Tată disperat că nu-și poate vedea de doi ani fetița, deși există hotărâre judecătorească. Ce se poate face când mama nu o respectă?

When, cunosc caz în care mama pune copilul în faţa casei, la programul de vizită, tatăl vine cu 1-2 martori după el, se adresează agresiv copilului şi-i ordonă să se urce în maşină, copilul nu vrea să urce cu necunoscuţi, tatăl demarează în trombă.Apoi, penalizează mama.
De ce nu vreţi să recunoaşteţi că beneficiul material în favoarea unui asemenea părinte îi dă ocazia să facă orice ca să fie refuzat de copil?
Ce fel de părinte este cel care execută silit acoperişul de deasupra capului copilului, în timp ce se declară fără venituri, dar trăieşte ca un nabab? dar ce fel de părinte este acela care se vede cu copilul, merge cu el la diverse activităţi, fără mamă, dar fiindcă copilul nu vrea să doarmă la el, deschide noi şi noi procese? Oare în timpul somnului, noaptea, se realizează relaţia firească tată-copil? Nu vă supăraţi, dar asta demonstrează nu alienarea copilului, ci tulburarea obsesivă a tatălui!
Vorbiţi de hotărârea judecătorească, sfântă! Hai să studiem câteva sentinţe privind programele de vizită şi autoritatea părintească : nu există nici o deosebire între un caz în care unul dintre părinţi a abandonat familia de ani de zile, nu contribuie cu nimic la creşterea şi educaţia copilului, nu se interesează de copil, nu-l contactează şi unul în care copilul a trăit viaţă de familie cu ambii părinţi, ambii s-au ocupat cu dragoste de copil, dar a intervenit neprevăzutul şi părinţii s-au despărţit!
Am fost în concediu şi am ascultat convorbirea dintre copilul meu şi o fetiţă părăsită de tată în urmă cu 2 ani - vorbeau copiii despre taţii lor.Fetiţa povestea că-i este dor de tata, că ar da orice să poată fi cu el, dar el nici măcar nu o sună la telefon decât foarte rar - spunea asta plângând, era tristă faza, pe când copilul meu îi explica că pe el nu-l deranjează lipsa tatălui şi nici nu-i este dor de el.

De ce nu vreţi să recunoaşteţi că beneficiul material în favoarea unui asemenea părinte îi dă ocazia să facă orice ca să fie refuzat de copil?

Ba recunosc asta si am fost de acord cu dumneavoastra ca nu e o masura buna pentru situatia data.
Daca eu sunt un parinte care sufera ca nu isi vede copilul, nu ma consoleaza absolut nimic , nici daca celalalt imi plateste mii de euro pe zi penalizare.
Exista insa cazuri......foarte putine cand celalalt avea casa sau bani pe numele lui si atunci de teama penalizarilor a inceput sa dea copilul.

Ce fel de părinte este cel care execută silit acoperişul de deasupra capului copilului, în timp ce se declară fără venituri, dar trăieşte ca un nabab?

Copilul poate sa aiba acoperis si acasa la tata. Sau acolo e crapat si rupt? Deci nu executa absolut nimic al copilului.
In plus, ce fel de parinte este cel care decat sa lase copilul sa aiba doi parinti prefera sa il arunce in strada?
De ce in cazurile dumneavoastra rezidentul nu are niciodata nici o responsabilitate fata de situatia existenta?

dar ce fel de părinte este acela care se vede cu copilul, merge cu el la diverse activităţi, fără mamă, dar fiindcă copilul nu vrea să doarmă la el, deschide noi şi noi procese?

Dar ce fel de adult e cel care nu isi pune intrebarea de ce copilul acela merge cu tatal la diverse activitati dar nu doreste sa doarma la el? Ceva grav se intampla acolo. Trebuie verificat ce. Asta face un parinte responsabil. Sunt o gramada de variante pentru care copilul sa nu doreasca sa doarma la tata. Poate are niste fobii, poate s-a intamplat ceva in casa respectiva...nu poti lasa o situatie nefunctionala in care e implicat copilul tau sa se intample la nesfarsit daca esti un parinte responsabil.

Oare în timpul somnului, noaptea, se realizează relaţia firească tată-copil?

Nu, insa se realizeaza cand il bagi la culcare. Cand mergi cu el sa se spele pe dinti, cand numarati cati i-au cazut apoi va masurati sa vedeti cat mai are pana te ajungi, cand il imbragi in pijamale si il gadili si il pupi apoi citesti povesti iar el te intrerupe si tu il faci sa rada. Sunt momente pretioase pe care copilul are dreptul sa le petreaca cu amandoi parintii.

Hai să studiem câteva sentinţe privind programele de vizită şi autoritatea părintească

Sunt si exceptii insa eu as zice sa ne raportam la cazul de fata care NU,NU face parte din situatiile enumerate de dumneavoastra.

Am fost în concediu şi am ascultat convorbirea dintre copilul meu şi o fetiţă părăsită de tată în urmă cu 2 ani - vorbeau copiii despre taţii lor.Fetiţa povestea că-i este dor de tata, că ar da orice să poată fi cu el,

Stiti sigur dumneavoastra ca era parasita de tata copila respectiva? Insa ma bucur ca ati auzit discutia si suferinta din vorbele copilei. Ganditi-va ca asta zice la inceput si copilul care nu stie ca rezidentul o ascunde cand celalalt vine sa o vada.
Asa ca va intreb, considerati ca parintele care face ca un copil sa aiba in voce suferinta pe care ati auzit-o in vocea copilului mai merita sa fie parinte? Fie el mama sau tata?

When, uite că sunt de acord cu dvs.: acel părinte după care tânjeşte fetiţa nu merită această calitate, dar fetiţa îl adoră; tatăl a plecat în Germania şi a părăsit cei 2 copii, un băiat de 15 ani şi fata de 9 ani, acum văd că fratele mai mare este "autoritatea" masculină din familie.
Referitor la refuzul unui copil de a sta în casa părintelui în care a apărut (sau au apărut mai multe) o persoană nouă, cauzele pot fi multiple, am scris mai sus că "poveştile" copilului nu sunt luate în seamă de instanţe: comportamentul persoanelor din casa respectivă fată de copil, atenţia acordată copilului sau pur şi simplu obiceiurile casei respective.
Eu, ca mamă, nu-i pot interzice fostului soţ să facă sex cu soţia lui când crede că copilul a adormit, pe de altă parte, oriunde aş spune că copilul mi-a povestit că s-a trezit de scârţâitul patului şi de sunete ciudate, aş fi catalogată ca nebună şi că am imaginaţie bogată; la fel, dacă noua soţie este trimisă în baia unde băiatul de 10 ani face duş, să ajute copilul, chiar nechemată, poate produce disconfort copilului; sau comportamentul frăţiorilor poate să nu-i placă copilului. Eu, ca mamă, aflu, dar faptul că am aflat nu-mi dă nici un drept şi nici posibilitatea de a rezolva situaţia.
Ciudată concepţia dvs. despre acoperişul de deasupra capului copilului!Nu vă sună nimic la ureche când vă spun că omul se declară fără venituri, nu plăteşte pensie alimentară, dar execută casa mamei? Din ce va intreţine acel copil , sub acoperişul său intact, dacă nu are venituri? Cu îmbrăţişări? Sau din 1/3 din venitul mamei şi pensia alimentară aferentă?
Văd că nu numai dvs. aveţi asemenea gândire, la fel cei gazaţi sunt vinovaţi că au fost la locul nepotrivit la timpul nepotrivit, nu cei care au săvârşit atrocităţile, LEGAL.