si de informatiile necesare. A refuzat sa inteleaga ca gradinita nu este obligatorie si eu consider aceasta decizie potrivita copilului.
Copilul lucreaza cu mine in permanenta, eu avand mai multe formari in domeniul psihologiei colective, si a psihologiei copilului, fiind absolvent de limbi straine si al modului psiho-pedagocic.
Bunicii copilului nu suna niciodata sa intrebe de copil doar ii trimit de ziua lui si de 1 iunie o suma de bani in cont cu un mesaj de La multi ani.. In cursul anului trecut, am trecut pe la ei cu copilul iar acestuia nu i-a placut acolo, motiv pentru care nu am mai avut o alta intalnire cu acestia si cu copilul. In urma intrebarii copilului acesta si-a amintit episodul vizitei si mi-a mentionat ca nu doreste sa mearga acolo. Intr-o discutie telefonica avuta cu acestia, o data cu actiunea intentata de fiul lor, mi s-a comunicat ca trebuia sa ignor preferinta copilului de a nu mai veni la ei si sa il las acolo 2-3 zile ca sa se obisnuiasca si sa stabileasca o legatura afectiva cu ei. Le-am explicat ca copilul nu este un cartof care poate fi mutat si ca a dezvolatat atasamente si nu pot ignora sentimentele si afectiunea dezvoltata de el.
Anul acesta pentru o relatie civilizata le-am trimis un set de fotografii cu copilul desi ei nu au sunat sa intrebe niciodata ce face copilul, cum se dezvolta sau ce necesitati are.
Gandirea tatalui si comportamentul acestuia denota o intabilitate psihica si afectiva notabila, pentru ca inca din timpul casatoriei avute, obisnuia sa isi schimbe deciziile hotarate impreuna in functie de persoanele si discutiile avute cu diverse persoane colaterale. Aceasta abordare a continuat si in relatia cu copilul si cu vizitarea lui, vizitandu-l si sunand cand si cand si neavand constanta in programul foarte larg si generos stabilit la cererea sa in instanta.. I-am dat ocazia ajungand in Grecia, intr-o excursie sa vada copilul si dupa o discutie preliminara in care m-a informat ca doreste sa vina sa il vada, mi-a comunicat dupa o zi ca nu mai vine sa il vada fiind distanta prea mare intre Salonic -unde locuieste el si Atena- locatia in care eram eu si copilul la acel moment.(aprox 400 km)
Actiunile tatalui de chemare in judecata si schimbare custodie vin in prezent datorita, spune el, faptului ca venind de doua ori in tara, nu a putut vedea copilul eu fiind plecata din oras- fiind Pastele si a doua oara plecand intr-o excursie in afara tarii, lucru despre care il informasem.
A treia venire a sa a fost in oras si in tara,fara sa ma anunte, el afirmand ca m-a cautat la domiciliu, nu m-a gasit si nu a putut vedea copilul, acest lucru aratand ca eu il opresc in stabilirea unei relatii cu copilul.
Aceasta cerere in judecata apare in condiiile in care copilul este in cursul unor investigatii de sanatate si eu merg cu el la aceste investigatii in afara tarii. Desi l-am informat ca momentul nu este potrivit pentru copil de a fi supus altor factori de stres, acesta refuza sa inteleaga dorind continuarea procesului si cerand o evaluare psihicia si interogatoriu copilului si obligandu-ma sa fiu in tara la termenul de judecata.
In cererea trimisa in judecata, cere in mod explicit instantei sa sara peste etapa medierii si sa ii incredinteze custodia comuna, fiindca considera ca mama este "obtuza" si nu poate ajunge la mediere.
Aceasta mediere eu am facut-o in cursul unei saptamani intregi prin discutii telefonice si mesaje scrise, explicandu-i ca copilul nu poate sta singur fara prezenta mea , cum doreste el, pentru ca a dezvoltat atasamente profunde fata de mine si are o nevoie de siguranta clar aratata in momentul vizitelor- dupa maxim 30 min de stat cu el in cealalta camera, pleaca de la el si vine la mine dorind sa ma aduca in cadrul lui.
Referitor la gradinita i-am explicat ca aceasta nu e obligatorie si atata vreme cat copilul are deja notiunile lucrate impreuna cu mine, nu are o pierdere reala.
Referitor la vizitele la domiciliul bunicilor, nu pot ignora preferinta copilului.
Desi in urma ultimei discutii telefonice a fost de acord cu cele discutate, dupa perioada weekend-ului cand am revenit sa discut cu el si sa ii spun ca eu plec din tara cu copilul la analize si ca termenul la judecata ma conditioneaza sa revin, in cazul in care am nevoie de mai mult timp pentru investigatii, acesta a spus ca refuza sa retraga cererea pentru ca punctele cerute de el sunt foarte clare si le sustine in continuare.
Va rog sa imi spuneti cum pot proceda sa pastrez custodia exclusiva in conditiile in care eu ma ocup de copil de la momentul nasterii sale, in condtiile in care tatal este aleatoriu prezent in viata acestuia inclusiv la nivel de implicare afectiva sau a altui gen de implicare, cu exceptia pensiei pe care o plateste si este o constanta si in conditiile in care nu si-a respectat programul de vizitare deloc avut. Eu nu sunt de acord cu plecarea copilului in afara tarii cu el sau in alte locatii fara prezenta mea, pana la momentul in care copilul are varsta corespunzatoare la care poate sa se descurce singur si sa vina acasa daca nu ii place. Mentionez ca copilul are acum 4 ani si 2 luni.
La nivel de resurse financiare, eu am doua imobile, unul dintre ele inchiriat , colaborari din traduceri nevalidate insa prin chitante de pfa, in prezent avand contractul de munca suspendat, in concediu fara plata la cerere, pentru formare profesionala (incepand de anul trecut si pana la inceputul anului urmator)
Tot ca resurse financiare in cadrul acestui an, am avut suma de 4000 Euro obtinuta din vanzarea unei masini, tot proprietate personala.
La ce vă referiţi când vă gândiţi la "influenţa asupra copilului"?
Sunteţi părinte, cât timp vă ocupaţi de copil? Un telefon săptămânal ca să-i spuneţi că-l iubiţi şi de 3 ori pe an să-l luaţi peste noapte, neapărat ?
Aici vorbim despre acei aşa numiţi părinţi care AU ALES să-şi părăsească familia, copiii, trăiesc departe de grijile şi frământările copilului, au optat chiar ca mama să se ocupe de copil dar, fiindcă noua lege le dă ocazia, vor să şicaneze părintele rezident, să creeze dependenţa faţă de el.
Doamnă, nu e vorba de cazul meu doar, sunt foarte multe situaţii de acest gen.
Chiar nu înţeleg raţionamentul dvs. Este normal ca părintele care creşte singur copilul să nu şi-l părăsească, de aceea, vrea să-i rămână aproape, că este părinte. Cel plecat peste graniţă-că acest caz îl discutăm-prin opunerea sa la semnarea acordului, practic arestează la domiciliu copilul şi împiedică mama să-şi trăiască viaţa.
Sincer, domnul din Grecia de ce s-ar opune ca mama să se mute în Bulgaria bunăoară sau în Elveţia? Telefonul, skypul funcţionează şi acolo, iar avionul zboară şi la Sofia, şi la Zurich.
Cu ce-l deranjează pe domnul din Atena că mama cu copilul merg pe Riviera Olimpului în concediu?E mai puţin tată că băiatul s-a îmbăiat în marea Egee în loc de Marea Neagră?
Cu ce îl ajută hotărârea judecătorească de autoritate părintească comună? În Romania, învăţământul este obligatoriu, deci la şcoală oricum va merge copilul. La gimnastică sau la pian, îl primeşte fiecare pe copil, nu sunt necesare aprobări.
Unica influenţă, şi asta este împotriva interesului superior al copilului este interdicţia de a ieşi din ţară a copilului. Atât.
n-am vazut ca dl sa se opuna ca dna sa se mute undeva
Intrebarea pe care ar trebui sa vi-o puneti este "ce inseamna parinte care creste copilul singur?"
Daca parintele celalalt nu da nici un semn (cum am mai spus si anterior) n-are de ce sa exercite autoritate - suntem de acord.
Dar dvs spuneti ca daca parintele locuieste in alta tara decat copilul nu are voie sa exercite autoritate.
Iar eu spun ca nu e chiar asa: poate nu e el cel care a decis sa se mute in alta tara decat cea in care locuieste copilul in prezent sau poate parintii au decis impreuna sa locuiasca in tari diferite o perioada (ca asa le era lor economic mai bine) si intre timp s-au racit relatiile de tot si au si divortat.
userul spune că în acest an, tatăl a fost de 3 ori în ţară, ultima dată neanunţat şi, fiindcă nu au fost acasă, s-a supărat şi cere în instanţă autoritatea comună. S-a supărat că doamna a fost în străinătate când dânsul a venit în vizită. Aceasta este versiunea doamnei.
Domnul nu a dorit să petreacă timp, să-şi facă relaţii cu copilul pe propriul tărâm, adică în Grecia, că 400 km sunt prea mulţi, dar 1200 km sunt mai puţini? Întreb şi eu aşa, ca proasta:-/ Apoi mutarea e mai mult decât un sejur la Halkidiki. Domnul, prin cererea sa , se opune la ORICE ieşire peste graniţă a doamnei.
Data viitoare, când va veni neanunţat, doamna va fi la Predeal, nu la Viena:)
Vedeţi dvs., unii din aceştia cer program de vizită (şi li de dă prin hotărâre judecătorească) şi două zile pe săptămână, 2 weekenduri, sărbători, aniversări, vacanţe şi vin când li se năzare.
Ei ştiu că nu vor respecta programul, nici nu-i interesează de copil, dar îşi satisfac orgoliul.
Exclud situaţiile din ultimul paragraf al dvs., acelea sunt înţelegeri între părinţi, în interesul familiei. Şi aceia sunt părinţi, pentru că o fac pentru familie, ni din interese obscure.
Am inteles, deci dubla masura nu inseamna: tu de ce nu ma anunti ca vii, ca eu sigur nu te anunt ca plec cu pruncul tau? Asta nu e dubla masura, e... dezinteres complet al unui parinte de a-l informa pe celalalt ca pleaca cu copilul peste granita.
Doamna, ce sa va spun, eu una vad frustrarea dv. si nu spun ca nu ar avea temei. Totusi, v-am spus doar ca se poate face ceva bun, dar asta nu pare sa va intereseze.
Am mame si tati cu copilul in alta tara, cu tatal in alta tara, cu celalalt parinte un esec de om, cu o moralitate si un orgoliu de nemasurat si totusi, la separare, au ales intre a fi nervosi/nervoase si a se gandi la copil.
E ca atunci cand esti obosita de tremuri, nemancata, dupa serviciu si o zi oribila, iti iei copilul de la gradinita sau scoala si te trezesti cu o criza de frustrare a copilului de iti vine sa-l duci inapoi si sa-ti iei campii, nu stii daca sa te apuci de plans sau de ras. Ce faci, il pocnesti? Nu, te aduni, te opresti din tremurat, sporesti adrenalina si rezolvi situatia. Apoi, sigur, astepti sa lesini in pat dupa ce adoarme...
Dupa divort e la fel: alegeti sa palmuiti copiii sau sa va adunati emotiile imprastiate pe pereti si sa va ocupati de binele lor.
Am parinti care au manipulat, au santajat, au marsat pe orgoliul celuilalt parinte nu pentru a se razbuna, ci pentru a mentine o relatie buna intre copil si celalalt care se dezinteresa interesandu-se.
Am parinte care, in timpul convorbirii cu celalalt parinte, foloseste un tipar de control constient pentru a se abtine sa nu-i zboare vreo pasarica printre dinti.
Am caz de parinti care comunica prin sms-uri sau mailuri pentru a nu se certa, nu pentru a-si face probe...
Stiu cazuri de parinti care incep mereu discutiile cu scuze: Te rog iarta-ma, am aflat ieri de sedinta de peste o luna, nu ti-am spus. Orice pentru ca discutia in fata copilului sa nu degenereze.
Stiu parinte care instiinteaza celalalt parinte de activitati de peste 10 ori fiecare activitate, doar-doar s-o prezenta mama macar la una din cinci. Da, e tata, e un barbat care a ales, in prezenta santajului emotional la care mama ii supune copiii, sa renunte la un concediu in afara ca sa duca copiii un an la psihoterapie. Obtine mereu acordul ei de iesire din tara contra bani! :))
Am parinte care petrece mai putin timp cu parintele rezident decat cu celalalt si cand spun petrece, ma refer la sta in prezenta lui, nu ma refer la timp de calitate: teme, jocuri etc.
Am parinte care e sunat ca peste 40 de minute iese copilul de la scoala si nu ajunge sa-l ia, fuge repede parintele 60 de km pana la scoala, orice sa nu simta copilul sentimentul de abandon asteptand pe treptele scolii.
Intelegeti, cu experienta dv., din ce experiente vorbesc eu? Am avut parinti care au spus ca nu pot lasa de la ei, au invatat sa nu lase, ci ca conduca relatia post-divoprt, dar s-o conduca spre binele copiilor lor. Unul dintre cupluri comunica doar prin biletele, post-it-uri din acelea...
Stiti ce inseamna sa duci copilul si sa-l p[redai amantei cu care te-a inselat sotul in ultimii 3 ani? Si sa-i explici cu mucii, cu serul fiziologic, sa o rogi sa verifice daca a transpirat?
Asa da parinte si nu plange si urla ca celalalt se plimba pe la munte si isi inseala si amanta de care ea are nevoie...
Nu exista scuza ca nu te poti gandi la copilul tau, ca nu-l poti creste; parintele care alege sa plece departe e incapabil si poate, in subconstientul sau, a luat cea mai buna decizie sa plece, vazand ca nu poate renunta la propriul egoism pentru copil. Totusi, sa ramai langa el dar sa fii la fel de departe, nu-mi pare mai bine. Sa stai sa te plangi de cat de departe iesi din tara, de cat si unde te duci etc. e aiurea in loc sa gasesti metode a a-i aduce copilului strandul si celalalt parinte aproape.
E pierdere de energie si nevoie de psiholog ca sa va adunati si sa faceti ceva pentru copil, ca plansul dupa o viata mai buna nu o aduce langa noi. Altfel, multi ar lua premii.
Aveţi perfectă dreptate în ceea ce scrieţi, dar observaţi şi dvs. că fiecare caz diferă de celălalt.De aceea, consider că fiecare caz în parte trebuie judecat cu atenţie de către cei investiţi să o facă, nu să dea hotărâri standard.
Dacă unul din părinţi declară că locuieşte în străinătate, la mii de km distanţă şi nu are venituri, tot acela justifică interesul pentru copil cu 3 bilete de avion dus-întors într-un an, dvs. ca judecător, i-aţi admite program de vizită bilunar?
Ştiţi, m-am inspirat un pic din sugestiile dvs. şi am acţionat ca atare.
Domnul are program cu ridicare de sâmbătă până duminica, obţinut anul trecut.După ce a obţinut programul, a venit o singură dată tot anul, copilul nu a vrut să plece fără mamă-reclamaţie la Poliţie şi la protecţie-declaraţii, apoi monitorizare 6 luni, cerut de dânsul.În cele 6 luni, a venit doar la prima înfăţişare la sediul Protecţiei, şi încă odată.
Anul acesta, a venit prima dată în iunie, , nu a fost în weekendul lui, a stat o săptămână ca să-şi pregătească nunta şi botezul noului copil, m-am întâlnit zilnic cu ei , am socializat cu soţia, i-am cumpărat cadou bebe-ului, ce mai, am crezut că totul e OK, am fost de acord ca copilul meu să participe la nunta lui.
A venit în iulie , tot în afara programului de vizită, să-şi ţină nunta; în prima zi, a spus că vrea să vadă copilul zilnic, am fost de acord; apoi a sunat că nu are timp, dar ne vedem peste 2 zile; peste 2 zile, ne-am întâlnit 5 minute, că se grăbea, apoi, a spus că el cu soţia au hotărât că nu am ce căuta la nunta lor - nici nu am vrut, ei s-au exprimat aşa anterior. Au adus copilului o bucăţică de tort de la nuntă, buchetul de pe masă, am socializat. În octombrie, de data asta în programul din hotărâre, a venit să ia copilul, evident, copilul a vrut numai cu mama, soţia domnului a filmat ostentativ şi a ameninţat cu Tribunalul, au plecat, miercuri s-au prezentat în timpul programului la grădiniţă(nu s-au interesat la mine la ce grădiniţă merge copilul, s-au interesat presupun la Protecţie), cu cadouri(menţionez că sâmbăta a venit fără), copilul s-a bucurat, fiindcă de când a venit, a tot aşteptat cadoul promis, şi, tatăl l-a pus pe copil să o sărute pe soţia lui, apoi pe surioara bebe şi a filmat şi pozat toate astea.Totul a durat 5 minute la grădiniţă, nu s-a interesat ce lucrări face copilul, ce talente are, cum se descurcă, important a fost să facă poze de ataşament.Apropo, a mai întrebat copilul dacă vrea să plece cu el în ţara unde stă şi copilul nu-mi spune ce a răspuns şi l-a mai întrebat dacă mama l-a învăţat să nu meargă cu el, toate astea în euforia copilului de a desface cadoul-un ou kinder, o cutie de balon de săpun şi o carte.
Copilul meu
anamaria2oop
Buna seara nu sunt casatorita si am un copil,eu locuiesc in oras iar copilul il tin la tara cu mama mea pentru ca nu am cu cine sa il las acasa cat timp eu ... (vezi toată discuția)
avocatnet.ro explicăm legislația
Martonze, utilizator
anamaria2oop