Eutanasia poate fi un procedeu normal pentru curmarea suferintelor? Ati fi de acord cu legalizarea ei?

Un prieten foarte apropiat (prietenia exista dincolo de diferenta de varsta) a publicat in nr. 9/2006 in "Dreptul" un interesant articol despre eutanasie. Imi amintesc ca inainte de aparitia articolului am avut unele discutii cu autorul pe tema eutanasiei si ca mi-am adus atunci aminte despre unul din cele mai interesante si impresionante filme ale lui Alejandro Amenabar, "Mar adentro", si despre dorinta lui Ramon Sampedro de a fi eutanasiat. Atat cand am vazut filmul cat si dupa aceea, in timpul oricarei discutii despre eutanasie, m-au urmarit cuvintele lui Ramon: "Persoana care ma iubeste intr-adevar ma va ajuta sa mor. Aceasta-i iubirea, Rosa. Aceasta-i iubirea."
Ar trebui sa vedeti filmul si sa intelegeti de ce Ramon Sampedro vrea sa moara. Poate ca astfel o sa intelegem ca daca exista un drept la viata atunci cu necesitate trebuie sa existe si un drept la o moarte curata si onorabila inainte de a te scalda in balti de excremente ori inainte de a ajunge sa gemi ca un porc injunghiat in timp ce medicul te indoapa cu morfina care te face sa fii altceva decat ceea ce esti. Ar trebui sa existe si un drept la demnitate care este desfiintat in cazul celor care sufera de boli care sfarsesc fie prin a-i transforma in legume ce saliveaza in scaune cu rotile ori prin paturi de spital.
Se poate abuza de eutanasie? Desigur! In cazul libertatilor si al drepturilor cu cat sunt acestea mai mari cu atat se poate abuza mai mult de ele. Dar de la latini stim ca "abusus non tolit usus" si ca solutia este supravegherea modului in care se aproba eutanasia (numai in caz de boala grava, incurabila, si doar in cazul in care persoana isi poate exprima clar, precis si cu hotarare dorinta in acest sens).
In concluzie sunt categoric pentru reglementarea eutanasiei insa exact asa cum scria trope_doi:

" Eutanasia NU va fi ”alegerea altuia” pentru mine – ar trebui sa fie alegerea mea pentru mine...

Problema eutanasiei cred ca trebuie discutata privitor la demnitatea umana si la faptul ca fiecare trebuie sa aiba posibilitatea de a alege.

Craciun fericit tuturor!

Eu cred ca este foarte corect punctul de vedere potrivit caruia , atata timp cat exista dreptul la viata , trebuie sa existe si opusul acestui drept , adica dreptul la moarte .

Nu cred ca trebuie sa uitam ca orice persoana are drept la demnitate !

Va intreb @u.b.i.k. & Trope doi - facand abstractie de faptul ca vorbim de moarte in sarbatoarea Sfanta a Nasterii Domnului – daca ati fi pusi vreodata in situatia de a asista neputinciosi la punerea in aplicare a dorintei copilului Dvs. major de a muri cu demnitate, prin eutanasiere voluntara, oare ati gandi la fel ? Dar daca ati fi medicul care ar fi obligat sa indeplineasca procedura legala ? Va intreb inca o data : mana care vindeca are voie sa si curme o viata ? Chiar si din … compasiune? Dincolo de etica medicala, avand in vedere costurile enorme ale mentinerii unui pacient pe “life support”, nu credeti ca acesta ar putea fi inceputul sfarsitului, prin abuzurile care se pot intrevedea prin legalizarea procedurii de eutanasie involuntara ?

E. Durkheim vorbeste de sinuciderea altruista. Oare am putea dormi in pace, neafland vreodata daca cel drag noua, care a murit eutanasiat legal , s-a simtit “dator sa moara” ca sa nu mai fie o povara, sau pur si simplu a fost “nu mai pot indura durerea” ? Ne place sa dansam, dar uram dansul daca avem o banala durere de masea. Daca trece… A legaliza eutanasia egaleaza cu a nega speranta si miracolul. Ce azi e un vis, maine poate fi realitate.

Si de acord, Trope_doi, probabil ca eutanasia “se practica la negru”, ca si prostitutia si consumul de droguri, dar a le legaliza, inseamna a le aduce in sfera normalului, deci a le incuraja si de-aici “dreptul de a muri devine datoria de a muri”, cum am exemplificat mai sus.

@Romania inedit, de-acord cu ultima Dvs afirmatie, cu completarea ca , pe acelasi principiu, trebuie sa existe si dreptul medicului care a depus juramantul lui Hipocrate sa refuze sa curme o viata, daca acest lucru contravine principiilor lui. Din punctul meu de vedere, el poate sa puna un diagnostic – care va fi verificat si re-verificat de alti colegi de breasla – poate da un pronostic al bolii si un plan de ingrijiri, care poate fi acceptat sau refuzat de pacient, sau rudele lui (in cazul comei). Dar eutanasia nu este compatibila cu “Ca sa fiu pe placul cuiva, nu voi prescrie un medicament ucigator si nu voi da un sfat care sa-I cauzeze moartea. Imi voi purta puritatea vietii mele si a artei mele.” (din Juramantul lui Hipocrate)

Craciun binecuvantat tuturor.

godspeed a scris:

Va intreb @u.b.i.k. & Trope doi - facand abstractie de faptul ca vorbim de moarte in sarbatoarea Sfanta a Nasterii Domnului

Moartea este poate cel mai comun (banal) lucru dintre toate cate li se pot intampla celor ce traiesc. Moartea fizica e regula de la care nu exista exceptie. Nu vad nimic rau (in sens religios nu in sens festiv) in a discuta despre asta intr-o zi in care sarbatorim Nasterea Celui-care- a-venit-pentru-ca-sa-moara-pentru-pacatele-lumii.
Cu privire la
godspeed a scris:

daca ati fi pusi vreodata in situatia de a asista neputinciosi la punerea in aplicare a dorintei copilului Dvs. major de a muri cu demnitate, prin eutanasiere voluntara, oare ati gandi la fel ?

Da.
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu sa mori
Ori câine-nlantuit.
Domnul Preamilostiv sa ne apere insa pe toti de o astfel de intamplare.

Sic cogito!

Da, @godspeed, as putea indeplini copilului meu major dorinta de a muri (in cazurile mentionate cu alta ocazie – nu doar pentru ca il doare maseaua sau ca l-a parasit iubita / iubitul si crede ca viata nu mai are rost pentru el). Nu e doar o figura de stil... Nu i-as pune perna pe fatza – evident – dar as accepta sa nu-i mai administrez tratamentul, daca nu-l mai vrea. Doar daca el nu-l mai vrea, doar daca el si-a exprimat aceasta dorinta (atunci sau inainte de a avea ghinionul sa ajunga in situatie limita). As face aceasta pentru oricare membru al familiei mele – le-as intelege si respecta dorinta (desi m-ar durea sufletul ingrozitor si chiar muschiul inimii – la propriu).
Ca medic, insa, recunosc ca ma indoiesc ca as face aceasta – nu neaparat pentru ca as fi facut un juramant de a salva vieti (uneori, a lasa pe cineva sa moara poate insemna sa salvezi vieti – in cazuri de exceptie). N-as putea sa o fac pentru un strain de sufletul meu... Asa cum nu am putut sa o fac pentru un animalutz (care nu era strain de sufletul meu) – nu intelegeam din privirea lui daca vrea sa-l las sa moara sau ma implora sa-l salvez (desi stiu ca animalele nu sunt constiente de moarte asa cum sunt oamenii; acestea, probabil, doar simt ”ceva” - cred)... Oamenii au la dispozitie cuvantul (fie scris, fie vorbit). Oamenii au capacitatea de a alege in cunostinta de cauza – nu le judec alegerile.
Viata fericita!