incredintare minor tatalui

Cred ca niciunul dintre noi nu invita la un razboi social.numai ca noi am vorbit di aeperienta si cam asta se intampla in salile de judecata.Uneori se mai intampla ca si barbatii sa castige copii.Stiu ca nu este placut ceea ce se petrece dar asa stau lucrurile,eu cred ca mai degraba partile ar inverca sa se inteleaga, ptr ca numai asa se va respecta interesul superior al copilului, si anume ca acesta sa sufere act mai putin de pe urma divortului parintilor.

Sub aspectul necesitatii unei probatiuni net superioare care sa trebuieasca facuta de catre tati sunt de acord cu acest lucru, desi nu poate fi vorba de egalitate.
Problema este insa acolo unde instantele nu vor sa lase tatii sa dovedeasca.
O alta problema este acolo unde minorul poate fi mai atasat de tata decat de mama.
Mamele castiga practic pe atasamentul prezumat al minorilor catre ele.Aceasta este ratiunea si singurul lucru logic in aceasta ,,lipsa de judecata efectiva" din partea instantelor in aceste procese.
Ceea ce este grav dupa parerea mea, este faptul ca aceste procese nu mai au logica in prezent, adica nu mai constituie judecati de valoare.
Ceea ce constituie nu poate sa stie nimeni pentru ca nu sunt judecati...
Judecata presupune corectitudine si impartialitate din partea instantei si nu idei preconcepute.

avocat Claudiu Lascoschi

Sunt divorțat și sunt unul dintre tații căruia i-a fost încredințat minorul. Este drept, minorul are 16 ani, când se ține seamă de opțiunea lui. Nu este imposibil, deci, să fie încredințat copilul la tată, dar argumentele trebuie să fie foarte solide. Succes!

custodie.comuna a scris:

av.antoanelageaman a scris:

Incredintarea la tata este foarte dificila si trebuie probat ca in interesul copilului este sa fie incredintat la tata .Asta inseamna lupta si ofensiva prin care sa demonstrati ca sunteti mai bun ca mama.Daca nu sunteti hotarat sa luptati ( si cand spun lupta inseamana producere de probe ca mama nu este recomandata sa creasca acest copil) e mai bine sa nu solicitati.Va trebuie si un avocat bun.

Si daca se demonstreaza ca si mama si tatal sunt recomandati sa creasca copilul , cine va primi incredintarea? Care e interesul superior al copilului in acest caz?
De ce "incredintarea catre tata este foarte dificila"? Care e legea care da dreptul instantelor sa discrimineze in acest fel tatii?
De ce un tata trebuie sa "produca probe extrem de solide" si o mama este suficient sa isi demonstreze "minima garantie morala si materiala"?

Din mesajul dumneavoastra inteleg ca sunteti deacord ca ne aflam in fata unei discriminari flagrante in care "tratamentul egal" este "mai egal" pentru mama.
Invitand tatii sa produca "probe solide" si mamele sa asiste pasive la "agitatia inutila" a tatalui nu faceti decat sa alimentati mentalitatea sistemului depasit de realitatile vremurilor in care traim.

Poate ca veti castiga un proces cu detectivi particulari pusi pe urmele mamei, cu psihologi care sa o scoata pe mama nebuna, cu "probe solide" produse de un tata care nu vrea decat sa fie tata fara sa mai fie si sot, dar nu aceasta este solutia. Este ca si cand de maine toti tatii ar fi invitati sa actioneze ca in acest fel daca vor sa obtina incredintare. Adica invitati la un mic razboi social.
In ce fel de societate traim?

Stimate domn, asa cum v-am spus in repetate randuri si eu si colegii mei sfatuim in functie de prevederile legale, practica, experienta.Unor utilizatori chiar le foloseste! Nu suntem nici legiuitori, nici judecatori...Dumneavoastra nu faceti altceva decat sa intrati in absolut toate mesajele pe acest topic si, fara a oferi vre-o solutie, sau a incerca sa intelegeti macar problema, tot ne aduceti in prim-plan nemultumirea dvs., ca si cum noi am fi vinovati.Ma intreb de ce nu FACETI ceva constructiv in loc sa postati la nesfarsit astfel de mesaje!

mai mult, situatia dvs., pe care o generalizati nejustificat a inceput sa fie contrazisa si de utilizatori cum este cel de mai sus.

Pe scurt: in ce ma priveste, eu nu am postat in speranta de a ajuta si chiar sfaturile mele s-au dovedit utile( pentru cei ce vor sa asculte).Asa cum am mai spus, ma vad obligata sa spun ca am experienta in asemenea cazuri si nu am pierdut nici unul, din cauza acesta consider ca pot acorda un sfat util celor care vor sa-l asculte.Nu sunt de altfel singura...

Nu vad legatura cu razboiul social in a proba ca un minor este atasat de tata sau maltratat de mama apeland la un psiholog specializat, sau in a dovedi comportamentul neconform al mamei apeland la orice mijloc de proba.ASTA INSEAMNA PROBATORIU ADMINISTRAT PROFESIONIST..si conform legii, pentru a convinge judecatorul ca, PE BAZA LEGIsLATIEI IN VIGOARE, sa admita actiunea clientului ....
Judecatorul APLICA LEGEA, nu o produce! Asta face LEGISLATIVUL, intr-un stat de drept, iar ce invocati dvs. cu CUSTODIA COMUNA nu exista prevazut in legislatia actuala! si nici o instanta nu va va admite o astfel de actiune ,deoarece nu are temei legal.

Inteleg ca nu sunteti de acord, dar cred ca ar trebui sa interveniti activ cu o initaiativa legislativa( sa va faceti o organizatie ceva ...) nu sa postati la nesfarsit impotriva oricui ofera un sfat.Poate bun, poate rau, dar, oriculm e ceva , in comparatie cu lamentari la nesfarsit.

Sincer, stimate domn, energia pe care o risipiti aici ar fi fost mai util sa o utilizati in alte scopuri...sa luptati sa va luati copilul conform legilor in vigoare, daca nu, sa obtineti un drept de vizitare zilnic...sau, macar, daca tot nu vreti sa va resemnati sa luptati sa schimbati legea( exista societate civila ce promoveaza propuneri legislative si unele ONG-uri chiar au reusit), nu cu judecatorii si avocatii de pe un site de specialitate!

Nu stiu in ce masura Cristian l-a contrazis pe Custodie Comuna.Minorul are 16 ani...

Cazurile in care tatal are dreptate sunt foarte rare, dar ele exista.
Dupa parerea mea, instantele de dreptul familiei nu fac o judecata impartiala pt ca nu pot.Asta este marea problema.

Legea vorbeste despre interesul suprem al minorului si instanta trebuie sa stabileasca in mod indubitabil acest aspect, ceea ce in cazurile in care tatii au dreptate nu o fac daca minorul are o varsta sub 5 ani.
Chiar de curand am intalnit un caz in care instanta a dat din nou dovada de lipsa de impartialitate si a ignorat vointa unei minore de 9 ani si 11 luni...
Instanta a ignorat situatia de fapt si a aplicat in drept o situatie care eu cred ca nu va produce efecte juridice.Minora nu doreste sa stea cu mama ei decat 2-3 zile.
Cu toate acestea, instanta a considerat ca nu conteaza decat ce crede ea.
Eu cred ca cei de felul lui Custodie Comuna nu vor decat ceea ce este mai bine pt minor, vor ca acesta sa nu sufere, sa nu fie afectat din punct de vedere emotional...Eu cred ca nu este gresit ceea ce vor acesti oameni.
Dar, instantele considera pe undeva ca acestia nu vor decat sa se razbune sau ca din pura ambitie insista.Cine oare sta sa se judece timp indelungat din pura ambitie?Cine sta sa cheltuie bani pe avocati asa aiurea?
In societatea romaneasca tatii care au dreptate sunt asimilati celor care nu au dreptate.Din pacate acesta este adevarul.Nu beneficiaza de dreptul de a ajuta copilul sa fie fericit si dupa parerea mea la instante ( unele, nu toate) nu le pasa.

avocat Claudiu Lascoschi