executare silita tarif rovinieta 28 euro

Ma bucur ca ma citeaza lumea :) Hotararea judecatoreasca de la Cluj se refera la contestatia impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei prin care se cere anularea procesului verbal si nu are legatura cu contestatia la executare. Raportat la speta supusa atentiei raportat la art. II din Lg nr. 144/2012 procesele verbale sunt nule deoarece au fost contestate in instanta inainte de intrarea in vigoare a Lg nr. 144/2012.

Judecătoria ROŞIORI DE VEDE Sentinţă civilă nr. 174 din data de 14.03.2014
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub numărul de mai sus, la data de 10.03.2014, petentul - BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC, AI, a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Procesul - verbal de constatare a contravenției nr. 0074948/14.04.2011, încheiat de creditoare, pentru obligația de plată a sumei de 28 de Euro.
În susținerea cererii, potrivit dispozițiilor art. 665 al. 1 CPC, la dosar au fost atașate următoarele înscrisuri în copie certificată de executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul: cererea de executare formulată de creditoare, titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției seria R.11 nr.0074948/14.04.2011, procesul-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției nr.46659/AF/06.05.2011, încheierea nr. 1 din data de 07 martie 2014 a executorului judecătoresc prevăzută de disp. art. 664 alin. 1 CPC, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, instanța a reținut că cererea formulată este neîntemeiată pentru următoarele argumente:
În fapt, instanța a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria R.11 nr.0074948/14.04.2011 încheiat de intimată, numitul CC a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002.
Prin același proces-verbal, numitul CC a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță a cărei executare se solicită a fi încuviințată.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
În drept, potrivit art. 665 alin. 5 pct. 7 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă există alte impedimente prevăzute de lege.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului CC, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de debitor, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de intrarea în vigoare a legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că numitul CC nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acestuia de a plăti suma de 28 de euro nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza Dumitru Popescu contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.";
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la intrarea în vigoare a respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 665 alin. 5 pct. 7 Cod procedură civilă, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de încuviințare a executări silite, întrucât în cauză există impedimentele prevăzute de lege la care s-a făcut referire mai sus.

da, frumos. doar ca in cazul meu fusese deja incuviintata executarea silita. eu am platit 300 de lei si am terminat balciul, cu toate ca am inghitit destul de greu palma asta data de cnadnr...

Pacat. Trebuia sa faceti contestatie la executare deoarece aveati motive sa castigati. Problema se pune la firmele de transport care platesc tarife mai mari. Oricum, si CNADNR este impins de la spate de Curtea de Conturi sa recupereze tarifele de despagubire.

CONTESTATIE EXECUTARE. INTIMAT CNADNR. TARIF DESPAGUBIRE. SENTINTA CIVILA DEFINITIVA. 03.02.2015.
Prin acţiunea civilă înregistrată la instanţă sub nr. 2712/329/2014, la data de 6 noiembrie 2014, contestatoarea-debitoare SC U SRL prin administrator C. I., în contradictoriu cu intimata-creditoare C. N. de A. şi D. N. din România SA - prin D. R. de D. şi P. B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună anularea tuturor actelor de executare, efectuate în dosarul de executare nr.1126/ 10.06.2014 al BEJ B. C., precum şi suspendarea executării, până la soluţionarea contestaţiei.
În motivarea contestaţiei, contestatoarea-debitoare a arătat că, prin procesul verbal nr.0186762/06.07.2011, societatea SC U. SRL a fost sancţionată cu amendă contravenţională, în valoare de 250 lei, pe motiv că autoturismul ce-i aparţine, a circulat la data de 21.01.2011, fără a deţine rovinietă valabilă.
Prin somaţia mobiliară, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc B. C., a fost înştiinţată că a fost încuviinţată urmărirea mobiliară şi i s-a pus în vedere că poate contesta executarea, în termen de 5 zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, fapt ce contravine, în opinia sa, dispoziţiilor art.713 alin.1 Cod procedură civilă.
Contestatoarea debitoare a mai arătat că, potrivit dispoziţiilor art.5 alin.5 din OG nr.2/2001, sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, iar, potrivit art.21 alin.3, aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei.
Contestatoarea-debitoare consideră că executarea silită este abuzivă, în condiţiile în care textul de lege ce reglementează tariful de despăgubire a fost abrogat.
Astfel, principalul motiv pentru care solicită anularea executării silite îl reprezintă principiul aplicării legii mai favorabile.
Un alt motiv de anulare a executării silite, în opinia sa, este şi prescripţia dreptului de a cerere executarea silită, în speţă aplicându-se termenul general de prescripţie, de 3 ani.
Pentru aceste motive, contestatoarea-debitoare a solicitat admiterea contestaţiei sale astfel cum aceasta a fost formulată.
În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.711-719 Cod procedură civilă.
Pentru dovedirea acţiunii, contestatoarea-debitoare a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.
A anexat acţiunii: copie somaţie de plată emisă de Biroul Executor Judecătoresc; copie încheiere din 08.10.2014 a Biroului Executorului Judecătoresc; copie proces verbal de constatare a contravenţiei; copie încheiere nr.1072 din data de 25.09.2014 a Judecătoriei .T M. şi copie pentru declanşarea urmăririi silite
Cu cererea înregistrată la instanţă, la data de 19 noiembrie 2014, a depus la dosar şi dovada achitării taxei judiciare de timbru şi recipisa prin care face dovada consemnării cauţiunii.
Intimata - creditoare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare şi a cererii de suspendare a executării silite. Cât priveşte cererea de suspendare a executării silite, intimata – creditoare a apreciat că, în cauză, debitoarea contestatoare nu a făcut dovada existenţei unui caz grabnic sau a lezării drepturilor sale.
Intimata – creditoare a mai arătat că, de la data comunicării procesului verbal de contravenţie, respectiv 20.07.2011 şi până la data încuviinţării executării silite, contestatoarea-debitoare nu a plătit de bună voie, creanţa stabilită în titlul executoriu, deşi procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinită cu respectarea dispoziţiilor legale.
Cât priveşte fondul cauzei, intimata – creditoare a arătat că în urma controlului efectuat s-a constatat că vehiculul proprietatea SC U SRL, a circulat pe drumurile publice, la data de 21.01.2011, fără a deţine rovinietă valabilă.
Pentru acest motiv, a fost încheiat proces verbal de contravenţie seria R11, nr.0186762/06.07.2011.
Intimata - creditoare a arătat că atât încheierea procesului verbal de contravenţie cât şi comunicarea acestuia s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale iar cererea de executare silită a fost formulată în termenul general de prescripţie, de 3 ani.
De asemenea, potrivit art.37 din OG nr.2/2001, procesul verbal de contravenţie constituie titlu executoriu dacă acesta nu a fost atacat cu plângere, în termen de 15 zile, de la comunicarea acestuia, situaţie ce se regăseşte şi în prezenta cauză. Mai mult decât atât, prin încheierea nr.1072/25.09.2014, Judecătoria T. M. a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu.
Intimata – creditoare a solicitat să fie respinse şi apărările formulate de contestatoarea – debitoare, potrivit cărora punerea în executoare a tarifului de despăgubire, în condiţiile abrogării dispoziţiilor legale ce o reglementa, este abuzivă, pentru următoarele argumente:
- emiterea şi comunicarea procesului verbal de contravenţie au fost efectuate cu respectarea termenelor legale;
- dispoziţiile art.8 alin.3 din OG nr.15/2002, modificate prin Legea nr.144/2012, se aplică doar de la data intrării în vigoare a Legii nr.144/2012, deci pentru faptele contravenţionale săvârşite după această dată. Cum procesul verbal de contravenţie s-a încheiat ulterior acestei date, rezultă că debitoarea - contestatoare nu poate beneficia de dispoziţiile Legii nr.144/2012, întrucât fapta contravenţională a fost săvârşită anterior datei la care legea a intrat în vigoare .De asemenea, legiuitorul a avut în vedere numai pe contravenienţii care au fost sancţionaţi în baza OG nr.15/2002 şi care au contestat, în instanţă, tarifele de despăgubire. Or, contestatoarea - debitoare nu a contestat procesul verbal de contravenţie, deşi acesta a fost comunicat conform dispoziţiilor legale, prin poştă cu confirmare de primire. De asemenea, intimata-creditoare a apreciat că, în speţă, nu este vorba de aplicarea legii contravenţionale mai favorabile, ci de executarea silită a creanţelor rezultate din procesele verbale de contravenţie, întocmite anterior datei intrării în vigoare a Legii nr.144/2012. Totodată, Decizia nr.228/2007 a Curţii Constituţionale referitoare la prevederile art.12 alin.1 din OG nr.2/2001 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinietă valabilă, ci exclude doar obligaţia de plată a tarifului de despăgubire. Pentru aceste motive, intimata-creditoare a solicitat respingerea contestaţiei la executare şi a cererii de suspendare a executării silite, formulate de contestatoarea debitoare. În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.205-208 Cod procedură civilă.
Intimata-creditoare a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri. A anexat cererii proces verbal de contravenţie seria R11 nr. 0186732/06.07.2011 şi dovada de comunicare a acestuia.Din oficiu, instanţa a solicitat BEJ Bran Cristian să comunice actele dosarului de executare nr.1126/2014.
Instanţa a încuviinţat, la cererea părţilor, proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine că, în urma cererii creditoarei SC CNADNR SA, cerere înregistrată la BEJ B. C., la data de 10.06.2014, s-a început executarea împotriva contestatoarei-debitoare SC U SRL, în vedere recuperării creanţei de 28 euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire, în baza titlului executoriu, respectiv procesul verbal de contravenţie seria R11 nr.0186762/06.07.2011.
Prin încheierea nr.1072 din data de 25.09.2014, pronunţată de Judecătoria Turnu Măgurele, s-a încuviinţat executarea silită.
La data de 03.11.2014, contestatoarea-debitoare a fost somată de BEJ B. C., conform confirmării de primire, să achite suma de 28 euro (în echivalent lei la data efectuării plăţii) şi suma de 263,51 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
Analizând actele dosarului de executare instanţa constată că procesul verbal de constatare a contravenţiilor seria R11 nr.0186762/06.07.2014 a fost încheiat şi pe numele contestatoarei-debitoare, potrivit dispoziţiilor legale, respectiv în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei (art.13 din OG nr.2/2001, şi comunicat prin poştă, cu confirmare de primire, în termenul legal de o lună de la data aplicării sancţiunii, termen prevăzut de art.14 din acelaşi act normativ.
Având în vedere că petenta nu a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal încheiat, acesta a devenit titlu executoriu, conform dispoziţiilor art.37 din OG nr.2/2001, conform cărora procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile, prevăzut la art.31 din OG nr.2/2001, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Instanţa înlătură apărările formulate de contestatoarea-debitoare şi reţine că cererea de executare silită a fost înregistrată la executorului judecătoresc, la data de 10.06.2014, deci în termenul general de prescripţie (3 ani), calculat de la data când procesul verbal de contravenţie a devenit titlu executoriu, respectiv de la data împlinirii termenului de 15 zile de la comunicarea acestuia (20.07.2011).
Instanţa apreciază că procedural, BEJ B. C. a respectat dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la executarea silită.
Instanţa reţine însă că, prin Decizia nr.112/06..2014 Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.II din Legea nr.144/2012 pentru modificarea OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de CNADNR SA- Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea a constatat că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art.II din Legea nr.144/2012, prin Decizia nr.385 din 1 octombrie 2013, publicată în monitorul Oficial al României, Partea I, nr.723 din 25 noiembrie 2013, şi Decizia nr.505 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.47 din 21 ianuarie 2014, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată şi a reţinut că, prin OG nr.15/2002, legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligaţia plăţii unui tarif pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români şi străini, pentru toate vehiculele înmatriculate, astfel cum se precizează în art.1 alin.2 din actul normativ menţionat.
Curtea a arătat că, potrivit art.8 alin. 1 din ordonanţă, neachitarea acestui tarif reprezintă contravenţie şi se sancţionează cu amendă.
Distinct de sancţiunea amenzii prevederile art.8 alin.3 din OG nr.15/2002 impuneau în sarcina contravenientului şi obligaţia de a achita, cu titlu de tarif de despăgubire, o anumită sumă de bani.
Prin art.1 pct.2 din Legea nr.144/2012, au fost abrogate prevederile din OG nr.15/2002 referitoare la plata acestui tarif de despăgubire iar, prin art.II din acelaşi lege, s-a prevăzut anularea acelor tarile de despăgubire, aplicate şi contestate în instanţă, până la data intrării în vigoare a legii.
Soluţionând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a mai reţinut că legea contravenţională mai favorabilă este, alături de legea penală mai favorabilă, o excepţie de la regula neretroactivităţii legii.
Astfel, referindu-se la tariful de despăgubire aplicate şi contestate în instanţă, până la data intrării în vigoare a Legii nr.144/2012 şi dispunând anularea lor, prevederile de lege au caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecinţele săvârşirii unei contravenţii. De asemenea, Curtea a statuat că, în urma abrogării dispoziţiilor legale care instituiau obligaţia achitării tarifului de despăgubire - suplimentar faţă de obligaţia de plată a amenzii, textul conţine o normă contravenţională mai favorabilă, în concordanţă cu prevederile art.15 alin.2 din Constituţie.
De asemenea, prin Decizia nr.228 din 13 martie 2007, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.12 alin.1 din OG nr.2/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.283 din 27 aprilie 2007, Curtea a reţinut că aplicarea legii noi, care nu mai prevede şi sancţionează contravenţional o anumită faptă, trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia şi la stadiul derulării cauzei.
Totodată, Curtea a constatat că fapta contravenţională trebuie privită atât sub aspectul săvârşirii şi constatării acesteia cât şi sub aspectul aplicării şi executării sancţiunii şi că, din acest punct de vedere, prin intrarea în vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contravenţie, sancţiunile contravenţionale nu se mai aplică, iar, în cazul celor aplicate dar aflate în curs de executare de la data intrării în vigoare a noii legi, sancţiunile nu se mai execută.
Curtea a statuat astfel că efectele legii noi se aplică tuturor sancţiunilor contravenţionale aplicate şi neexecutate până la data intrării sale în vigoare şi că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevedere şi nu mai sancţionează fapta, doar la situaţia neaplicării sancţiunii, echivalează cu deturnarea intenţiei legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancţiunilor aplicate şi neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acesta nu se mai execută.
Curtea a conchis că o sancţiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
În prezenta cauză, din înscrisurile aflate la dosar, instanţa reţine că procedura de executare a creanţei creditoarei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA vizează recuperarea tarifului de despăgubire, ce a fost abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr.144/2012, la care se adaugă cheltuielile de executare.
Faţă de Jurisprudenţa Curţii Constituţionale, reiterată mai sus, instanţa apreciază că nu mai poate fi pusă în executare creanţa creditoarei, motiv pentru care, în temeiul art.719 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să admită contestaţia la executare, formulată de contestatoarea-debitoare SC U SRL, în contradictoriu cu intimata-creditoare Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti şi va dispune anularea executării ce formează obiectul dosarului de executare nr.1126/2014, al Biroului Executorului Judecătoresc B. C.
Admiţând contestaţia, instanţa apreciază că aceasta constituie un motiv temeinic pentru suspendarea executării silite, astfel că, în temeiul art.718 alin.1 Cod procedură civilă va dispune suspendarea executării până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare