Creștem împreună! Datorită vouă, comunitatea avocatnet.ro a înregistrat 12,8 milioane de vizite în primele 7 luni din 2025.
Inca o data, novatia are loc intre creditorul si debitorul initiali. Debitorul isi ia angajamentul fata de creditor (ceea ce nu e cazul la cesiune), sa plateasca unei terte persoane - prin efectul conventiei, noul creditor. Astfel se produce si o plata, fata de primul creditor, pt ca tocmai el accepta angajamentul debitorului sau. De ce o accepta ca pe o plata? Pai nu ne putem imagina decat ca la randul lui este obligat printr-un raport anterior, celui caruia au stabilit sa se plateasca. Dar acesta din urma nu devine creditor prin efectul unei cesiuni, ci tocmai prin efectul noii obligatii asumate de debitor si consimtite de creditor. La cesiune, debitorul este cedat fara voia sa. In concluzie, e o stipulatie pt altul, noul creditor avand actiune si impotriva celui vechi(debitorul sau anterior,stipulantul), dar si impotriva noului debitor(promitentul). Nu poate cere rezolutionea nevoatiei, pt ca nu este parte la ea. Raporturile sale sunt pe de-o parte cu vechiul sau debitor(stipulantul) si pe de alta cu noul sau debitor(promitentul). Novatia este tocmai raportul dintre stipulant si promitent, noul creditor nu este parte la novatie.
Ei, codul civil nu vorbeste despre relatiile dintre noul si vechiul creditor, dar nu ne putem imagina, ca cel vechi, accepta novatia, adica angajamentul platii fata de altul, fara sa aiba un interes. Interesul, cum am mai spus, este sa stinga astfel obligatia lui anterioara.
@laucretziu, sper ca ai ''reinteles'' legatura cu stipulatia:)
Ma simt dator sa intervin din nou (pana plec in concediu, imi ocup creierul cu forumul asta care chiar e stimulant). Realitatea juridica nu e chiar atat de simpla pe cat pare. E adevarat, ca x trebuie sa achite taxe indiferent de momentul cand i se cere. Dar daca x e o persoana juridica, si sa spunem ca deocamdata nu are bani pentru taxa de timbru pentru ca nu a incasat de la debitorii sai, sau imagineaza-ti tu orice alt motiv. Sa presupunem totodata ca x se afla in ultimele zile ale unui termen de prescriptie cu privire la o creanta (se intampla frecvent in afaceri). Ce face x in aceasta situatie?Trage de timp. Adica, in mod voluntar introduce actiunea la o instanta necompetenta, cunoscand ca aceasta trebuie sa decline prin admiterea unei exceptii de necompetenta, inainte de a stabili o taxa de timbru. Din momentul declinarii, al scoaterii de pe rolul primei instante si inregistrarii pe rolul instantei competente sa stabileasca taxa de timbru, trec cateva luni bune...intre timp situatia financiara a firmei x se poate imbunatati, si in acest fel nu pierde nici termenul de prescriptie, si nici nu i se anuleaza actiunea ca netimbrata. Ti se pare absurda ipoteza?Situatia economica arata ca nu.Fara-ndoiala, e un abuz de drept, dar trebuie dovedit...
sper sa nu gresesc dar eu am inteles cam o singura diferenta importanta pe care incerc sa o exemplific:
eu sunt dator lui x cu 500 de ron si ii las telefonul pana cand platesc , daca convin cu x sa facem o stipulatie pt altul , el imi zice plateai lui y si dupa vi la mine si iti dau telefonul
daca in schimb facem o novatie , el imi spune ca intre noi nu mai e nici o datorie dar in schimb am o datorie noua fata de y de tot 500 de ron , in cazul acesta vechea obligatie sa stins cu toate garantiile asa ca am dreptul sa imi cer telefonul pe loc si fara sa platesc pe y , pentru ca x nu mai are nici un drept asupra lui
iar in cazul cesiunii de creanta cu schimbare de creditor x imi spune ca lui numai sunt dator dar ii sunt dator lui y tot cu 500 de ron dar tot y imi are si telefonul mobil deoarece in cazul cesiunii se transmite obligatia cu tot cu garanti deci imi recuperez telefonul dupa ce ii platesc lui y
eu asa am inteles