ordonanta de plata =procedura concilierii directe?

Gabriel S a scris:

Procedura concilierii in materie comerciala este o cale extrajudiciara, si se aplica numai cauzelor de natura comerciala. Procedura somatiei de plata este o cale judiciara, ce se aplica si litigiilor de natura civila. Diferentele intre cele doua, pe langa dispozitiile art. 109 din C. proc. civ., mi se par mai mari decat eventualele asemanari care sa permita considerarea ca fiind indeplinita procedura concilierii in cazul in care anterior s-a desfasurat o procedura a somatiei de plata. Cat timp in cod nu se mentioneaza ca nu se aplica procedura concilierii prevazute de art. 720 ind 1 C.proc. civ. daca intre partile comercianti s-a desfasurat anterior un litigiu pe somatie de plata, dispozitiile privind procedura prealabila sunt pe deplin aplicabile.

In primul rand vorbim de procedura reglementata de OU 119/2007 care se aplica creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.
In al doilea rand chiar daca una este o cale judiciara si alta este extrajudiciara scopul urmarit de ambele, care este esential, este tocmai solutionarea litigiului dintre parti.
Dupa parerea mea, daca reclamantul a optat pentru OU 119/2007, realizandu-se convocarea partii adverse, comunicandu-i in scris pretentiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijina acestea, beneficiind si de prezenta judecatorului care poate starui la rezolvarea situatiei, sunt intrunite toate premisele unei concilieri directe, nejustificandu-se , in cadrul procedurii intemeiate pe dreptul comun, o noua intalnire intre parti in vederea rezolvarii amiabile a situatiei.
Mai mult daca pe cale judiciara nu s-a rezolvat situatia, greu de crezut ca printr-o intalnire extrajudiciara ulterioara s-ar rezolva.
S-ar pierde timp, procedura intre parti (convocare aratarea pretentilor si temeiul lor) este realizata ca si in cazul concilierii si rezultatul este acelasi, adica se ajunge tot la introducerea unei actiuni in instanta, afectand celeritatea procesului prin parcurgerea unei cai care a mai fost parcursa odata.

Procedura prevazuta de OUG nr. 119 se refera la ordonanta de plata, procedura prevazuta de O.G. nr. 5/2001 se refera la somatia de plata. Eu m-am referit la somatia de plata, comentand precedentele judiciare expuse care faceau trimitere tot la somatia de plata. In opinia mea, procedurile legale prealabile introducerii unei actiuni in instanta nu sunt facultative, iar partea nu are libertatea sa le indeplineasca de o maniera pe care o considera potrivita, fiind necesara indeplinirea lor cu observarea formelor legale.

Corect ce spuneti , dar scopul pt. care a fost instituita procedura concilierii directe a fost tocmai stabilirea unui contact intre parti prin care sa-si aduca la cunostinta pretentile, actele in baza carora sunt formulate aceste pretentii si sa gaseasca o rezolvare la problema, incercand sa evite astfel deschiderea unui proces.
Or daca acest lucru se intampla in cadrul unei proceduri judiciare speciale scopul concilierii este atins.
Dupa parerea mea conteaza mai putin daca intalnirea, contactul intre parti a avut loc intr-un cadru judiciar sau extrajudiciar, conteaza ca aceasta sa se realizeze, partile sa-si aduca la cunostinta pretentile si sa probeze aceste pretentil cu acte doveditoare.
Cu atat mai mult poate fi considerata intalnirea judiciara , din cadrul procedurii somatiei, ca o forma de conciliere cu cat beneficiaza si rolul staruitor, mediator al judecatorului in rezolvarea litigiului.

Pentru dcozma
De acord!

dcozma a scris:

Corect ce spuneti , dar scopul pt. care a fost instituita procedura concilierii directe a fost tocmai stabilirea unui contact intre parti prin care sa-si aduca la cunostinta pretentile, actele in baza carora sunt formulate aceste pretentii si sa gaseasca o rezolvare la problema, incercand sa evite astfel deschiderea unui proces.
Or daca acest lucru se intampla in cadrul unei proceduri judiciare speciale scopul concilierii este atins.
Dupa parerea mea conteaza mai putin daca intalnirea, contactul intre parti a avut loc intr-un cadru judiciar sau extrajudiciar, conteaza ca aceasta sa se realizeze, partile sa-si aduca la cunostinta pretentile si sa probeze aceste pretentil cu acte doveditoare.
Cu atat mai mult poate fi considerata intalnirea judiciara , din cadrul procedurii somatiei, ca o forma de conciliere cu cat beneficiaza si rolul staruitor, mediator al judecatorului in rezolvarea litigiului.

Se evita deschiderea unui proces, daca se deruleaza o procedura judiciara pe calea somatiei sau a ordonantei de plata, intocmai ca si intr-o procedura extrajudiciara de conciliere directa ? Discutam de faptul ca intr-un alt proces, de fond, se pretinde indeplinirea procedurii concilierii. Uite ca nu s-a putut evita un proces, daca asta era scopul normei din 720 ind. 1 C.proc.civ, a esuat lamentabil. Scopul normei juridice este unul din argumentele legiuitorului si un obiectiv de atins de catre instanta in aplicarea legii.
Ca sa revin la topicul initial, consider ca ne aflam in fata a doua situatii: una dintre ele este cea referitoare la procedura concilierii directe, admisibilitatea actiunii pe fond a creditorului si dreptul la aparare al debitorului, a doua este cea referitoare la utilizarea unei hotarari judecatoresti pronuntate intre alte parti, in alt litigiu.
In legatura cu prima problema, creditorul este dator sa-si exercite drepturile procedurale cu buna-credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege. Partea care foloseste aceste drepturi in chip abuziv, raspunde pentru pagubele pricinuite (art. 723 C.proc.civ.). Ok, sa presupunem acum faptul ca un creditor a actionat pe calea somatiei/ordonantei de plata si cererea i-a fost respinsa. Neplacut, costisitor, debitorul a obtinut si plata unor cheltuieli de judecata in contra creditorului cazut in pretentii. Fiind respinsa cererea de emitere a somatiei/ordonantei de plata, cursul prescriptiei dreptului la actiune al creditorului nu s-a intrerupt. Situatia arde, termenul prescriptiei curge in favoarea debitorului. De ce vrea creditorul sa evite indeplinirea procedurii concilierii directe prevazute de art. 720 ind .1 C. proc. civ. ? Pentru ca intre data la care debitorul primeste invitatia la conciliere insotita de documentele probatorii ale pretentiei si data la care creditorul poate introduce actiunea in pretentii pe fond (cu dovada indeplinirii procedurii anexata) se vor scurge cel putin 15 zile, in cazul cand debitorul s-a prezentat la conciliere, sau 30 de zile daca debitorul nu a dat curs concilierii. Cum poate fi pagubit debitorul prin neindeplinirea cu buna-credinta de catre creditor a dreptului procedural la actiunea pe fond in pretentii, nerespectand procedura concilierii extrajudiciare prealabile ? Prin faptul ca odata chemat in fata instantei, chiar daca debitorul va recunoaste pretentia creditorului la primul termen de judecata, suplimentar fata de pretentia creditorului el va fi obligat sa despagubeasca reclamantul pentru cheltuielile efectuate cu litigiul pana in acel moment: onorarii avocat, taxa timbru, timbru judiciar. In situatia in care debitorul ar fi recunoscut pretentia creditorului in cadrul procedurii extrajudiciare, el nu mai putea fi obligat la plata unor cheltuieli judiciare efectuate de reclamant. Astfel, in actiunea pe fond, la primul termen debitorul poate recunoaste pretentia creditorului reclamant, dar sa solicite pronuntarea unei hotarari prin care sa nu fie obligat la plata cheltuielilor judiciare si a onorariului platit de reclamant avocatului deoarece daca ar fi fost convocat la o conciliere directa recunostea pretentia creditorului. In locul debitorului, dupa ce as fi castigat in somatia/ordonanta de plata, notificam creditorul ca sunt interesat intr-o rezolvare amiabila a disputei, pe calea extrajudiciara a concilierii directe (ceea ce am si facut intr-o cauza reala, pana am obtinut implinirea termenului de prescriptie, dar asta este o alta poveste :D). Cand ajungeam in fata instantei de fond, sustineam prin intampinare ca am fost interesat sa rezolv litigiul prin conciliere directa, ca nu am fost dezinteresat sa cunosc pretentia creditorului, insa creditorul nu vrea sa evite un proces si incarca instanta cu situatii litigioase care puteau fi rezolvate pe cale amiabila.
Privitor la a doua problema, cea a utilizarii unei hotarari judecatoresti pronuntate intr-un alt litigiu, eu nu cred ca trebuie sa merg in fata judecatorului ca in fata unui functionar de ghiseu, sa-i punem un set de acte in fata, iar el sa dea o viza: se aproba. Trecem cu lejeritate peste efectul relativ al hotararilor judecatoresti, in afara exceptiilor cunoscute de stricta intrepretare si aplicare ? A devenit precedentul judiciar izvor de drept in Romania ? Nu sunteti de acord ca in cauze similare putem intalni solutii judecatoresti diferite ? Stim ca justitia romana are o problema cu justitiabilii care nu pot prevedea solutia in cauzele pe care le deduc judecatii, dovada si miile de intrebari "ce se poate intampla" pe care le regasim pe acest forum. Ce rost mai are principiul contradictorialitatii ? Hotararea pe care o depune partea adversa poate fi considerata un act probatoriu, fiind un rezultat al unui alt litigiu, intre alte parti, in fata unui alt judecator ? Sunt de acord ca hotararile irevocabile au puterea de lucru judecat, insa fata de cine ? I-a placut cuiva rationamentul si argumentatia gasita intr-o alta hotarare ? Nu are decat sa preia acea argumentatie si rationamentul, sa-l adapteze litigiului personal si sa se prezinte cu povestea in fata judecatorului cu speranta de a-l convinge. Nu pot utiliza legal o expertiza administrata intr-un alt proces, chiar daca s-a purtat intre aceleasi parti, pentru ca se incalca principiul nemijlocirii administrarii probatoriului, in schimb vin cu o hotarare judecatoreasca prin care o anume instanta, administrand un alt probatoriu, cercetand litigiul dintre alte parti, a considerat ca in acea situatie particulara s-a facut dovada indeplinirii procedurii prealabile obligatorii.
Eu cred ca in judecatile expuse in hotararile invocate drept precedent s-au incalcat prea multe principii de drept pentru ca sa le consider niste solutii temeinice.
P.S.: asta nu inseamna ca nu m-am folosit de precedente judecatoresti in litigiile la care am luat parte, dar acum apar un alt punct de vedere si incerc sa-i ofer argumente initiatorului topicului, care trebuie sa se apere fata de cererea reclamantului creditor. Ii doresc succes !