Sunt divortat si am o fetita de 8 ani.
Am un program de vizitare a fetei dar nu mi se respecta. Fata e educata sa ma urasca.
Am incercat la executorul judecatoresc dar a zis ca-mi ia banii dar nu-mi garanteaza ca imi voi vedea fata daca minora nu vrea sa vina la mine si nu vrea.
Am vorbit si cu cei de la politie si nu pot face nimic.
Am facut o plangere si la protectia copilului, au venit si ei sa faca "medieri" etc si tot nimic.
Am avut si exercitarea autoritatii parintesti impreuna cu fosta nevasta dar mi-a luat instanta si acest drept.
Intr-o vreme imi vedeam fata la scoala in pauza mare dar nici acolo nu ma mai lasa cei de la scoala pe motiv "ca nu-s in timpul programului de vizita"
Statul roman nu ma ajuta cu nimic pe mine tata sa imi vad copilul.
Ce pot face pentru a mi se respecta programul de vizita al fetei mele?
Pot da statul in judecata pentru ca nu mi se respecta dreptul de a-mi vedea copilul?
Doamna Maria, sunt de acord cu dumneavoastra si am mai zis ca din acest considerent pe care il sustin 100% sotul meu nu a inceput n procese, nu a facut plangeri, nu a executat fosta sotie, incearca doar sa aiba un minim de contact cu fata lui si grija de ea cat poate de mult.
Dar va spun din experienta ca atunci cand ai probleme cu fostul sau fosta ti se spune doar sa recurgi la executor judecatoresc. Sau la Protectia Copilului care cam tot acolo te trimit.
Nu exista cale de mijloc din punct de vedere legal.
Am inteles zilele trecute ca si ca Protectia Copilului sa deschida proces pentru consiliere psihologica intai trebuie sa executi mama silit.
In ceea ce priveste neplata pensiei alimentare taticii care isi uita obligatiile au inceput sa faca si puscarie. Poate a doua oara isi amintesc si de acestea nu numai de drepturi. In 2014, un barbat de 46 de ani din Botosani a facut 6 luni de inchisoare. Barbatul a fost condamnat de Judecatoria Botosani fiind acuzat de fosta sotie de abandon de familie. Deci se poate si asta.
Nu domnule againstpas eu nu cred in fiinte perfecte, nici mame, nici tati! Rolul meu nu e sa vand gogosi copilului meu caci abia in acest fel sa-i manipulez opiniile. Nu incerc sa minimalizez nimic bun din ce face tatal, nu incerc sa maximizez nimic din ce face rau. Ma ingrozeste gandul ca crescand mare copilul meu si-ar putea aminti ca eu am fost cea care i-am denigrat tatal si ca va veni ziua cand ma va intreba: "De ce spuneai ca tata e rau, ca ne-a parasit (asta e una din cele mai mari idiotenii), cand el doar nu isi mai dorea sa traiasca cu tine?" Ma mir adesea insa ca unii tati nu se gandesc si ei la aceasta zi, cand copilul eventual ii va intreba:"De ce urlai la mama, de ce o loveai, crezi ca pe mine nu ma durea asta? De ce ii dadeai in batjocura 200 de lei ptr mine? Nu te gandeai ca fie ea a trebuit sa munceasca mult mai mult, privandu-ma de prezenta ei, fie eu bateam mingea in spatele blocului ptr ca mama nu avea suficienti bani sa ma duca la mare?"
Dna Maria nu-i spun copilului ca tatal nu vrea pentru ca imi menajez copilul! Pentru ca niciun copil nu poate fi fericit intelegand ca tatalui sau mamei lui nu-i pasa de el!!! Ca mi-ar veni si sa strig "ca nu vrea" e adevarat, dar atunci, asa cum am mai scris, imi sun o prietena si ii spun ei tot ce imi sta in gusa plina ca de pelican. Copilul nu e confidentul meu!
Dna Ony ma intreb, si aici ma refer in 1ul rand la DGASPC, unde ar exista psihologi, ar putea oare acestia sa faca si altfel de "recomandari"? De exemplu: Domnule (ca vorbeam de tati) ati intrebat-o vreodata pe mama cum se descurca, daca o puteti ajuta cu ceva? Domnule v-ati oferit vreodata sa duceti mama cu copilul la bunica de la tara cu masina dvs? Domnule i-ati propus de exemplu mamei sa treceti pe acasa sa vedeti camera copilului si sa discutati cu copilul daca ii lipseste ceva, daca isi doreste ceva nou in camera lui? Probabil ca sunt si alte sugestii mult mai destepte decat cele enumerate de mine. Sugestiile sunt valabile si pentru bataioasa organizatie a arpc-ului!
Doamna draga reactia e foarte simpla: ploua, imi iau umbrela, ma umpli de plangeri si procese si spectacole cu executor si politie, imi iau scutul si sabia sa ma apar. Mi-as lua oare umbrela daca n-ar ploua? mi-as lua oare scutul daca n-ai arunca cu pietre? De aia se spune cine seamna vant culege furtuna!
Ony, spuneţi că , "Curtea" a început să-şi dea seama de alienare. Acea hotărâre a Curţii este de prin 2004, cam demult, într-un caz (cine ştie al cui caz, în Romania totu-i posibil!), pe care Custodia Comună o scoate în evidenţă, oare câte hotărâri ale Curţii susţin contrariul?
Ştiţi cum e? Dragul nostru tătic afirmă în instanţă că-i sabotez relaţia cu copilul, că este alienat, că nu este pregătit emoţional, când vine o dată la 6 luni, adică în loc de 12 vizite, vine odată! Culmea e că cineva poate să îl şi creadă!
Apoi, spuneţi că un părinte care face reclamaţii, nu e violent. Mă rog, poate vă referiţi că nu e violent fizic, dar sunt care, pe lângă violenţa fizică, suplimentează cu violenţa psihică. DA, reclamaţiile, chemările în judecată (nefondate) reprezintă violenţă psihică, atât asupra părintelui aşa zis alienator, cât şi asupra copilului, pentru că, cf. legii, la reclamaţiile de acest tip, autorităţile sesizate trebuie să verifice sesizarea.DGASPC merge la domiciliul minorului sau convoacă la sediu mama cu copilul, mama este interogată şi-şi spune păsul în faţa copilului, copilul este interogat. Poliţia cheamă partea reclamată să dea declaraţii, la sediul Poliţiei.
O faci odată, o faci de 2 ori, dar ca treaba asta să se repete de zeci de ori nu mai reprezintă "răbdarea" şi nonviolenţa stimabilului tată, nici măcar interesul pentru copil, ci ceva mult mai periculos.Iar autorităţile nu se sesizează din oficiu, iar instanţele, la fel de nepăsătoare, deschid dosar după dosar, fără să amendeze abuzul procesual al reclamantului. Cum credeţi că se simte acel copil când iar vin nişte tanti cu nene să îl întrebe dacă s-a jucat cu tata, dacă mama i-a spus că tata e rău, dacă vorbeşte cu el la telefon, etc. ? Dar aude şi cum e luată mama la întrebări şi din ce cauză trebuie să vină la domiciliu, în inspecţie.
Referitor la executarea silită, cf. legii, executorul ar trebui să constate în primul rând refuzul părintelui de a lăsa copilul în program, abia apoi să ceară consilierea psihologică.
Dar un părinte normal are acum posibilitatea de a cere monitorizarea programului de vizită şi, în caz de refuz al minorului de a relaţiona cu părintele vizitator, DGASPC poate oferi program de consiliere, evitând executarea silită, cu cheltuielile aferente.
Doamna proastasatului, sunt tati care suna sa intrebe. Sunt tati care nu au numar de telefon unde sa sune.
Putem sa dam exemple si contraexemple pana maine pentru ca e plina lumea de uscaturi.
Dar pana una alta, va intreb, care ar fi solutia sa zicem nu pentru domnul care a deschis topicul ci pentru un tata care face toate lucrurile mentionate de catre dumneavoastra dar care tot e indepartat de copil.
Un tata care nu vrea sa se impace cu fosta si care datorita acestui fapt si-a pierdut copilul.
Un tata care a incercat sa discute rational cu fosta fara nici un raspuns.
Nu a facut reclamatii, nu a executat silit, se gandeste in acest moment, siderat de ce i se intampla pe ce drum sa o ia.
Custodie minor
Vicky777
Buna seara , am divortat la sfarsitul lunii septembrie. In urma acestuia domiciliul fiului nostru a fost stabilit la mine ( mama) iar autoritatea parinteasxa ... (vezi toată discuția)
avocatnet.ro explicăm legislația
Martonze, utilizator
adi_2010