Copilul nu vrea să se ducă în vizită la tata. Îl poate lua dacă plânge și refuză să meargă?

Vorbesc din experienta :

Legea nu este bine făcută pentru tot ce înseamnă custodie comuna, program vizita, alienare parentala.
Iar judecătorii nu au nici un fel de răspundere, dau cu pixu și se duc acasă, iar tu ca părinte ramai cu problemele.
Iar aici ma refer concret la cazurile de :
Sunt asa zise "mame" care doar pun piedica copiilor sa aibă relații cu tatii și se ascund după lege.,care culmea pentru mame nu prevede sancțiuni.
Sau cum zice avocata mea "" Unde ați văzut dumneavoastră sentințe date împotriva mamelor "".

Te lupți cu morile de vânt.
Protecția copilului,deșii o sa devin probabil puțin vulgar... Niște putori care stau pe banii cetățeanului, odată nu am văzut scris un raport detaliat care sa facă diferența între ce se întâmplă real și nu.

Politia care sta și uita la ultima virgula scrisa din hotărârea judecătorească și cauta sa se ascundă dacă pot și după puncte.
De procese verbale nici nu se pune în discuție.

Instante nu țin cont de interesul suprem al copilului, care dau din pix ca la școală când învățau sa scrie primele litere.

Procese ce se insira cu anii, care îmbogățesc doar anumite buzunare, dar care rămân fără prea multe efecte.
Ajung copii de cresc mari și nu își mai recunosc părinții.......

Rezultate și aici enumăr doar ce a apărut la televizor nu și cele de care nu se stie:

Părinții care răpesc copii si se ascund cu ei prin nu știu ce sat uitat de lume.

Polițai care se sinucide impreuna cu copilul

Părinte care îl bate pe celalalt părinte din cauza frustrărilor ca nu își poate vedea copilul.

Lege de doi bani, fără sa aibă pedepse concrete și pentru mame și pentru tați.

Iar Martzone se pare ca faci parte din aripa asta a asa. " ziselor mame".

Noroc ca dicționarul limbii române măcar a fost corect cu astfel de persoane.



Întrebarea mea este de nimeni nu face nimic în acest sens....
Și care ar fii calea pentru a schimba legea.
Care ar fii pașii.......

Singura varianta sa i linistim sau sa le linistim, iei copilul odata il alienezi si saturi celalaltparinte.
La felca familia Calin, i a copiii in vacanta si cand se intorc celalalt parinte e prost, urat si il urasc.Si nu mai vreau la tine.

Si apoi sa faca ce face dna Calin ...sta fara copii de 2 ani ca un bolnav pshihic, un alienator isi bate joc de ea.
Asta e solutia, alienatorii sa devina alienati.Numai asa vor intelege macar cum e si in partea cealalta.

Problema este ca aceste procese sunt judecate formal de foarte mult timp.
În urma cu vreo 15 ani se obținea foarte greu program de vizita pentru tata.
Acum s-a ajuns la extrema în care un tată neinteresat beneficiază de facilități nedrepte împotriva unei mame de buna-credința.
De fapt, s-a eliminat buna-credinta prin lege fiind ignorat în realitate interesul superior al minorului.

Prin noua lege sunt avantajati părinții care au fost dezinteresați de minori în egală măsură cu cei care si-au dat toată silința pentru a dezvolta si mentine relații personale neavandu-se în vedere că si copilul este un om care are propriile sale simțiri.

ok aveti dreptate, un parinte primeste drept de relatii personal3 si nu vine.e clar copilul pierde.
ce facem insa cand tatal sau mama doresc sa se implice in viata copilului, si celalalt il alieneaza, il face sa refuze sa.mai mearga la celalalt, din gelozie, razbunare si isi alieneaza propriul copil, ura fiind mai mare decat dragostea de copil.Cu acesti asa zisi parinti ce facem, cum oprim abuzul, cum salvam copiii.

aici in acest caz trebuie sa ne spuna de ce un copil de 4 ani nu.mai vrea la tata.dacaa fost de 20 ori de ce la 4 ani refuza?

Iar Martzone se pare ca faci parte din aripa asta a asa. " ziselor mame".

Stimate user dragomirmihai, mă confunzi; eu sunt o mamă care pune copilul să-i ureze "La mulţi ani" tatălui său la aniversări, la sărbători, chiar dacă domnul nu vine să vadă copilul şi , în rarele ocazii când apare, am o relaţie de prietenie cu el - omul şi-a revenit din rătăcirea indusă de "asociaţie" şi se comportă normal. Are şi alţi copii şi acum ştie ce înseamnă voinţa copiilor şi o respectă. Nu-i adevărat că nu există sancţiuni - vedeţi art.379 C.P. şi art.911 C.P.C. În rest, aveţi dreptate.

de ce un copil de 4 ani nu.mai vrea la tata.dacaa fost de 20 ori de ce la 4 ani refuza?

Doamna Şobolan de tomberoane, citiţi postarea userului: tatăl a luat copilul 1 (una) dată pe an, deci de 2-3 ori în 3 ani, de aici se deduce şi concluzia că, pentru copil, tatăl e un străin şi că, ultima dată când a fost plecat la tată, s-a întâmplat CEVA, ce? poate copilul nu poate explica ce s-a întâmplat, dar , în orice caz, a fost ceva care îi cauzează frica.
Dvs. excludeţi VINA părintelui cu drept de vizită pentru refuzul copilului, ori, în cele mai multe cazuri, aceasta există.

Vorbesc de situațiile normale, un părinte care da copilului posibilitatea de a-și respinge celalalt părinte e unul care ar trebui decăzut din drepturi.

Trebuie să explicaţi ce înseamnă "dă posibilitatea de a-şi respinge celălalt părinte"?
Văd că sunteţi foarte implicat(a), poate aveţi posibilitatea să demaraţi o iniţiativă legislativă care să prevadă luarea cu mascaţii a copiilor care nu vor să plece la un "părinte" care i-a bătut, i-a umilit, i-a terorizat psihic, i-a neglijat , care sunt străini pentru copii!Că penalizarea părinţilor care, în atari condiţii, totuşi caută oferirea de condiţii corespunzătoare copiilor, alinarea suferinţelor fizice şi psihice, aţi obţinut-o, numai dvs. şi tovarăşii dvs. ştiu cum...
When, întrebaţi despre "ce amintiri neplăcute " vorbim: de exemplu, sunt copii daţi afară din casă, noaptea, de un tată beat;sunt copii bătuţi cu cureaua, cu băţul, cu pumnul; sunt copii pedepsiţi cu închisul în beci sau în camera întunecată;sunt copii lăsaţi singuri în casă străină; sunt copii lăsaţi înfometaţi;sunt copii cărora li se toarnă mâncarea în cap că nu au mâncat tot sau nu le-o place, etc. Toate astea sunt trăiri pe care subconştientul copilului le depozitează şi se manifestă atunci când se preconizează evenimente similare.
Vă dau exemplul concret cu asistenta care-i făcea injecţii copilului meu:prima dată, doamna a fost primită cu zâmbete de copil; a doua oară, cum a zărit-o pe geam că se apropie, a început să urle; copilul avea vreo 11 luni, tocmai se ridicase în picioare în pătuţ.