buna ziua
dupa o intalnire cu judecatoarea si fostl sot in camera de consiliu, aceasta a hotarat sa ne intelegem noi, de comun acord asupra unui program de vizita, pe 6 luni, a unui copil minor, care se afla in incredintarea mea, pt. a`l obisnui sa stea cu el.
eu nu am fost de acord cu programul prea lung de vizita. as putea sa fac cumva sa nu il dau? as dori sa las timpul sa treaca si sa hotarasca el(copilul).
Pentru prima data voi raspunde putin in afara topicului,afirmand cu tarie ca minorul crescut in ura sau in restrictii fata de un parinte si mai ales ,atunci cand exista puternice resentimete,justificate sau nejustificate intre parinti,este un copil "infirm"din punct de vedere al sentimentelor ,al trairilor personale,de multe ori,chiar un dezorientat in viata,daca nu mai grav.
Eu cred ca parintii unui copil,trebuie sa fie constienti de calitatea lor de parinti,dar mai ales de menirea lor,trecand peste ceea ce ii desparte sau i-a despartit si "unindu-se"in deciziile luate, pentru binele si devenirea minorului.
Niciodata,un copil nu este"vinovat"pentru ca s-a nascut.
Cred cu tarie in aceste adevaruri si mai cred in ceva foarte important in afara de justitie,cred in "justitia"bunului simt . Din acest punct de vedere,mai tarziu,copilul de acum,care va deveni major, va avea propria sa judecata,de cele mai multe ori bazata si pe astfel de amintiri din copilaria sa.
Daca am deranjat sau"jignit" pe cineva,imi cer scuze
Daca instanta a stabilit ceva in conditiile in care acestea sunt adesea lipsite de impartialitate, din punctul meu de vedere inseamna ca a ,,cantarit " foarte mult situatia.
Daca nu s-au masluit probe sau alte asemenea lucruri nu s-au intamplat, ar trebui sa tineti cont de hotararea instantei.
Depinde de situatie, de avocat, uneori se audiaza si sub 10 ani. Dar riscati ca instanta, daca vede ca acel copil nu a avut legaturi cu tatal, sa-i acorde drepturi ,ai mari de vizitare.
Nu cred ca exagerati, cred ca sunteti ranita de tata, ca orgoliu dv. il respinge sub orice chip.
Copilul insa il iubeste neconditionat, e in noi sa ne iubim parintii, indiferent cat de bat, educa sau cearta.
Mai cred si ca e normal ca tatal sa-l tina peste noapte si mai cred ca sunt putine instante care nu i-ar da acest drept. Am intalnit copil de 1 an si 6 luni, bolnav cronic, iar instanta nu a avut vreo problema in a-l lasa 2 weekenduri pe luna la tata; de vineri pana duminica, nu de sambata.
Iar acea instanta anume era una de apel, formata din 2 judecatori: 2 femei.
Sa lasati un copil cu tatal lui pentru cateva ore inseamna sa-l impiedicati sa lege legaturi de genul parinte-copil, sa nu-i lasati sa planga impreuna, faca baita, sa manance, sa ia medicamentele, sa vada un film, sa plece de la film la jumatate, sa se certe, sa se inveleasca seara si sa-si spuna noapte buna!
Numai ei doi.
Inseamna ca-i aratati jucaria (uite, ai tata, il vezi de la 2 la 7), dar nu-l lasati sa se joace cu ea (ce tata am daca nu are cand sa se poarte ca un parinte?). Ii faceti in ciuda. :(
Claudiu, nu inteleg nimic din ce incerci sa spui: nu exista o hotarare, instanta i-a rugat sa se inteleaga ei doi!!
:offtopic: Nu mai redactati mesaje consecutive (il puteti edita pe cel deja scris pentru a-l completa) sau mesaje scrise integral cu litere mari (e ca si cum ati tipa la cei ce citesc).
Stiu, sunteti suparata, sper sa ne intelegeti si dv. pe noi.
Multumim.
dupa clarificare unui program de vizita stabilit de instanta ,copilul nu vrea sa mearga cu orice pret la tatal lui atunci ce se poate face ca doar no sa oblig copilul sa mearga daca nu vrea,va rog ajutati-ma ........