baiat incredintat mamei ,minorul de 8 ani doreste sa locuiasca cu mine

Daca copilul vrea sa locuiasca cu dvs. pe durata procesului acest lucru va poate ajuta mult la proces.
Daca banuiti ca nu veti obtine hotarare favorabila ati putea avea interesul sa tergiversati finalizarea procesului.Depinde si ce va faca mama minorului si ce strategie intelege sa adopte si ea prin avocatul ei.
Daca pierdeti procesul dar copilul vrea sa locuiasca la dvs. va fi ceva foarte dificil in ceea ce va priveste si de aceea ar fi indicat sa castigati procesul si sa faceti toate eforturile in acest sens.

Daca veti angaja avocat vorbiti cu acesta cum sa procedati deoarece avocatul este cel care va ajuta in stabilirea strategiei sub toate aspectele.
In clipa de fata ati putea avea un avantaj si ar fi bine sa il fructificati.
Daca mama a exercitat violente asupra minorului si puteti dovedi sansele va sporesc.

Doamna Proastasatului, am zis sa tina copilul sa locuiasca cu el nu sa impiedica se aiba legaturi cu mama lui. E o diferenta.
In caz de alienare, dumneavoastra va educati clientele sa interzica complet accesul tatalui la copil. Eu vorbesc de o relatie sanatoasa a copilului cu ambii parinti insa cu domiciliul la tata.
Apreciez insa ca imi cautati postarile. Asa cum aveti idei putine si fixe, se pare ca una dintre ele este contrazisul meu pe la toate subiectele la care postez. Ceea ce nu ma deranjeaza insa denota din partea dumneavoastra o mare durere pentru ca ideile nu va sunt validate de cei din jur. Teoretic faptul ca majoritatea de pe avocatnet nu va sustin principiile nu ar fi trebui sa reprezinta o problema, insa din comportamentul dumneavoastra se observa ca si din viata de zi cu zi, nimeni nu va valideaza parerile. de aici nevoia asta de aprobare.
Suntem programati sa ne integram social, cand asta nu se intampla devenim foarte sensibili. Va aflati in acel loc, poate ar trebui sa va schimbati optica si veti observa ca va veni si acceptarea. Sustinerea abuzului insa e un subiect delicat pentru societate. Sustinerea abuzului unui copil....cu atat mai delicat. Foamea asta emotionala pe care o aveti nu se va potoli in acest mod :)

Un sfat prietenesc.

Stimate tătic, dacă copilul doreşte să stea mai mult cu dvs., va sta, indiferent de hotărârea judecătorească. Copiii îşi cunosc interesul şi simt iubirea părintească. Ce este hotărârea aceea? O hârtie! Copilul e o persoană unică, cu conştiinţă proprie, la 8 ani e destul de mărişor.
Eu vă sfătuiesc să nu porniţi acţiuni în forţă împotriva mamei - căutaţi calea diplomaţiei, a compromisului şi rezultatele se vor vedea. Copilul dvs. este acum traumatizat din cauza dvs., a părinţilor, bietul de el este la mijloc, chiar dvs. recunoaşteţi că a fost audiat (!) şi săracul era derutat.La un moment dat, copilul va merge la dvs. sau la mama în funcţie de situaţia de moment - dacă are de făcut teme la matematică-vă treziţi cu el, dacă vreţi, dacă nu. Dacă faceţi friptură mai gustoasă decât mama, îl veţi avea la masă. Copiii se orientează şi vor profita, în limita posibilităţilor, de amândoi.

@When, mereu veniţi cu exemplul copilului care refuză să plece că mama îl învaţă.
Domnule, sentimentele nu se învaţă. Traumatismele din copilăria timpurie nu se uită.Sunt prea puţini oameni care sunt sinceri cu ei înşişi şi îşi recunosc greşelile, este mult mai uşor să se victimizeze şi să apeleze la...alienarea parentală, care justifică tot. :)

Off topic: La şcoală, profesorul de geografie, un om mai în vârstă, ne povestea cum era pe vremea când era elev: la orice întrebare, răspunsul "Uniunea Sovietică" era un răspuns de nerefuzat. Unde sunt zăcăminte de petrol ? În Uniunea Sovietică! Dar zăcăminte de aur? În Uniunea Sovietică! ş.a.m.d. ...Romania era sub influenţa sovietică. :(

Aşa şi dvs. , orice refuz al copilului - alienare!!! Uităm că a fost un divorţ cu scântei, când copilul optează să stea la un părinte (cel mai des, nu şi cazul de faţă) ! De ce oare? Cum ar vrea să plece un copil într-o casă în care este batjocorit sau umilit? Cum să plece un copil cu un necunoscut, chiar dacă documentele oficiale îl recunosc ca părinte? Vedeţi, iniţiatorul "alienării parentale" a subliniat în dizertaţia sa că în caz de neglijenţă, de abuz NU se poate vorbi de alienare parentală.
Fiecare copil e unic şi interesul său superior este unul concret, nu se poate generaliza.
Or fi şi cazuri ca cele descrise de dvs., dar...cu scuzele de rigoare, vă spun cu toată sinceritatea că acel copil care refuză o persoană la comandă nu este un copil normal dezvoltat, are probleme, fiindcă copilul nu e robot.

Nu va bazati pe ce va spune copilul! E destul ca mama sa-i "explice" ca dvoastra o uratzi pe ea si daca copilul va ramane la dvoastra, nu o sa-l mai lasati sa-si vada mama...drept ptr care dna mama se va sinucide. Si...case closed!

Martonze, aveti perfecta dreptate in tot ce ati spus.
Insa eu intotdeauna am spus ca nu e caz de alienare daca copilul e neglijat, daca nerezidentul nu vine la programul de vizita in mod obisnuit ci lipseste, daca are un mod foarte dur de a se comporta cu copilul......evident ca nu in toate cazurile e vorba de alienare.

Aveti pe jumatate dreptate cand spuneti ca acel copil la care ma refer eu nu este normal dezvoltat. La 3 ani a fost diagnosticat cu retard psihic minor, acum la 10 ani are retard motric. Mama refuza interventia, psihologul ridica din umeri, nu vrea sa faca nici un fel de raport despre evolutia copilului pentru ca lipseste cu desavarsire, neincurajat de mama. Copilul mergand la terapie a inceput sa povesteasca ce il pune mama sa zica si sa faca, a invatat despre sentimente si zice ca simte frica si tristete cand e silit sa minta, dar ca nu se poate intelege cu ea...
Nu stiu cum e cazul unui copil normal sa zicem asa. Insa cazul cunoscut de mine.....crunt.
Chiar spuneam la alt subiect ca tatal tot sperand ca se intelege cu mama, nu a actionat-o in instant pentru suplinirea acordului sa iasa cu copilul din tara, ca aceasta a promis cu cerul si pamantul ca il da. Surpriza acum, nu mai vrea sa o faca. Nu mai e timp de suplinire acord.....

Prietenul meu e decis sa dispara din viata copilului. Nu poate sa il ajute cu nimic, minorul e pedepsit daca e prea fericit cand isi aude tatal, are program de inregistrare pe telefon, sa le fie inregistrate discutiile. La psiholog mama nu mai vrea sa mearga, Protectia Copilului ridica din umeri, ca daca administrative e ingrijit....... nu conteaza ca nu poate sa scrie decat cu greu, ca literele sunt diforme in cel mai bun caz, ca oboseste mana dupa 5 minute.... Ar trebui gimnastica de recuperare motrica.....din nou, mama refuza....
Nu e alienare?
Cine refuza sa dea acordul de iesire din tara? Minorul sau mama?