ordonanta de plata =procedura concilierii directe?

Cum sa poata fi somatia de plata considerata o forma de conciliere prealabila in materie comerciala ? Creditorul ce actioneaza in temeiul O.G. nr. 5/2001 urmareste obligarea acestuia la plata, pe cale judecatoreasca, urmand sa obtina o hotarare posibil a fi pusa in executare silita (un titlu executoriu), chiar si in cazul in care intervine inchiderea dosarului conform art. 5. Finalizarea procedurii concilierii prealabile nu are drept consecinta obtinerea unui titlu executoriu. Mai mult, spre deosebire de procedura somatiei de plata, aplicarea dispozitiilor art. 720 indice 1 nu este limitata la creantele certe, lichide si exigibile, ci vizeaza parcurgerea unei proceduri prealabile, obligatorie pentru sesizarea legala a instantei (asa cum spune art. 109 C.proc.civ.). Procedura prealabila a concilierii este aplicabila doar in cauzele in materie comerciala, evaluabile in bani. Procedura prevazuta de somatia de plata, in temeiul O.G. nr. 5/2001 nu este limitata la comercianti si litigii in materie comerciala, poate fi utilizata si in privinta creantelor rezultate din raporturi juridice civile.
Mi se pare ridicola argumentatia unui complet al ICCJ, cum ca "Raţiunea concilierii prealabile este aceea de a simplifica şi degreva judecăţile având ca obiect pretenţii de natură bănească, pretenţii ce pot fi soluţionate pe cale amiabilă şi într-un termen scurt" si in acelasi timp ca este "echipolenta procedurii somatiei de plata". In opinia acelui complet, in loc ca partile sa urmeze procedura concilierii directe, se pot judeca pe calea somatiei de plata in acest fel fiind satisfacuta ratiunea simplificarii si degrevarii judecatilor, de parca procedura somatiei de plata nu presupune o judecata.

Gabriel S a scris:

Cum sa poata fi somatia de plata considerata o forma de conciliere prealabila in materie comerciala ? Creditorul ce actioneaza in temeiul O.G. nr. 5/2001 urmareste obligarea acestuia la plata, pe cale judecatoreasca, urmand sa obtina o hotarare posibil a fi pusa in executare silita (un titlu executoriu), chiar si in cazul in care intervine inchiderea dosarului conform art. 5. Finalizarea procedurii concilierii prealabile nu are drept consecinta obtinerea unui titlu executoriu. Mai mult, spre deosebire de procedura somatiei de plata, aplicarea dispozitiilor art. 720 indice 1 nu este limitata la creantele certe, lichide si exigibile, ci vizeaza parcurgerea unei proceduri prealabile, obligatorie pentru sesizarea legala a instantei (asa cum spune art. 109 C.proc.civ.). Procedura prealabila a concilierii este aplicabila doar in cauzele in materie comerciala, evaluabile in bani. Procedura prevazuta de somatia de plata, in temeiul O.G. nr. 5/2001 nu este limitata la comercianti si litigii in materie comerciala, poate fi utilizata si in privinta creantelor rezultate din raporturi juridice civile.
Mi se pare ridicola argumentatia unui complet al ICCJ, cum ca "Raţiunea concilierii prealabile este aceea de a simplifica şi degreva judecăţile având ca obiect pretenţii de natură bănească, pretenţii ce pot fi soluţionate pe cale amiabilă şi într-un termen scurt" si in acelasi timp ca este "echipolenta procedurii somatiei de plata". In opinia acelui complet, in loc ca partile sa urmeze procedura concilierii directe, se pot judeca pe calea somatiei de plata in acest fel fiind satisfacuta ratiunea simplificarii si degrevarii judecatilor, de parca procedura somatiei de plata nu presupune o judecata.

Cu toate astea, instantele cam iau de buna hotararea ICCJ si nici macar nu-si mai bat capul cu problema asta. Daca s-a facut somatie de plata anterior, nici nu-i mai intereseaza convocarea la conciliere.
Si mie mi se pare aberant, e o modalitate de a eluda niste norme care te obliga sa incerci rezolvarea pe cale amiabila cu debitorul inainte de a investi instanta cu solutionarea litigiului . Ca prin somatie, numai rezolvarea amiabila n-o urmaresti!

Pe de alta parte, o data ce ai parcurs procedura somatiei de plata/ordonanta de plata, iar debitorul continua sa nu plateasca, e aproape evident ca partile nu ajung la un consens si este necesara interventia instantei de judecata.

Iuna a spus:
"Pe de alta parte, o data ce ai parcurs procedura somatiei de plata/ordonanta de plata, iar debitorul continua sa nu plateasca, e aproape evident ca partile nu ajung la un consens si este necesara interventia instantei de judecata."
Pai daca ai castigat pe Somatie/ordonanta si debitorul nu plateste, nu-l executi silit?
Daca il executi silit, pentru ce mai este necesara interventia instantei?
In ce priveste somatia de plata, solutia ICCJ este corecta cand apreciaza ca aceasta tine loc de conciliere.
In fond la conciliere, ii transmiti debitorului impreuna cu inscrisurile cu care dovedesti creanta ta si invitatia de a va intalni si de cadea de acord cum sa plateasca debitul.
Daca lucrurile merg bine, se cade de comun acord cum va face debitorul plata.Daca debitorul nu vine la conciliere solutia este de a-l obliga instanta de judecata sa plateasca.
In cazul Somatiei, la fel se transmit catre debitor,prin intermediul instantei de judecata, pretentiile creditorului si inscrisurile care dovedesc creanta sa.
Pana la termen, debitorul daca isi recunoaste debitul, plateste si face dovada in instanta iar procedura se inchide.
Daca recunoaste debitul, dar cere instantei sa plateasca in transe, instanta va hotari astfel si va emite somatia de plata .Instanta va emite somatie si in cazul in care debitorul nu pune in discutie creanta creditorului
De aceea este si taxa de timbru atat de mica la somatia de plata.
Daca in fata instantei sunt discutii privind creanta atunci instanta va respinge cererea de emitere a somatiei si creditorului ii ramane dreptul comun.
In aceasta situatie, solutia data pe cererea de emitere a somatiei tine loc de conciliere.
De ce? Opinia mea este urmatoarea:
Debitorul a fost informat asupra pretentiilor creditorului si s-a incercat impacarea lor , ca si la conciliere, prin plata de catre debitor a creantei. Faptul ca el a criticat creanta , ca nu e certa, lichida si exigibila, scopul somatiei de plata nu mai poate fi indeplinit, fiind o procedura de urgenta.
Atunci creditorului ii ramane actiunea in procedura comuna, in cadrul careia va dovedi cu solutia data in procedura somatiei de plata, ca a incercat sa obtina de la debitor plata creantei sale.

Procedura concilierii in materie comerciala este o cale extrajudiciara, si se aplica numai cauzelor de natura comerciala. Procedura somatiei de plata este o cale judiciara, ce se aplica si litigiilor de natura civila. Diferentele intre cele doua, pe langa dispozitiile art. 109 din C. proc. civ., mi se par mai mari decat eventualele asemanari care sa permita considerarea ca fiind indeplinita procedura concilierii in cazul in care anterior s-a desfasurat o procedura a somatiei de plata. Cat timp in cod nu se mentioneaza ca nu se aplica procedura concilierii prevazute de art. 720 ind 1 C.proc. civ. daca intre partile comercianti s-a desfasurat anterior un litigiu pe somatie de plata, dispozitiile privind procedura prealabila sunt pe deplin aplicabile.

cazacioc a scris:

Iuna a spus:
"Pe de alta parte, o data ce ai parcurs procedura somatiei de plata/ordonanta de plata, iar debitorul continua sa nu plateasca, e aproape evident ca partile nu ajung la un consens si este necesara interventia instantei de judecata."
Pai daca ai castigat pe Somatie/ordonanta si debitorul nu plateste, nu-l executi silit?
Daca il executi silit, pentru ce mai este necesara interventia instantei?In ce priveste somatia de plata, solutia ICCJ este corecta cand apreciaza ca aceasta tine loc de conciliere.
In fond la conciliere, ii transmiti debitorului impreuna cu inscrisurile cu care dovedesti creanta ta si invitatia de a va intalni si de cadea de acord cum sa plateasca debitul.
Daca lucrurile merg bine, se cade de comun acord cum va face debitorul plata.Daca debitorul nu vine la conciliere solutia este de a-l obliga instanta de judecata sa plateasca.
In cazul Somatiei, la fel se transmit catre debitor,prin intermediul instantei de judecata, pretentiile creditorului si inscrisurile care dovedesc creanta sa.
Pana la termen, debitorul daca isi recunoaste debitul, plateste si face dovada in instanta iar procedura se inchide.
Daca recunoaste debitul, dar cere instantei sa plateasca in transe, instanta va hotari astfel si va emite somatia de plata .Instanta va emite somatie si in cazul in care debitorul nu pune in discutie creanta creditorului
De aceea este si taxa de timbru atat de mica la somatia de plata.
Daca in fata instantei sunt discutii privind creanta atunci instanta va respinge cererea de emitere a somatiei si creditorului ii ramane dreptul comun.
In aceasta situatie, solutia data pe cererea de emitere a somatiei tine loc de conciliere.
De ce? Opinia mea este urmatoarea:
Debitorul a fost informat asupra pretentiilor creditorului si s-a incercat impacarea lor , ca si la conciliere, prin plata de catre debitor a creantei. Faptul ca el a criticat creanta , ca nu e certa, lichida si exigibila, scopul somatiei de plata nu mai poate fi indeplinit, fiind o procedura de urgenta.
Atunci creditorului ii ramane actiunea in procedura comuna, in cadrul careia va dovedi cu solutia data in procedura somatiei de plata, ca a incercat sa obtina de la debitor plata creantei sale.

am castigat pe somatie (de fapt pe ordonanta de plata), dar de partea debitorului, adica am respins actiunea.
iar creditorul continua sa pretinda suma pe dreptul comun (suma e derizorie, 1600 lei, dar orgoliul e mare!).

eu trebuie sa sustin acum ca procedura concilierii nu a fost indeplinita, chiar daca a existat o actiune intemeiata pe OUG 119/2007.
poate ca in anumite cazuri un astfel de proces anterior introducerii cererii pe dreptul comun ar putea anula ratiunea unei concilieri prealabile (pentru toate motivele aratate mai sus) dar nu mi se pare corect ca aceasta sa constituie o regula, de la care sa nu existe cel putin unele exceptii.