Cum interpretați acest text din hotărârea judecătorească: preluarea minorului ,,din'', nu ,,de la'' domiciliul mamei? Ar trebui ca mama să permită accesul în domiciliu în vederea preluării?

sobolan de tomberoane, daca omul vroia sa aiba relatii cu fiica, nu ar fi trebuit sa ceara penalitati, sa ia mancarea de la gura copilului, sau sa o bage pe mama care l-a nascut la puscarie, deci in concluzie omul nu a vrut program ci a vrut razbunare si primeste din partea copilului exact ce merita, de acum incolo garantat nu va mai avea nici un program. Copilul a cam inteles cine e tatal lui, si va refuza orice relatie cu el.

A fost alegerea mamei sa primească penalizările. Putea sa respecte sentințele judecătorești și nu se întâmplă nimic. Când ești mama nu ești mai presus de lege. Când te crezi mai presus de lege plătești.
Cat despre copilul care nu mai vrea sa știe nimic de tata va contrazic și acolo. Mereu va dori sa știe de părinții lui dar nu e lăsat sa o facă. Ii este interzis ceea ce pentru alții e natural.
Oare de ce nu s-a deschis ușa când a venit tatăl? Nu pentru ca de fapt copilul ar fi plecat?

when trebuie sa intelegeti ca sunt sentinte gresite , care din start se stie ca nu vor functiona, judecatorii dau sentinte pe banda rulanta , la toti la fel, dar sunt cazuri in care nu depind lucrurile de mama. Concret la mine, copiii au fost rapiti de tata, judecatorii au gresit si au dat program cu ridicare desi copiii au spus ca nu vor asta, totusi judecatorul a nesocotit disponibilitatea copilului, la primul termen copiii au refuzat, iar dupa 5 ani copiii nu au o relatie cu tatal. Daca se dadea un program la domiciliul minorilor, restrans , sunt convinsa ca tatal ar fi putut sa-si vada copiii cat de cat. Asa au trecut anii copiii au crescut si s-a ales praful de tot. Eu daca as fi judecator as da un program pe care copilul sal doreasca cum vrea el, ca as fi sigura ca ala va merge, dar cand copilul zice nu si tu spui da, atunci distrugi totul.

when, deja copiii se gandesc sa-si schimbe si numele, in special fiul meu, nu vor sa poarte numele tatalui, se gandesc cum sa-l bata pe tata cand vor fi mari si alte chestii care pe mine nu ma bucura deloc, si ma gandesc ca lucrurile ar fi stat altfel daca nu se exagera si se dadea un program la domiciliu, cine e de vina? judecatorul care nu a luat in seama riscurile. Copiii mei nu deschid usa, eu tot insist sa vina la poarta ca stam la casa, dar ei vin cu conditia sa ramana poarta inchisa, pentru ca le este frica sa nu fie rapiti din nou.

Doamna Tifa, în aceste postări sunt de acord cu dumneavoastră. Sentințele instantelor sunt un dezastru și o bătaie de joc culmea, fata de copil.
Îmi pare extrem de rău de trauma și povestea trăită de dumneavoastră și mai ales de copii.
Va felicit ca i-ați recuperat. Din ce povestiți pare ca încă duc cu ei o mare povara. Nimeni nu ar trebui sa treacă prin asa ceva.

when aveti dreptate, copiii duc povara, dar judecatorii sunt cei mai vinovati, dupa ce au fost rapiti si statul roman ne-a intors pur si simplu spatele, culmea ca judecatoarea care a dispus inapoierea minorilor, dar doar pe o hartie cu care puteam sa ma sterg.......... , tot acea judecatoare, cand a stabilit programul de vizita ulterior intr-un alt dosar a spus ca dupa 3 ani episodul cu rapirea trebuie uitat. Va intreb asa din curiozitate , daca cineva a fost rapit, indepartat abuziv de tara lui, acest lucru poate fi uitat vreodata. Credeti ca fetita luata zilele aceste cu mascatii va trece vreodata peste aceasta drama si trauma. Va garantez ca nu.