Buna ziua!
Sunt tatal unei fetite minore si urmaresc cu mare atentie aceasta comunitate, in special cea din domeniul Dreptul familiei sau probleme juridice de familie. Rog persoanele pregatite juridic, psihologic, specialisti in dreptul familiei, alti specialisti, cat si persoane care au trecut prin cazul ce-l voi descrie, sa vina in ajutorul copilului meu, de a nu mai fi abuzat psihologic-emotional (alienare parentala), de propria mama, impotriva tatalui. Speta, (in mare), porneste de la o Hotarare definitiva, din 2014, ce avea ca finalitate, program legaturi personale, cu minora, la domiciliul meu (tatal), fara prezenta mamei. Aceasta Hot. nu a putut fi pusa in aplicare, deoarece, la scurt timp, mama a mai deschis, inca trei actiuni, printre care si solicitarea emiterii unui Ordin de protectie(ce in final nu i s-a aprobat, fiind neantemeiat), prin care urmarea indepartarea definitiva a mea(tatal), din viata copilului. La instanta de fond, mi s-a acordat un program acceptabil, pt. minora si pt. mine, ca, ulterior, la instanta de apel, sa mi se respinga, programul, pe motiv, ca minora nu doreste, legaturi cu tatal(!!!), Dupa un timp, eu am redeschis, o noua actiune, bazata pe instrainarea minorei, de catre mama, impotriva tatalui. La solicitarea instantei de fond, un expert psihologic judiciar(ales aleatoriu), minorei si parintilor, ne-a facut o expertiza psihologica judiciara, prin care sa constate daca minora este alienata parental, de catre mama, impotriva tatalui. Pe baza unei analize aprofundate, a celor doi parinti, cat si a minorei, a rezultat un amplu Raport de expertiza psihologica judiciara, ce a fost justificat psihologic, expertul judiciar, stabilind ca minora este alienata parental, in ultima faza, cea severa, de catre mama, impotriva tatalui. Pe baza materialului probator si a Raportului de expertiza psihologica judiciara, instanta de fond, din nou, mi-a acordat un nou program de legaturi personale, cu minora, la domiciliul meu, fara prezenta mamei. Imediat, mama a facut, apel, la instanta de judecata, care din nou, i-a admis apelul. In prezent, hotararea a ramas definitiva, iar eu neputand sa ma bucur de prezenta copilului meu, la domiciliul meu, fara prezenta mamei, mama folosindu-se de propriul copil, ca o arma de razbunare(nemotivata), impotriva mea si creind grave carente psihologice-emotionale, impotriva propriului copil. In acest caz, prezentat, sumar, va rog, recomandati-mi ce pot face, in continuare, copilul este alienat parental, ultima faza, cea severa, este supus procesului de brainwashing(spalare a creierului), este programat sa fie indepartat de tata, de catre propria mama. Va multumesc de recomandarile si sfaturile oferite.
Doamna PS va contrazic. Poate nu recunosc alienarea pentru ca nu se ajunge acolo, dar recunosc pericolul alienarii.
Părintele care nu pregătește copilul emoțional în vederea preluării sau care nu e acasă când e ora de legături personale pierde imediat copilul.
Tot asa de adevărat însă este ca nu oricine 0rimeste drept de legături personale sau program extins.
Se face o ancheta temeinica, se petrece timp cu familia respectiva, e evaluat copilul cu mama și copilul cu tata. Nu exista sa dispari ani de zile din viata copilului și după sa primești dreptul de a-l lua la domiciliu. Nu exista sa nu plătești pensie alimentara.
Se urmează mulți pași destul de stricți pentru a se asigura ca minorul are programul de legături personale care i se potrivește nu formula standard.
Însă alienarea parentala este recunoscuta. În ce fel, cum e reglementata uitați ca o sa ma interesez și revin cu date precise, articol de lege, proceduri sau ce mai este ca să vedeți ca alienarea e o realitate în tarile europene.
when parintele rezident nu are nici o treaba sa pregateasca copilul, pentru ca programul este facultativ pentru copil, daca vrea merge, daca nu nu merge. Si mi se pare corect sa platesti pensia alimentara luna de luna nu sa umble mama pe la executori sa-ti execute ceea ce nu exista de fapt, au ajuns unii penibili sa nu-si declare veniturile ca sa nu plateasca pensia alimentara.
Din nou doamna Tifa sunt de acord pe partea de pensie alimentara. Eu unul sunt mai drastic și as limita drepturile celor care nu plătesc pensie. Pentru ca e clar ca nu le pasa de copil.
Cat despre programul facultativ atunci de ce va plângeți ca v-au fost răpiți copii? Ca dacă relația cu un părinte e facultativa nah ca a fost o perioada în care au ales sa fiți dumneavoastră facultativa. Și dacă mâine se hotărăsc sa facă asta din nou pentru ca poate li se pare ca ii puneți la prea multe lecții e în regula, nu-i asa? Pentru ca de fapt sunteți prin casa doar de decor.
Doamna unul dintre motivele pentru care am plecat din tara a fost și datorita faptului ca fiul meu a fost agresat în nenumărate rânduri la școală și nu am reușit sa rezolvam nimic. Copii prietenilor mei, aproape adolescenți sunt înjurați și bătuți la câteva zile, se schimba scoli. Pentru ca generația asta de copii cu părinți care sunt doar de mobila în casa pentru xa nu-i asa, copilul știe mai bine a crescut. Iar profesorii sunt slab pregătiți și nu pot sa ii mai stăpânească și oricum nu pot suplini treaba părintelui indolent care pune responsabilitatea educării propriului copil pe umerii copilului.
Pentru ca părintele adevărat pedepsește, părintele adevărat educa. Părintele adevărat pune la teme și părintele adevărat stabilește limite și nu este de acord. Părintele inutil și empatic ridica din umeri în timp ce pune poze pe Facebook cu copilul.
Sunt luate cu asalt cabinetele psihologilor de copii care se confrunta cu diverse probleme pentru ca au lângă ei părinți care când trebuie sa ia o decizie se uita lung în ochii lor.
A spus doamna Gradinaru foarte bine, parentelizarea copiilor este un dezastru și o trauma imensa.
Faptul ca pui o farfurie de ciorba pe masa nu te face părinte bun. Asumarea responsabilității, în felul tău, cu greșelile de rigoare, asta te face un părinte excepțional. Facultativul.... Nu prea.