Am urmatorul caz si va rog sa ma ajutati cu un sfat.
- parinti divortati in urma cu mai bine de un an.
- tatal deschide proces pentru relatii cu minorul pe care il castiga primind programul clasic: primul si al 3-lea weekend din luna de Sambata ora 10 pana Duminica ora 16.
- mama depune apel care este respins ca nefondat.
De la divort pana la momentul de fata vizitele s-au putut desfasura doar la domiciliul mamei si pe o durata de 15-30 minute deoarece apareau mereu certuri inevitabile atat din partea mamei cat si din partea fostei soacre.
La ultimele weekenduri - program de vizita situatia a stat asa(inca nu se respinsese apelul):
- mama nu a vrut sa respecte programul de vizita spunandu-i tatalui sa aiba rabdare pana la solutionarea apelului;
- mama nu a vrut sa respecte programul de vizita nici macar partial, sa mearga ea impreuna cu copilul si tatal la un loc de joaca sau in alta parte decat domiciliul mamei unde locuieste si soacra tatalui. Tatal a dorit sa inceapa cu program de vizita fara luarea minorei la domiciliu insa nu s-a putut.
- mama nu a vrut sa respecte programul de vizita si a fost chemata politia de 2 ori (in 2 weekenduri corespunzatoare programului de vizita). In fata politistilor a afirmat ca ii este rau, ca este racita si nu poate sa mearga cu minora la un loc de joaca iar in al 2-lea weekend abia a fost convinsa de catre politisti sa il lase pe tata sa vada minora fie si la domiciliul acesteia. Vizita s-a intrerupt insa deoarece la nici 2 minute dupa ce a intrat in domiciliu soacra acestuia a inceput sa tranteasca usile si sa tipe speriind copilul care a inceput sa planga.
Tatal, pentru a nu traumatiza copilul a preferat sa iasa afara fara sa stea cu acesta.
- ultimele 2 weekend-uri conform programului de vizita nici macar nu i s-a raspuns la poarta si nu a iesit nimeni. Nu i s-a raspuns niciodata dealungul timpului nici la telefon nici la mesaje cu doua exceptii, cand a raspuns fosta soacra a tatalui si s-a lasat cu injuraturi, jigniri si expresii de genul "nu iti dau nici un copil" sau "lasa copilul asta in pace si vede-ti de viata ta".
Weekendul acesta este primul dupa pronuntarea respingerii apelului ca nefondat.
Foarte probabil mama va refuza in continuare sa respecte hotararea judecatoreasca.
Cum trebuie procedat in acest caz?
Se cheama politia personal de la sediul politiei sau se apeleaza prin 112?
Mentionez ca vorbim de o comuna unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea iar atitudinea politiei a fost una de nepasare, ba chiar nu au vrut sa se deplaseze decat dupa ce li s-a spus ca vom apela la 112.
Echipajul care se va deplasa va trebui sa intocmeasca un proces verbal de constatare, din ce am inteles.
Acest proces verbal trebuie intocmit pe loc si semnat de catre tata? Sau se intocmeste la sediul politiei?
Intreb acest lucru deoarece in cele doua dati cand au mai fost chemati nu au intocmit nici un proces verbal spunand ca va fi intocmit la sectie. Insa, asa cum si Domnul Politist a afirmat, el poate sa scrie orice in acel proces verbal si ca ar fi mai bine sa aiba martori.
Tatal a fost insotit intotdeauna de catre cel putin un martor.
Pe langa procesul verbal, ce pasi ar fi bine sa urmeze tatal, cu exceptia plangerii penale, cel putin la inceput?
Ma gandesc ca ar fi bine sa cheme politia la fiecare zi de vizita pentru a avea mai multe dovezi, ulterior sa apeleze la Directia pentru Protectia copilului sa solicite asistarea la programul de vizita.
Dupa cat timp ar trebui sa apeleze tatal la un executor pentru a pune in aplicare hotararea? Poate executorul sa ia cu forta copilul (cu sprijinul organelor abilitate) si sa il dea tatalui? Este vorba de o minora de circa 3 ani si jumatate.
Dnule When, totdeauna si in orice privinta e mai usor sa spui decat sa faci. Doar nu descoperim aici apa calda.
Cititi mesajele mele mai cu atentie, daca doriti desigur. Eu nu sunt nici pe departe o persoana care considera ca mama ar fi fara vina sau ca ar avea mereu dreptate. Exista nenumarate femei rele in sine, frustrate, avide de razbunare etc care isi varsa toate aceste trasaturi in razboi cu tatal. Eu doar cred ca in peste 90% din cazuri exista o vina impartita, chiar inegal, dar totusi a ambilor. Mie experienta cu politia romana nu mi-a creat nici macar speranta, ce sa mai vorbesc despre convingere, ca oamenii aceia pot si/sau doresc sa faca ceva atunci cand vine vorba despre alte infr decat crimele, unde nu se mai pot eschiva.
Cu privire la DGASPC, desi orice generalizare e pacatoasa in sine, eu n-am vazut decat niste functionari plictisiti, deprofesionalizati, plati mizerabil, deci facil coruptibili, care, ca mai orice roman, mai ales functionar, fug de asumarea oricarei responsabilitati ca dracu' de tamaie!
Ce ne mai ramane? Sa ajungem totusi la o intelegere. Cum? Cu rabdare. E usor? Nu, e extrem de greu cand aceasta rabdare presupune lipsa de contact cu propriul copil. Revin si repet: prima conditie e sa fie acea bunica nebuna scoasa din ecuatie. Daca domnul se apuca de plangeri impotriva ambelor nu va face decat sa le solidarizeze si mai mult.
Utilizatorul ne spune ca mama ar putea fi santajata de catre propria mama (bunica copilului). Poate aici e cheia! Sa gaseasca care e motivul santajului si sa incerce sa o ajute pe mama sa capete independenta pentru a gandi cu capul ei, nu cu al bunicii. Bunica e batrana si in loc sa manifeste intelepciunea si toleranta date de varsta se razboieste cu fostul ginere pe spinarea copilului. Prea sanatoasa nu pare a fi. Mama pare a fi sora mai mare a fetitei si nu parinte. Trebuie ajutata sa inteleaga ca raspunderea ii apartine (nu rasp penala) ci raspunderea cresterii propriului copil si ca bunica, mai devreme sau mai tarziu, se duce la cele vesnice si ii lasa pe cei 2 certati furca si pe copil afectat.
Repet: pentru succesul oricarui dialog/negociere e nevoie de onestitate si asumare. Acel dialog nu e o ocazie de rastignit mama si bunica, ca asta nu va duce la nimic bun, ci o ocazie prin care ambii parinti sa isi asume greselile si sa-si propuna sa le corecteze. Dureaza, dar si procesele si plangerile dureaza. E o alegere, deloc usoara!
Eu nu stiu de nimeni care sa fi reusit pe calea scandalului. Cel mult a reusit niste amenzi. Intre timp insa fata a crescut nu are nicio relatie cu tatal, devine ea insasi vocala, iar daca mama nu are bani nici cu amenzile nu prea rezolvi nimic. Iar cand creste copilul o sa-i arunce tatalui in fata ca acesta a platit o pensie mica, pe care a incercat, prin amenzi, sa o ia inapoi inzecit.(acolo unde e cazul, am dat si eu un exemplu).
OK, o sa sintetizez si va adresez o intrebare pe care ati mai primit-o pe alte forumuri:
Ipotetic, avem un tata care face tot ce ii sta in putinta, calm, cu rabdare si intelegere.
Au trecut aproape 2 ani de cand incearca aceasta metoda. Sa presupunem ca a epuizat sau va epuiza in 3 luni absolut toate caile propuse de dvs.
Sa presupunem ca va incerca sa comunice (nu sa vorbeasca) cu fosta sotie pentru a o convinge sa faca ce e bine pentru copil si TOTUSI mama nu va vrea nici sa raspunda la "Buna ziua".
Ce sa faca mai departe?
Sa renunte? Sa mearga in continuare in programul de vizita si sa se uite la poarta inchisa cu lacrimi in ochi?
Haideti sa mai presupunem ceva: Eu presupun ca ea e presata de bunica din urmatorul punct de vedere: salariu aproape minim pe economie, nu are unde sa stea. Sta in casa strabunicii unde bunica detine, culmea, controlul. Daca incearca orice chestie care ii e contrara voineti bunicii aceasta poate fi trimisa pe strazi.
Sa zicem ca ipoteza avansata de mine e si cea adevarata.
Ce se poate face? Efectiv mama nu are de ales!
Tatal s-a oferit inclusiv sa o ajute cu chiria in orasul in care au crescut si au fost casatoriti, numai sa scape de influenta bunicii si sa poata sa fie alaturi de copil. FARA REZULTAT!
Cum vedeti dvs. rezolvarea? Puneti-va va rog in locul tatalui si spuneti-mi punctual ce ati face! Si va rog, fara teorii de genul "sa incerce sa comunice, sa gaseasca o cale de mijloc", etc. Presupunem ca s-au epuizat absolut toate variantele de genul asta.
Ce ati face?
Astept cu nerabdare opinia dvs.
L.E. Nu vorbim deloc de o pensie mica raportat la media pensiilor. Vorbim de aproape un salariu minim net. Plus altele! Dar nu asta ar fi problema pentru tata!!
Proastasatului, un raspuns extrem de frumos si pertinent. Ma bucur ca intelegeti faptul ca nu doar tatii sunt de vina.nVa prezint insa alta parte a problemei poate mai egoista pentru ca judec doar prin prisma mea de tata si de barbat. Ok, mama trebuie ajutata sa se rupa de bunica, trebuie inteleasa si trebuie cautata cheia problemei....... De ce eu ca tata sa fac asta?
Eu am in mana o hotarare definitiva conform careia trebuie sa imi iau copilul in fiecare sambata la ora 10 sa zicem. Am o relatie buna cu copilul, vrea la mine. De ce in ciuda acestui fapt trebuie sa caut eu calea spre mantuirea sufleteasca a fostei? De ce trebuie sa lupt eu, sa arat intelegere, sa pierd bani, sa nu imi vad copilul, sa sufar, doar pentru ca fosta nu respecta 1. dreptul copilului si 2. dreptul meu ca tata si 3. legea?
Nu e o discutie in ton de cearta sau pentru a va contrazice, pur si simplu eu asa vad lucrurile ca barbat, cetatean.
Da, daca problema ar fi la inceput as incerca pentru copil calea amiabila. As intreba mama de ce are nevoie copilul, as trimite banii la tmp ba chiar in plus, nu m-as repezi sa fac reclamatii, as lasa de la mine chiar dacam-ar repezi. Atunci insa cand ma duc sa iau copilul si acesta e speriat de bunica materna si sunt tinut afara ca un caine, de ce tot eu sa caut cheia spre a-I baga mintile in cap doamnei?
Da, copilului meu I-ar fi mai bine fara scandal, dar o persoana care nu are atata discernamant incat supune copilul la asa ceva, sa fim realisti, o va face mereu si mereu si mereu. Nu se va opri decat daca la prima abatere vine politia si o potoleste cu cateva zile la racoare.
Asa cum un tata care ani de zile nu da un ban pentru copil si vine doar cu scandal, nu va fi in acceptia mea niciodata un tata bun, orice s-ar intampla, cred ca o mama care face asa ceva va cauta mereu doar cai de a face probleme.
Eu vad situatia asa, tocmai ca bunica e problema, daca se opune executarii, repede plangere penala la politie. Poate scapa cu amenda prima oara dar a doua oara ajunge la puscarie. Si atunci nana cea blajina nu se va mai opune ca nepoata sa plece la tata si cu siguranta nu va mai pune presiune pe fiica.
Eu asa vad solutia.
Lucian BZ, frumoasa intrebarea, sunt si eu foarte curios de cum vede proastasatului aceasta rezolvare, cu solutii punctuale nu generalitati. Fara nici o urma de sarcasm.
Este extrem de laudabila atitudinea tatalui. Vreau sa va spun ca si daca reusiti executarea si luati copilul daca mama, in rest, induce copilului respingerea tatalui, din pacate va reusi. Nu va fi nevoie sa-i spuna copilului: taica-tu e un betiv (exemplu), va fi suficienta o atitudine de permanenta descurajare si insuflare a unui sentiment de respingere. Aceste mame nu sunt normale la minte. Din pacate nu le poti duce la expertiza psihiatrica, nici pe ele nici pe unii tati, caci nebuni sunt in ambele tabere.
Copilul ziceti ca are peste 3 ani. Va merge la gradinita. Eu in locul acelui domn as face exclusiv propuneri (scrise) sa-i ofer copilului o gradinita buna (la oras, nu in comuna). Daca a vrut sa o ajiute cu plata chiriei spre a o scapa si pe mama si pe fata de bunica nebuna, cu atat mai bine. Ce poti spune, cu ce te poti apara in instanta cand un parinte dovedeste doar buna-credinta? cand faptele (nu vorbele) lui sunt spre binele copilului? Scrieti mamei, faceti propuneri, trimiteti (cu dovezi) lucruri copilului, propuneti-i (nu-mi dau seama daca distanta si conditiile permit) ca vreti (tatal) sa duceti copilul la un curs de engleza, la zoo, la teatru (repet nu stiu daca e cazul) si cand faceti un morman de dovezi ca acea mama refuza copilului conditii de viata mai bune si mai sanatoase doar pentru a se opune relatiei dintre tata si copil, mergeti in instanta si cereti schimbarea domiciliului copilului.
Incercati o mediere, invitati-o la un psiholog, totul scris. Eu chiar cred ca adevarul, chiar si tarziu, iese la iveala!
avocatnet.ro explicăm legislația
Lucian_bz, utilizator
Fane_S 
Marcelpascu