Maxime, aforisme, cugetari....proprii

Maxime sau minime? Iata-ntrebarea.
In versuri sau in proza? Fie oricum!
Caci noi prin ele incercam
Sa punem capat durerii de a fi.
(Asta cu ... bla-bla-bla ... "durerea de a fi" a impus-o tontul de Umar)
Sa scrii o maxima originala? Ooo, dar cine stie? Visezi?
Aici e greul! Caci cufundat in somnul ratiunii (fara monstri)
Dac-ai scapat in ... (nu mai scriu unde :weg: ) al gandurilor caier
Ce minime ori maxime vei mai avea?
:O
...

Cand multumesc celor ce au multumit in numele meu, le multumesc pentru ca au luat in carca o sarcina pe care eu nu voiam sa o port. :wave:

@ lorelayold76
Adevarul , din punctul de vedere al fiecarui individ este de cel putin 2 feluri.
Asa cum a fost adevarul clasificat de diversi filozofi, asa cum s-au nascut concepte , teorii si milenii la rand oamenii au incercat din dorinta cunoasterii sa poata defini adevarul.Dar nu exista o definitie universal valabila( si prin asta nu spun nimic nou) , iar oamenii au dreptul de a se indoi de veritatea unei definitii sau a alteia.
S-a spus pana si faptul ca adevarul de fapt este o minciuna.( Nietzche)
Daca nu spui adevarul , inseamna ca minti( logic) , dar daca nu minti oare spui adevarul? In conditiile in care adevarul este atat de relativ?
Cine stie care este adevarul abolut, cel superior tuturor adevarurilor individuale?
Dincolo de aceste adevaruri individuale( desprinse din propria noastra experienta si cunoasterea pe care am dobandit-o) sau din adevarurile colective chiar , (care sunt adevaruri conventionale, dictate de preceptele morale ), exista adevarul adevarat, pe care ar trebui sa admitem ca nu-l vom putea detine niciodata.
Cu adevarat cei luminati stiu ca exista un adevar suprem, acela superior tuturor adevarurilor , caci fiecare individ are propriul sau adevar, si dvs. si eu, si toti cei de pe acest forum.Fiindca altfel, daca adevarurile noastre s-ar putea sincroniza, nici nu am mai avea motivatii sa discutam sau sa ne expunem punctele de vedere.
Aceasta porunca din decalog trebuie inteleasa cel mai corect si este, asa cum spuneti.Nemintind ( in legatura cu adevarurile conventionale) denota cinste, onestitate fata de cei din jurul nostru , pana la urma impacarea cu noi insine( mereu imi imaginez ca cineva care nu este un mitoman va suferi crunt cand este nevoit sa minta) .Si pornind tocmai de la aceasta porunca ar trebui sa ne formam .

u.b.i.k. a scris:

Maxime sau minime? Iata-ntrebarea.
In versuri sau in proza? Fie oricum!
Caci noi prin ele incercam
Sa punem capat durerii de a fi.
(Asta cu ... bla-bla-bla ... "durerea de a fi" a impus-o tontul de Umar)
Sa scrii o maxima originala? Ooo, dar cine stie? Visezi?
Aici e greul! Caci cufundat in somnul ratiunii (fara monstri)
Dac-ai scapat in ... (nu mai scriu unde :weg: ) al gandurilor caier
Ce minime ori maxime vei mai avea?
:O
...

Cand multumesc celor ce au multumit in numele meu, le multumesc pentru ca au luat in carca o sarcina pe care eu nu voiam sa o port. :wave:

u.b.i.k., imi cer scuze ca v-am ocupat sptiul si pentru ca nu am reusit sa creez maxime in adevaratul sens, poate nici macar minime.Iar prostiile alea ale mele ( originale)mai sunt si in versuri( unele) .Sigur s-a ignorat ( pret de cateva postari) scopul acestui topic.
Nu am nimic impotriva daca veti cere stergerea lor.

Publius Vergilius Maro a scris:

Timeo danaos et dona ferentes

Iar Umar comenteaza

Teme-te de prietenii care te lauda si te sustin cand gresesti;
Teme-te de cel zambitor si amabil fara sa existe rost pentru bunatatea sa excesiva;
Teme-te de cel ce-ti zice: Lasa, nu e nimic grav, aranjam noi cumva!;
Teme-te de cel ce nu-ti zice ce gandeste si nici nu gandeste ce zice;
Teme-te de cel ce pare umil indiferent daca uraste zambind umil ori pare ca iubeste zambind umil.

Si deziluziile isi au rostul lor in viata, te trezesc din vis…