Exageram noi sau tatal chiar se foloseste de copilul sau??

Situatia este urmatoarea:
- parinti divortati , cu divortul pronuntat in anul 2012 (divortul a durat aproximativ un an si jumatate deoarece tatal a avut mereu ceva de comentat, de adaugat, de combatut);
- mama nu a avut nicio pretentie, prin urmare divortul (de comun acord) a fost pronuntat conform cererilor tatalui;
- timp de aproximativ un an totul a decurs (mai mult sau mai putin) conform hotararii judecatoaresti;
- din primavara anului 2014 tatal si-a gasit o noua concubina care practic il intretine;
- de cand a aparut acesta concubina in viata tatalui copilului (am uitat sa specific, copilul are acum 7 ani), orgoliul ii este gadilat si a prins mult tupeu nemotivat;
- concubina (are la randul ei un copil mai mare dacat minorul in cauza) plateste pentru el si copil diverse depalsari (tabere, excursii, iesiri in weekenduri in afara orasului) ceea ce il face pe el sa i bata mamei obrazul ca el duce copilul si colo si colo, si face si drege cu el, iar ea nu este in stare de asa ceva;
- de cand este cu acesta concubina a hotarat ca hotararea judecatoareasca nu ii este favorabila (specific inca o data ca hotararea judecatoareasca este exact ce apare in cererea pe care el a depus-o la dosar) asa ca a inceput sa o interpreteze dupa cum ii convine lui mai mult (in loc sa ia copilul vineri la ora 18 venea sa il ia mare repede pe motiv ca de fapt in hotarare scrie ora 10 nu 18, ca vrea sa aiba copilul toata vacanta pe motiv ca in alta vacanta a sta la mama pentru ca el a declarat ca nu are bani ca sa tina copilul la el, etc.);
- in luna decembrie, satula de toate aceste interpretari ale tatalui copilului, mama a depus cerere la judecatorie cerand sa li se dea ambilor mura-n gura care aste ora de luare a copilului, ora de aducere a copilului, ce inseamna jumatate de vacanta si care jumatate si de asemenea cum sa se procedeze cu sarbatorile legale, ziua copilului, ziua de nastere a copilului etc;
- de cand a aflat de aceasta cerere a fostei sotii, tatal copilului a luat-o razna (asta se poate vedea in comportamentul copilului de fiecare data cand vine din weekendul petrecut la tatal lui, pardon la concubina tatalui lui);
- din luna decembrie 2014 copilul nu mai face nimic din ceea ce inseamna comportament specific unui copil: ne se mai joaca (nici macar cu Lego, preferatele lui), la scoala nu se ma intelege cu copii pe care ii bate ( din acest motiv toti colegii il ocolesc si nu se ma joaca cu el), acasa nu-i mai intra nimeni in gatii, suparandu-se si enervandu-se din absolut orice, nimic din ce facem noi (mama, bunica si matusa) nu este bine, mai nou, pentru ca "la tata si.... (concubina) se face altfel";
- in loc sa se joace, sa repete pentru scoala, sa construiasca ceva din Lego, sa se uite la desene animate sau la vreun film pentru copii ne urmareste prin casa sa auda si sa vada tot ce facem (si credeti-ma ca nu exagerez deloc);
- tatal i-a facut mamei reclamatie la protectia copilului pe motiv ca nu este mama buna;
- mie mi-a facut reclamatie la politie pentru ca i-am certat copilul (mama copilului are viza de flotant la adresa bunicii copilului, pentru ca este inscris la o scoala apropiata de adresa bunicii, motiv pentru care copilul practic locuieste cu mine si cu bunica);
- fiecare dintre noi am vorbit fie personal fi prin sms-uri cu tatal copilului incercand sa il facem sa inteleaga ca prin comportamentul si vorbele spuse copilului nu ii face deloc bine acestuia din urma, dar nu am avut cu cine sa ne intelegem;
- in fiecare mesaj pe care il trimite mamei copilului pe langa reamintirea faptului ca nu este deloc o mama buna (nu face nimic pentru copil, "nici macar o supa" in timp ce el face de toate si orice pentru copilul lui (pe ideile si banii concubinei), ii reaminteste ca el "da o gramada de bani pentru copil si prin asta isi face datoria de tata" (gramada insemnand 350 lei pe luna);
- a amenintat-o pe mama copilului ca o s-o faca sa ii dea banii inapoi (banii pentru pensia alimentara) pentru ca el ii da prea multi bani (mamei nu copilului);
- la infatisare de la judecatorie ceruta de mama pentru lamurirea cu privire la termenii hotararii judecatoresti, tatal a spus in fata judecatorului ca el nu intelege "de ce trebuie sa plateasca pensie alimentara copilului pentru ca el oricum are grija de copil cand acesta e la el" si ca vrea sa depuna o cerere prin care sa ii pretinda mamei sa ii dea inapoi banii primiti de copil retroactiv din momentul depunerii cererii de divort;
- mama a ajuns in situatia de a se gandi ca poate e mai bine sa renunte la custodia copilului (custodie comuna cu copilul in grija mamei) si sa plateasca ea pensie alimentara pentru un an de zile (pentru ca incercand sa dam de capatul problemei si interpretand toate actiunile, vorbele si mesajele tatalui copilului) am ajuns la concluzia ca de fapt asta vrea tatal copilului (problema e ca bietul copil ar avea mult de suferit din punct de vedere psihic);
- de la inceputul scolii copilul a mers la consiliere in cadrul scolii dar se pare ca indiferent ce a facut consiliera cu copilul in fiecare saptamana a facut gresit deoarece in loc sa isi revina, copilul "a cazut" din ce in ce mai mult;
- ar mai fi multe alte amanunte care nu fac decat sa te duca cu gandul la faptul ca copilul este de fapt o marioneta in mainile tatalui care probabil se gandeste ca asa ne face noua (mamei, bunicii si matusii copilului) rau.
Tatal copilului este maestru in a intoarce situatia in favoarea lui si in plus am observat ca are "puterea de a fermeca" femeile indiferent de statutul lor social sau intelectual si din nefericire pentru binele copilului de problemele legate de copii se ocupa numai femei sau aproape numai femei.

Tinand cont de faptul ca starea psihica si comportamentul copilului "se strica" pe zi ce trece si de faptul ca am ajuns si noi la capatul rabdarii din cauza comportamentul tatalui si al copilului, dati-ne un sfat. Ce ar trebui sa facem ca sa fie bine: vizita la psiholog (desi consiliera de la scoala tot psiholog e), un nou dosar la judecatorie, incredintarea minorului tatalui sau (de proba) ca sa isi dea seama ca nu e chiar floare la ureche sa cresti si sa ai grija de un copil cand nu are vacanta sau nu este weekend... Poate aveti voi vreo alta idee care sa nu ii dauneze copilului si nici noi sa nu mai traim intr-un stres continuu.