buna ziua,
hotararea de condamnare a ramas definitiva, pedeapsa este in executare, denuntatorul a fost si el condamnat prin aceeasi hotarare pentru o alta infractiune si ne-am intalnit in penitenciar, unde a recunoscut imprejurarile in care a facut denuntul.
initial organele de ancheta i-au promis ca va primi o pedeapsa mai mica sau cu suspendare in schimbul denuntului, insa, dupa un proces care a durat 7 ani, a fost condamnat la o pedeapsa mai mare decat a mea
va multumesc
Imi pare rau. Atacati hotararea cu REVIZUIRE, ( chiar daca poate ati pierdut termenul stabilit legal pt aceasta cale de atac, acesta se calculeaza din nou de la data la care ati aflat despre denunt, adica de la data la care ati intrat in posesia documentelor noi ) invocand faptul ca dupa pronuntare s-au descoperit inscrisuri noi care daca la vremea respectiva ar fi fost cunoscute acestea ar fi putut determina instanta sa ia o alta hotarare, in ceea ce va priveste, favorabila dvs. Mergeti si pe actiunea in regres. Va puteti adresa si Curtii Europene pentru Drepturile Omului de la Strasbourg, dar aici doar prin aratarea drepturilor omului ce v-au fost incalcate ( de ex. vi s-a incalcat dreptul la aparare sau la o judecata corecta intr-un termen rezonabil de catre o instanta impartiala, etc. in functie de situatie - nu pot sti ce drepturi v-au fost incalcate pt ca nu am vazut dosarul )
Sursa : Proiectul noului Cod de procedura penala 2009 care a fost adoptat de GUVERN pe data de 25.02.2009
CAPITOLUL VI
Procedura reparării pagubei materiale sau a daunei morale în caz de eroare judiciară sau în caz de privare nelegală de libertate ori în alte cazuri
Art. 531. Dreptul la repararea pagubei în caz de eroare judiciară
(1) Persoana care a fost condamnată definitiv, indiferent dacă pedeapsa aplicată sau măsura educativă privativă de libertate a fost sau nu pusă în executare, are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, în cazul în care în urma rejudecării cauzei, după anularea sau desfiinţarea hotărârii de condamnare pentru un fapt nou sau recent descoperit care dovedeşte că s-a produs o eroare judiciară, s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare.
(2) Dispoziţiile alin.(1) se aplică şi în cazul redeschiderii procesului penal cu privire la condamnatul judecat în lipsă dacă după rejudecare s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare.
(3) Persoana prevăzută în alin.(1) şi persoana prevăzută în alin.(2) nu va fi îndreptăţită să ceară repararea de către stat a pagubei suferite dacă, prin declaraţii mincinoase ori în orice alt fel, a determinat condamnarea, în afara cazurilor în care a fost obligată să procedeze astfel.
(4) Nu este îndreptăţită la repararea pagubei nici persoana condamnată căreia îi este imputabilă în tot, sau în parte nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut sau recent descoperit.
Art. 532. Dreptul la repararea pagubei în cazul privării nelegale de libertate
(1) Are dreptul la repararea pagubei şi persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată nelegal de libertate.
(2) Privarea nelegală de libertate trebuie să fie stabilită, după caz, prin ordonanţa a procurorului, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi şi libertăţi sau a judecătorului de cameră preliminară, precum şi prin încheierea definitivă sau hotărârea definitivă a instanţei de judecată învestită cu judecarea cauzei.
Art. 533. Felul şi întinderea reparaţiei
(1) La stabilirea întinderii reparaţiei se ţine seama de durata privării nelegale de libertate, precum şi de consecinţele produse, asupra persoanei, asupra familiei celui privat de libertate, ori asupra celui aflat în situaţia prevăzută de art. 531.
(2) Reparaţia constă în plata unei sume de bani sau în constituirea unei rente viagere ori în obligaţia ca, pe cheltuiala statului, cel reţinut sau arestat nelegal să fie încredinţat unui institut de asistenţă socială şi medicală.
(3) La alegerea felului reparaţiei şi la întinderea acesteia se va ţine seama de situaţia celui îndreptăţit la repararea pagubei şi de natura daunei produse.
(4) Persoanelor îndreptăţite la repararea pagubei, care înainte de privarea de libertate ori de încarcerare ca urmare a punerii în executare a unei pedepse ori măsuri educative privative de libertate erau încadrate în muncă, li se calculează, la vechimea în muncă stabilită potrivit legii, şi timpul cât au fost private de libertate.
(5) Reparaţia este în toate cazurile, suportată de stat, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Art. 534.Acţiunea pentru repararea pagubei
(1) Acţiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptăţită, potrivit art. 531–532 , iar după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreţinerea sa la data decesului.
(2) Acţiunea poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de judecată, precum şi a ordonanţei sau încheierilor organelor judiciare, prin care s-a constatat eroarea judiciară, respectiv privarea nelegală de libertate.
(3) Pentru obţinerea reparării pagubei, persoana îndreptăţită se poate adresa tribunalului în a cărei circumscripţie domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul Finanţelor Publice.
(4) Acţiunea este scutită de taxa judiciară de timbru.
Art. 535. Acţiunea în regres
(1) În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit art. 534, cât şi în situaţia în care statul român a fost condamnat de către o instanţă internaţională pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 531 - 532, acţiunea în regres pentru recuperarea sumei achitate poate fi îndreptată împotriva persoanei care, cu rea - credinţă sau din culpă gravă a provocat situaţia generatoare de daune sau împotriva instituţiei la care aceasta este asigurată pentru despăgubiri în caz de prejudicii provocate în exerciţiul profesiunii.
(2) Statul trebuie să dovedească în cadrul acţiunii în regres, prin ordonanţa procurorului sau hotărâre penală definitivă, că cel asigurat în condiţiile alin.(1) a produs cu rea-credinţă sau culpă gravă profesională, eroarea judiciară sau privarea nelegală de libertate cauzatoare de prejudicii.
:P
Conform art. 2 din Protocolul aditional nr. 7 la Conventia pt apararea drepturilor omului de la Strasbourg are dreptul la doua grade de jurisdictie penala. B-)
Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a Libertăţilor fundamentale
Strasbourg, 22. XI.1984
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol, Hotărâte să ia noi măsuri de natură să asigure garantarea colectivă a anumitor drepturi şi libertăţi prin Convenţia pentru Apărarea drepturilor omului şi a Libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare "Convenţia"), Au convenit asupra celor ce urmează :
Articolul 2 . Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală
1. Orice persoană declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege.
2. Acest drept poate face obiectul unor excepţii în cazul infracţiunilor minore, aşa cum acestea sunt definite de lege, sau când cel interesat a fost judecat în primă instanţă de către cea mai înaltă jurisdicţie ori a fost declarat vinovat şi condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitării sale.
Articolul 3 . Dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară
Atunci când o condamnare penală definitivă este ulterior anulată sau când este acordată graţierea, pentru că un fapt nou sau recent descoperit dovedeşte că s-a produs o eroare judiciară, persoana care a suferit o pedeapsă din cauza acestei condamnări este despăgubită conform legii ori practicii în vigoare în Statul respectiv, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut îi este imputabilă în tot, sau în parte.
:P
CONSTITUTIA ROMANIEI
ARTICOLUL 20
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.
@dorians ? ? ;)
avocatnet.ro explicăm legislația
dorians, utilizator
Krissia ., Alte profesii
laau