Repet, daca nu ati facut dezbaterea mostenirii si, nu aveti certificat de mostenitor nu sunteti nici debitor, daca acceptati mostenirea, deveniti debitor si banca va executa bunurile mostenite ptr.acoperirea debitului(capital+dobanda) in rest, discutii colaterale.
Nu conteaza, creditorul trebuie doar sa afle de bun, ca apoi poate ataca si dezbate el mostenirile, de aceea spun.
Succesiunile sunt deschise, banca poate, dupa ce afla, sa ingtroduca actiune in instanta si obtine si cele doua dezbateri de mosteniri si hotarare si executa. daca vrea si e interesata, caci depinde de valoarea creditului, a casei, de politicile bancii etc.
@nirolf74,
Văd că nu v-a răspuns nimeni dintre cei care cunosc legislaţia. Eu nu o cunosc, dar vă pot relata foarte pe scurt un caz asemănător, legat de termenul de recuperare a datoriilor. Un coleg de-al meu a avut încheiat un contract cu un furnizor de utilităţi. Dat fiind faptul că de acel contract beneficiau mai multe persoane, iar unele nu achitau sumele care le reveneau, colegul meu a reziliat contractul, pentru a încheia unul nou, exclusiv pentru locuinţa lui. La momentul rezilierii a fost în audienţă la unul dintre şefii companiei respective, care, după ce a văzut datele cazului, a decis ca titularul contractului (respectiv, colegul meu) să achite factura până la data respectivă (de fapt, cea mai recentă factură emisă), urmând ca sumele care urmau să fie plătite de la acel moment până la rezilierea în fapt (deci, debranşarea celorlalte apartamente şi rebranşarea apartamentului lui) să nu-i mai revină lui şi să fie achitate de ceilalţi locatari ai clădirii în momentul în care ar fi dorit să încheie, la rândul lor, contract cu firma respectivă de utilităţi.
Şi acum vine partea oarecum similară cu cea a dvs. După vreo 3 ani, colegul meu a primit în cutia de scrisori o înştiinţare de la o firmă recuperatoare de creanţe în care i se spunea că are datorii la respectivul furnizor de utilităţi de "x" lei, cu penalităţi de întârziere, şi că dacă nu achită suma va fi dat în judecată. Deci, DUPĂ 3 ANI!! (Cazul lui s-a rezolvat, pentru că a mers din nou în audienţă, iar la conducerea companiei era cunoscut cazul şi a fost vorba despre neglijenţa unui funcţionar care nu a operat corect toate datele şi de aceea a apărut ca restanţier), dar ceea ce am vrut eu să subliniez este termenul de 3 ani (poate chiar mai mult) în care i-a venit acea somaţie cu avertizarea că dacă nu plăteşte va fi acţionat în instanţă. Aşadar, dacă există un termen de prescripţie, acesta este mult mai mare, nu doar un an... Nu vreau să vă îngrijorez, dar este bine să ştiţi aceste lucruri pentru a nu vă trezi, la un moment dat, într-o situaţie din care veţi putea ieşi mai greu decât acum