sunt mama unui baiat de 12 ani si il cresc singura de cand acesta avea 5 luni.tatal, in aceasta perioada l-a vizitat foarte rar,iar atunci cand venea era violent fizic si verbal. in vara anului trecut ,tatal copilului a deschis un proces prin care cerea stabilirea legaturii cu minorul in anumite perioade, iar instanta i-a dat castig de cauza. bineinteles,ca minorul a refuzat sa mearga. a venit cu executorul si insotit de politie, insa rezultatul a fost acelasi. in procesul verbal intocmit de executor este precizat faptul ca eu nu m-am opus executarii si sunt consemnate motivele pe care minorul refuza sa mearga cu tatal. dupa acest episod ,minorul a fost obligat la 3 luni de consiliere, fapt care a inrautatit si mai mult situatia, deoarece il duceam fortat la aceste sedinte, iar rezultatul final a fost acelasi. dupa aceasta consiliere,am simtit ca se petrece ceva cu fiul meU- se accentuase teama -,astfel incat am ajuns la psihiatrie diagnosticul;tulburari emotionale ,cu elemente depresive,stari de anxietate ,tratament-serlift-antidepresiv pt cel putin 6 luni. in aceasta pero=ioada , tatal a deschis un alt proces in care cere daune cominatorii, si, surpriza, castiga - irevocabil. sunt obligata sa platesc 100lei/zi,in favoarea reclamantului, pana la executare. ce pot face, pt ca minorul refuza in continuare, iar starea lui de sanatate e cea mentionata mai sus. multumesc anticipat!
doamna Martonze, aveti dreptate cu pensia, insa nu va vad vehementa atunci cand parintele nerezident da o pensie de 1500-2000 de lei, iar parintele rezident nu contribuie cu nimic financiar. Unde e grija fata de pui atunci? De ce copilul sa ramana cu persoana care nu vine cu nimic financiar?
Este insa un indicator pentru ca daca parintele respectiv da doar 200 lei/luna, fara absolut nici macar un siret in plus atunci dragostea lui nu e atat de nemarginita. Pentru ca parinte fiind am realizat ca primul meu gand si prima mea dorinta este sa asigur copilului cele necesare. Asa ca aici va inteleg si va sustin punctual de vedere.
Aceasta lege nu da posibilitatea celor abili cel putin teoretic pentru ca minorul este dus la psiholog. Si pana acum nu a aparut nimeni sa zica ca in urma raportului psihologului, unde se mentioneaza clar ca minorul este traumatizat si speriat de parintele nerezident, totusi instanta sa fi aprobat penalizari.
Din acest motiv intreb care a fost concluzia psihologului in acest raport.
UnPărinte, multe nu ştim noi.
La primul punct, aveţi dreptate, dar eu nu am auzit de asemenea pensii alimentare, decât la Piţurcă :)
Iar în rest, şi psihologii sunt oameni. Şi oamenii au prieteni; şi prietenii trebuie serviţi; psihologia nu e aritmetică, unde 2+2=4 :( Dacă copiii ar fi supuşi analizelor unor aparate, aş fi de acord. dar oamenii sunt diferiţi şi fiecare concepe altfel realitatea, ce e frumos pentru unul, e urât pentru altul...
De exemplu, copilul spune psihologului: Nu vreau să plec cu tata că vrea să mă ducă departe de mama; evident, psihologul poate considera că mama a speriat copilul, dar tata, la fiecare telefon, la fiecare vizită îi spune personal acest lucru copilului, ceea ce-i adânceşte teama.
Doamna Martonze, psihologia nu e pentru oricine, asta e clar :)nDin acest motiv e important ca la consiliere sa participe amandoi parintii. In al doilea rand ce ati spus, este valabil si invers, ca psihologii au prieteni care pot fi chiar parintii rezidenti, si parintele nerezident pune copilul la lectii si copilul nu vrea si gata,rezulta ca minorul e supus abuzului la parintele nerezident.
In cazul de fata insa sunt curioasa care a fost raportul si cum a motivate instanta penalizarile.
Copilul a fost audiat in ,,camera de consiliu,, si a spus motivele pt care nu vrea sa mearga la tatal sau,iar judecatorul i s-a adresat copilului(in prezenta mea) : ,,asta e legea,,!