Am un copil de 4 ani jumate și prin instanță am fost dispus sa mergem la un program de consilire psihologica deoarece copilul este la mine dar prin hotărâre judecătorească a fost dat la mama sa...copilul a refuzat categoric și cand a venit judecătorul executor.
Va rog frumos ajutați-mă.
E un copil de 4 ani, este imposibil sa refuze consilierea daca se are atitudinea potrivita. Altfel devine din ce in ce mai evident de ce copilul ar trebui sa mearga la mama. Poate la 6 ani o sa refuse sa mearga la scoala, ce va faceti atunci?
Gestionati complet gresit problema.
Este penibil, aberant si trist ca parinte de copil de 4 ani sa ridici din umeri ca nu iti poti face copilul sa faca ce trebuie. Daca dumneavoastra nu reusiti sa ii dati o directie, cu atat mai mult poate ar trebui sa fie la celalalt parinte, ca oricum dumneavoastra vad ca va ascundeti in spatele minorului.
Eu nu as fi atat de transant.
Sunt cazuri si cazuri.
Depinde cum se prezinta problema in concret.
E adevarat ca il poate lua si cu forta dar...nu se stie daca este indicat si nici legal nu ar prea fi...
Sa nu ne grabim sa judecam pana nu intelegem...
Este insa adevarat ca pot fi multe variabile ascunse...
Este vorba de un copil care nu are nici o experiența de viata! El trebuie sa plateasca ptr greselile celor care l au adus in situatia in care se afla avum, dar si ptr salariile judecătorilor si ale consilierilor, a căror menire este, aparent, crearea de situații in care acest copil se simte lipsit de siguranța, in incertitudine, ptr ca asa isi asigura salariile. Voi cum ati fi reacționat in aceleasi circumstanțe, la vârsta lui?!
Nu cred ca inteleg intrebarea, se incearca cumva justificarea refuzului de a oferi unui copil ajutorul de care are nevoie?
Copilul ala la 4 ani credeti ca stie ce inseamna salariu?
Nu ajungr la consiliere e vina parintelui care-l retine. Simplu.