Vai de mine cât de pudici am devenit! De parcă am fii sfinţi sau îngeraşi şi ne ruşinăm de această acţiune, care, până la urmă, are rezultat copilul pentru care luptăm, nu-i aşa?
Dragă When, nici nu ştiu cum se poate califica dorinţa schizoidă a unui individ, care mai şi susţine că luptă pentru copilul său, de a o lăsa pe mama copilului său fără acoperiş deasupra capului, evident, pentru a incasa el banii obţinuţi prin minciună, escrocherie, trafic de influenţă şi traumatizarea unui minor, bani munciţi de o femeie care-şi creşte singură copilul?!
Omul ăsta merită să fie bătut de Dumnezeu, să-i vadă suferind şi chinuind pe cei mai dragi lui, între care, evident, nu se află propriul copil, fiindcă prin comportamentul lui, demonstrează că se foloseşte de copil pentru avantaje economice şi este doar o obsesie, nu o fiinţă pe care o iubeşte.
@Costiniancu, când suntem îndrăgostiţi, toate defectele persoanei iubite le vedem ca virtuţi, refuzăm să acceptăm criticile la adresa persoanei iubite, de oriunde ar veni. Când vraja se rupe, nici măcar pantofii cumpăraţi de celălalt pentru copil nu mai sunt adecvaţi, vedem defect şi unde nu este. Aşa e natura umană, în timp, omul se schimbă.Dvs. aţi divorţat fiindcă nu v-aţi mai înţeles cu soţia şi nu aţi găsit metodă de mediere între dvs. Vedeţi, chiar privitor la tratamentul copiilor, părerile sunt împărţite, dvs. sunteţi adeptul internării copilului la spital pentru o diaree, eu sunt pentru tratamentul la domiciliu - vedeţi câţi oameni merg pe picioare în spital şi ies via morgă, fiindcă au contactat infecţii nosocomiale.
Aveţi dreptate că din cauza unor indivizi ticăloşi, care se folosesc de numele lor trecut în certificatul de naştere al copilului ca să profite de pe urma acestui statut sau să o şicaneze pe mama copilului, sunt băgaţi în aceeaşi oală mai toţi tăticii divorţaţi.
Dar la fel, pentru unele mame care nu lasă copiii să petreacă timp cu părintele lor, toate mamele care au copii traumatizaţi de către tată (înainte de despărţire sau după) şi care refuză plecarea cu tata în program sunt considerate "alienatoare" şi propuse pentru consiliere, penalizate, li se fac plângeri penale pentru nişte fapte nedovedibile, de exemplu că prin gânduri a transmis ostilitatea copilului faţă de tata. :O
When, v-am bănuit de gândire logică, dar dvs. insistaţi să demonstraţi contrariul.
De ce ar cere d-na PS lărgirea programului de relaţii personale, dacă domnul tot nu se prezintă ?
Tot fractură de logică este şi că tot îi daţi înainte cu dreptul copilului la tată - da, dar vă întreb pe dvs. , bietul copil are dreptul la tata numai când vrea tata, prezenţa ambilor părinţi este vitală doar dacă tăticul vrea şi când tăticul vrea, iar dacă EL nu vrea, dreptul copilului se volatilizează? Atunci copilul nu este abuzat că nu are în viaţa lui 2 părinţi? Cum rămâne cu dezvoltarea psihoemoţională dezechilibrată din cauza lipsei tatălui din preajma copilului?
Aha, atunci nu se mai pune, ce bine aţi scris mai sus!
Uau, ce bine ca ati surprins toate nevoile emotionale si material ale unui copil. Are casa, are acoperis deasupra capului, e clar fericit si implinit.
Doamna, eu vad copilul ca pe un suflet care e scos din ecuatie.
Aha, şi dacă totuşi copilul e fericit că are casă, are acoperiş deasupra capului, hai să le luăm şi pe astea, tot pentru că tata are dreptul!Unde e aici dreptul copilului de a avea un acoperiş deasupra capului?Legea aşa spune, că ambii părinţi răspund solidar pentru creşterea şi educaţia copiilor lor.
Ei, cine a scos copilul din ecuaţie?Şi NU, părintele cu DREPTUL de relaţii, care nu-i dă dreptul copilului la tată NU poate fi tras la răspundere, nu mai dezinformaţi utilizatorii!