Locuit singura la 15 ani ...

Liliana, postarea inițială spune mai mult decât cuvintele scrise.

Părinții nu sunt divorțați. Sunt despărțiți în fapt.
Copila a plecat împreună cu mama în ap. mamei.
Apoi mama a tras ușa după ea și copila, rămasă singură, a fost nevoită să se întoarcă de unde a plecat (și de bine ce i-o fi fost la vremea când a plecat).

Ce vrea copila? Să-și convingă mama.
Păi, nu ți se pare deja convinsă din clipa în care a tras ușa după ea? Mda. Dar se teme ... de celălalt. (pentru soarta, ghici cui)
Iar celălalt părinte „n-ar fi împotrivă”...

Câtă grijă, cât interes.
Mie mi se pare că adultul din speța acesta este ... copila.

De aceea i-am sugerat să le ceară părinților acordul în scris.
Să-i scutească și pe unul și pe celălalt de atâta grijă pentru ... ce-or duce grija. (că nu prea-mi pare că ar duce-o pe-a copilului lor).
Dacă obține acest acord (fie el și condiționat de tipul: dacă X, atunci și eu...), nu se pune problema de ajuns în instanță.

Și, în plus, îmi aduc aminte că după codul muncii un copil de 15 ani poate să fie ... sclav pe plantație (ăăăsta, iertați, poate să încheie un contract de muncă în calitate de salariat, cu acordul părinților).

De ce nu și-ar putea face singur o ... ciorbă cu același acord? Poate oi fi eu din generația celor crescuți cu cheia de gât și văd lucrurile mai larg. Dar, este oare obligația de supraveghere a părinților condiționată de comunitatea de locuință? Găsesc o grămadă de argumente până se luminează. Doar că am o reținere în a le povesti aici pe toate, pentru că știm bine că, sub anonimat, putem avea pe oricine (și n-as vrea să ajut pe ... te miri cine).

@Liliana Gradinaru

doamna, atâta timp cât certurile și discuțiile sunt in toi, ca ma spăl la albie când este mai cald afara pentru ca trebuie sa car apa cu găleata, iar prin frig nu e cea mai buna varianta, sa o pun sa se încălzească, sa merg prin frig după ce m am spălat sa arunc apa murdara..sa îmi fac nevoile la wc ul din curte..credeți ma ca nu este usor deloc. de aia am specificat mai sus ca ma descurc singura chiar din multe puncte de vedere, chiar mi am căutat și de munca dar nimeni nu prea mai are nevoie la part time..nu credeți ca toate acestea lasă urme pe viitor? cât de greu e sa le înduri, cât de rușine îți e ca stai in așa condiții..
jigniri peste jigniri, adresări urate..chiar îmi doresc sa stiu: dvs a trebuit sa treceti prin așa ceva? sau orice alt om, asta este normalitate? eu nu vreau sa conving pe nimeni ca sunt adult, îmi stiu propriile puteri și stiu de ce sunt in stare

matusa mea are o situație extrem de buna, numai ca și ea locuiește in alta țara..ar fi echivalentul plecării din bucuresti oricum dacă m as muta la ea, cea ce nu vreau pentru ca aici am liceul, chiar mai aproape de apartament decât de casa tatălui meu..

dacă as sta acolo, pe lângă ca m ar ajuta mama, matusa mea, bunica mea, unchii mei care sunt la câteva blocuri de al meu, as caută și de munca deși nici acum nu m am dat la o parte numai ca nu am gasit..

@Nicoleta Cristina Romașcanu
aveti extrem de mare dreptate și va respect extrem de mult pentru înțelegerea dvs.
credeți ma (apropo)ca stiu cum sunt copii de vârsta mea din ziua de azi..de aia lumea de îndoiește de abilitățile mele..
eu prin ce am trecut m a făcut sa ma maturizez si sa înțeleg unele chestii mult mai devreme decât ar fi fost nevoie
nici măcar 2% nu ma asemăn cu ei și cu judecată ce o au

@DlGoe
mulțumesc mult de înțelegere
sper ca multe dintre persoane au înțeles ce am vrut sa transmit

Fata draga, tin sa te felicit pentru omul care ai devenit si sa iti urez toate cele bune! Sa ai parte macar pe viitor de tot ce e mai bun ca meriti cu prisosinta!