romania inedit a scris:
zoritong a scris:romania inedit a scris:
Imi poate spune si mie cineva , ce inventie stiintifica a creat biserica ?
Einstein nu credea in Dumnezeu si cu toate astea a lasat omenirii mostenirea suprema : bomba atomica !
ªtiinţa este un instrument al cunoaşterii!
Cum ar raspunde ştiinţa la:
Cum s-au făcut şi funcţionează toate?
De ce şi pentru ce s-au făcut toate?
Cât despre ALBERT EINSTEIN, reiau si eu episodul relatat de godspeed in topicul satanism. Un dialog destul de lung; dar cred ca nu va veti plictisi… Mie mi-a placut tare mult...
Aici nu este un topic despre satanism pentru ca noi vorbim despre Biblie !
Eu sunt foarte curios sa stiu daca se mai indoieste cineva ca Biblia este cartea de capatai a omenirii , alcatuita din mai multe carti , si ca Biblia a fost scrisa si modificata pentru a putea prosti masele foarte usor .
Credinta in Dumnezeu nu are legatura cu binele si raul , pentru ca expansiunea universului este continua si infinita , fiind guvernata de legea echilibrului care functioneaza asemanator cu principiul actiunii si reactiunii .
Spre exemplu Capitolul I din Biblie care se intituleaza Facerea lumii si a omului este un exemplu relevant ca Biblia a fost scrisa de un ignorant si completata ulterior .
Dumnezeu a existat dintotdeauna. La începutul timpurilor el era singur. În afară de el nu exista nimic. Nici măcar "lumina", bunăoară. ªi pe vremea aceea dumnezeu se numea "Elohim". Aşa se spune în textul ebraic vechi al cărţii "Facerea".
Textual, cuvîntul "elohim" înseamnă "zei", şi este destul de curios că Biblia îl numeşte aşa pe cineva care era cu desăvîrşire singur.
Aşadar, "Elohim", sau "Iahve", "Savaot", "Adonai", cum îi mai spune Biblia
în diverse pasaje, se plictisea (sau "se plictiseau") de moarte în mijlocul haosului înconjurător, sau "tohu vabohu", cum numea Biblia haosul, ceea ce
în traducere liberă ar însemna "talmeş-balmeş". ªi fiindcă veşnicia-i nesfîrşit
de lungă, pana la urmă dumnezeu s-a apucat să facă o treabă oarecare , si s-a apucat să creeze lumea si omul .
Chiar daca dumnezeu ar fi putut să le facă pe toate dintr-o dată , el s-a gandit ca nu este cazul sa se grabeasca si a făcut la început numai cerul şi Pămîntul , adica materia a apărut de la sine îndată ce şi-a manifestat el voia , chiar daca era o materie informă, pustie, plină de umezeală, un "talmeş-balmeş".
"ªi pămîntul era fără chip şi pustiu şi întuneric era deasupra adîncului, iar duhul lui dumnezeu se purta pe deasupra apelor", spune versetul 2 din primul capitol al cărţii "Facerea".
Care-i tîlcul acestor cuvinte, cititorul Bibliei n-are cum şi nici nu trebuie să ştie , pentru ca in Biblie este scris ca trebuie sa creada si sa nu cerceteze .
ªi dupa ce dumnezeu a facut Pamantul s-a gandit că-i trebuie lumină , dupa ce
milenii şi milenii de-a rîndul a orbecăit în întuneric , pentru ca de jur împrejurul lui
nu era nimic , :) , asa ca dumnezeu a zis : "Să fie lumină!" , si s-a făcut lumină (Facerea, I, 3).
Ce fel de lumină era aceea, Biblia nu spune , dar in Biblie scrie doar atat : "şi a văzut dumnezeu că lumina este bună" , asa ca s-a gandit" sa desparta lumina de întuneric si a numit dumnezeu lumina ziuă, şi întunericul l-a numit noapte. ªi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua întîi" (Facerea, I, 5).
Dupa ce a trecut o zi de la facerea cerului si pamantului , s-a apucat să creeze iar cerul : "Si a facut dumnezeu taria cerului si a despartit apele care sunt dedesubtul tariei de apele care sunt deasupra tariei , si a numit dumnezeu taria cer; si a fost seara, si a fost dimineata:ziua a doua" (Facerea, I, 7―8).
Povestea aceasta cu apa de "deasupra" şi de "dedesubtul" tăriei demonstreaza ca atunci cand a fost scrisa biblia se credea ca cerul este tare , de unde si denumirea de "tarie".
In ziua a treia dumnezeu a despartit apa de uscat , asa ca imediat s-au format intinderile de uscat, înălţimile de pe care apele au început să curgă sub formă de pîraie şi rîuri spre mări şi lacuri : " si a numit dumnezeu uscatul pamant, iar adunarea apelor a numit-o mari. Si a vazut dumnezeu ca este bine" (Facerea, I, 10).
Pentru ca nu se terminase ziua , dumnezeu s-a gandit sa mai faca si altceva : "Si a zis dumnezeu: «sa odrasleasca pamantul pajiste verde, ierburi avand samanta in ele si pomi roditori, care sa faca, dupa soiul lor, roade cu samanta in ele pe pamant». Si s-a facut asa" (Facerea, I, 11).
Ce-ar fi fost pe pamant daca dumnezeu ar fi sadit pomi care sa rodeasca altceva decat li-i soiul ?
Povestea ciudata s-a intamplat in ziua a patra , pentru ca făcîndu-se lumină, trecuseră trei zile cu dimineţile şi serile respective. ªi această lumină, care la sfîrşitul zilei ceda locul întunericului nopţii, învăluia lumea ce se năştea fără a porni de la vreo sursă vizibilă; de Soare nu era încă nici pomeneală :
"ªi a zis dumnezeu: «Să fie luminători pe bolta cerului, ca să despartă
ziua de noapte şi să fie semne ale anotimpurilor, ale zilelor şi ale anilor.
ªi să fie luminători pe bolta cerului ca să lumineze pe pămînt». ªi s-a făcut aşa.
Deci a făcut dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare,
ca să stăpînească ziua, şi luminătorul cel mai mic, ca să stăpînească noaptea, precum şi stelele.
ªi i-a pus dumnezeu pe bolta cerului ca să lumineze pe pămînt.
ªi să stăpînească peste zi şi peste noapte şi să despartă lumina de întuneric. ªi a văzut dumnezeu că este bine.
ªi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a patra" (Facerea, I, 14―19).
Potrivit Bibliei, separarea zilei de noapte şi alternarea lor existau încă înainte de ivirea Soarelui, care a fost "creat" de dumnezeu în a patra zi după apariţia luminii.
Atunci de ce i-a dictat "sfîntul duh" lui Moise acele născociri uluitoare cu privire la Soare şi lumină? Explicaţia este foarte simplă: pînă la sfîrşitul secolului al XVII-lea, chiar şi învăţaţii credeau că nu Soarele dă lumină, ci că lumina există de la sine, iar Soarele numai "o lasă să treacă". Pînă şi vestitul gînditor francez René Descartes împărtăşea această eroare.
ªtiinţa îi datorează astronomului danez Olaus Römer (1644―1710)
descoperirea unui adevăr important, complet opus celor ce se spun în Biblie,
şi anume că lumina care se revarsă asupra lumii noastre provine de la Soare,
iar propagarea ei nu este instantanee. Römer a determinat viteza luminii, stabilind ― şi pînă astăzi lucrul acesta a fost dovedit de nenumărate ori ― că lumina străbate distanţa de la Soare la Pămînt în 8 minute şi 18 secunde,
adică are o viteză de aproape 300 000 km pe secundă. El a ajuns la această descoperire observînd şi studiind eclipsele sateliţilor lui Jupiter, planetă care face parte din sistemul nostru solar. Römer locuia pe atunci în Franţa şi, la 22 noiembrie 1675, a prezentat Academiei din Paris o comunicare despre descoperirea sa.
Autorul rîndurilor respective din Biblie a fost, desigur, un ignorant în materie de astronomie. , dar dumnezeu însă ar fi trebuit să ştie totul, chiar şi pe vremea cînd a fost scrisă Biblia.
Izbitor este şi rolul extrem de neînsemnat pe care Biblia îl atribuie stelelor
în programul făuririi lumii. "Cei doi luminători mari" sînt consideraţi Soarele şi Luna. Dar Luna nu este decît un satelit neînsemnat al Pămîntului nostru!
Obscurantista carte a Facerii nici nu bănuieşte că Luna, Pămîntul şi chiar
Soarele nu înseamnă mare lucru în raport cu universul! Pînă şi Soarele orbitor, principalul astru din lumea noastră solară, nu este decît o modestă stea, una dintre zecile de miliarde de stele care alcătuiesc un uriaş sistem
stelar, galaxia noastră. Autorul "sfînt" nu vede decât Pămîntul şi reduce totul
la Pămînt. Pămîntul însă nu este decît una dintre planete. El se mişcă în jurul unei stele relativ mici. Ignorantul autor al cărţii "Facerea" consideră că
această stea ― Soarele nostru, care este totuşi de 1 300 000 de ori mai mare
ca Pămîntul ― ar fi total dependentă de satelitul ei Pămîntul.
Nu stiu daca sunteti un Evoluţionist "teistic", dar, iată ce spun "niste creationisti evolutionisti":
- ce spunea părintele cuanticii, fizicianul german Max Planck, în cuvântarea rostită la ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru fizică (1918):
“Ca un om care şi-a dedicat întreaga viaţă ştiinţei exacte – studiului materiei - vă pot spune, ca rezultat al cercetărilor mele în legătura cu atomii, doar atât: nu există materie ca atare. Tot ceea ce numim 'materie' îşi are originea şi există doar în virtutea unei forţe care face să vibreze particulele unui atom şi care menţine integritatea acestui minuscul sistem solar al atomului. Suntem obligati să presupunem că în spatele acestei forţe există minte conştientă şi inteligentă. Aceasta minte este matricea întregii creaţii.”
- Iar in ceea ce priveste evolutia cred că Malraux a profeţit cu adevărat. El a înţeles prea bine ( vezi Filosofia U.N.E.S.C.O.!) că cei 100 de ani de fundamentare evoluţionistă a lumii o vor aduce în cele din urmă pe muchia prăpastiei. întoarcerea evoluţionistă de acolo nu este posibilă, aşa că numai acea latură a umanităţii care nu a fost atît de letal afectată de evoluţionism – adică sentimentul religios – mai oferă o şansă.
"Filosofia U.N.E.S.C.O. – Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, ªtiinţă şi Cultură – era şi este clară încă din 1949, atunci cînd Sir Julian Huxley (nepotul “buldogului lui Darwin” – Thomas Huxley) a redactat Manifestul U.N.E.S.C.O. Iată un eşantion:
Unificarea tradiţiilor într-un singur rezervor comun de experienţă, conştienţă şi motivaţie este o necesitate a priori pentru progresul viitor al evoluţiei umane. În acest sens, deşi unificarea politică într-un fel sau altul de guvern mondial va fi necesară pentru atingerea acestui nivel, unificarea în lucrurile minţii nu este numai necesară, ea poate chiar deschide calea spre alte tipuri de unificare. Cîtă vreme copilul respiră aerul otrăvit al naţionalismului, educaţia în spirit mondialist nu poate produce decît rezultate precare. Aşa cum am subliniat, deseori familia este cea care infectează mintea copilului cu naţionalism extrem. ªcoala trebuie de aceea să utilizeze căile descrise anterior pentru a combate atitudinea familială."
:luck:
avocatnet.ro explicăm legislația
trope_doi 
handsu 
Adalbert Gabriel Gazdovici