@MIHAI GRIGORE: Faptul ca in numele unui sistem se comit erori nu inseamna ca acel sistem le genereaza. Desi e asociat in principal cu religia, fanatismul isi gaseste loc si in stiinta. Nazistii considerau ca ajuta evolutinismul grabind disparitia raselor umane sortite extinctiei. Comunismul a transformat evolutionismul intr-o forma de religie, si cunosc multi care au intrat in inchisori pentru ca au detinut copii xerox ale unor teorii mai putin ortodoxe (de ex. Intelligent Design)
Fratii catolici au o istorie mai zbuciumata. Inchizitia a fost la originie o politie papala, menita sa impuna primatul Papei. In fapt cazurile instrumentate de Inchizitie (si in special de cea spaniola) tin mai mult de jocurile puterii, posesiuni, bani etc. Vrajitoarele nu prea intrau in vizorul inchizitie, ci erau judecate mai mult de tribunalele locale. Era un prilej bun sa scapi de sotie cand aveai o amanta, si asemenea chestiuni aveau prea putin in comun cu religia. Epidemiile de ciuma sau de holera culminau deseori cu arderea pe rug a unei presupuse vrajitoare, ori asemenea mizilicuri nu intrau in atributiile Inchizitiei. Instrumentarea ereziilor intra, insa Inchizitia intervenea doar atunci cand lucurile luau o intorsaturi care amenintau sa distruga unitatea Bisericii, si de regula cand acestea se asociau cu crime, cum este cazul sectei dolcinienilor, care gaseau normal sa spanzure familii intregi si sa arda casele celor care li se opuneau.
Pe de alta parte problema manipuarii e discutabila pentru ca presupune ca cel care manipuleaza sa nu creada in existenta divinitatii. Cred mai degraba ca cei cu gust pentru putere s-au folosit de sistemele religioase pentru a obtine anumite avantaje. Scopul - in esenta nobil - scuza mijloacele, si de aici s-au facut multe. Cred ca e vorba mai mult de natura umana decat de religie, hibe care se intalnesc in orice sistem, fie el religios sau nu.
Religia este in esenta o forma de intelegere a lui Dumnezeu, o forma insotita de manifestari de adoratie (rugaciune, practica ascetica etc.), diferita de conceptiile religioase personale. As zice sa nu dam cu pietre prea usor pentru ca problema prezinta multe nuante.
Poate ca e mai bine sa punctam un pic cate ceva despre Dumnezeu, eventual in comparatie cu stiinta. O metoda buna ar fi adoptarea unor principii de discutie. Iata cateva:
1. nu epuizam nici un punct al discutiei. N-avem cum. Atigem cateva probleme si trecem mai departe.
2. n-avem cunostinte exhaustive in nici un domeniu. Avem Google daca ne trebuie ceva. Discutam, nu intram in concurs. Cand apar greseli le corectam din mers. Construim un sistem de idei, nu judecam persoane.
Tot referitor cele afirmate de dl. Grigore - si anume ca Dumnezeu este iubire - imi amintesc ca Hegel, in a sa Filosofiei a religiei, ridica o problema interesanta. Este necesar ca Dumnezeu sa existe fizic intr-o forma sau alta, caci daca il definim afectiv obtinem mai mult o idee de Dumnezeu decat un Dumnezeu existent. Chestiunea se incurca atunci cand confundam existenta cu materia, impunandu-i lui Dumnezeu o existenta materiala.
Daca inainte de aparitia revolutionara a teoriilor cuantice materia era bine asezata, pipaibila, acum lucrurile s-au schimbat radical. Materia nu e decat o forma de energie, practic o energie diferit organizata. Nimeni nu si-ar fi inchipuit pe la 1400 ca universul in care traim si noi insine suntem in fapt o suma de particule tinute laolalta de te miri ce panza invizibila (particula lui Dumnezeu sau bozonul lui Higgs). Teoria universurilor coexistente a fost pusa pe tapet de multa vreme, chiar daca existenta unor asemenea univesuri n-a fost probata inca.
La fel ca si religia, stiinta a prins o pojghita de popular, un fel de plasa de siguranta fina, care odata inlaturata scoate la iveala probleme extrem de controversate. Cu alte cuvinte, la un anumit nivel, nici stiinta nu mai este terenul solid de care ne agatam.
Referitor la materie vizibila si invizibila, simpla afirmatie
iarba este verde nu corespunde faptului stiintific. Compozitia moleculara a ierbii blocheaza/elibereaza o parte din undele luminoase. In realitate iarba este INCOLORA. Mai mult: spectrul eliberat e captat de celule specializate ale ochiului uman (paremi-se trei la numar). Cel care produce culoarea e de fapt creierul, culoarea fiind mai mult o senzatie psihologica. O simpla anomalie a ochiului face ca receptorul sa incurce culorile cu un numar de oscilatii apropiat (verdele cu rosul). Aici apare o problema de logica: sustinem ca noi, cei care percem iarba ca fiind verde suntem cei normali, iar ei, cei care nu o percep corect, sufera de o afectiune. Dar daca omenirea ar fi in proportie de 90% daltonista nu cumva noi, cei care vedem
normal am trece automat in tabara cealalta?
Revenind la Dumnezeu nu vad de ce i-am cere o existenta materiala. De ce nu vorbim de o entitate cu o forma diferita de organizare a energiei? De fapt nu existenta lui Dumnezeu e problema, ci existenta Lui in calitate de
persoana, anume entitate constienta de propria-i existenta.
Nu stiu daca Biblia ar trebui readaptata. National Geographic si-a propus sa alcatuiasca o harta a ADN-ului uman, iar rezultatele n-au inatarziat sa apara:
New DNA studies suggest that all humans descended from a single African ancestor who lived some 60,000 years ago. To uncover the paths that lead from him to every living human, the National Geographic Society launched the Genographic Project, headed by Spencer Wells.
Geneza este un amestec de mituri, insa am putea vorbi de o memorie colectiva, nu una in care minte, ci una care spune adevarul, insa diferit. Din moment ce toti pastram din copilarie o serie de amintiri confuze, pe care ni le explicam mai mult sau mai putin corect, de ce sa nu vorbim si de o copilarie a omenirii? Sunt o gramda de teorii stiintifice care se potrivesc cu pasajele Bibliei, dupa cum sunt si o gramda de teorii care nu se potrivesc.
Biblia este in general o colectie de carti, alcatuite in timp, revizuite si ordonate in functie de anumite principii. Ca sa aflam ce e Biblia ar trebui sa o citam pe pisica din Cheshire, acel personaj ciudat din povestea lui Lewis Carroll:
Daca vrei sa afli ce poteca sa urmezi trebuie mai intai sa stii unde vrei sa ajungi. Cu alte cuvinte poti gasi Bibliei o mie si una de intrebuintari, insa depinde de scopul cautat.
Este Biblia o carte inspirata de Dumnezeu? Noi consideram ca da. Pe ce ne bazam? Pe nimic. Sau daca vreti pe acelasi lucru pe care se bazeaza toti atunci cand spun ca Dumnezeu exista (si nu o afirma doar cei religiosi). In rest Biblia ofera un sistem de decodificare a lui Dumnezeu. De aici incep insa nuantele, si pentru asta ar trebui sa facem un pic de istorie a Bibliei. In fapt ne intereseaza mai mult sistemele de credinta ale diferitelor confesiuni religioase. Domeniul poarte numele de
Simbolica si este foarte interesant.
avocatnet.ro explicăm legislația
Pixelut, utilizator
trope_doi 
handsu 
Adalbert Gabriel Gazdovici